„Mi-a spus să mă ascund, dacă vine controlul”. Program cu 50 de ore la muncă și bani în plic, în lumea saloanelor de cosmetică

Luiza Popovici

Reporter

„Mi-a spus că, dacă este cumva vreun control, să mă ascund, să mă duc la subsol. Dacă nu pot să fug, să spun că sunt clientă sau că am venit să dau o probă pentru angajare. Că e prima zi. Să nu spun că lucrez acolo de câteva luni”, mărturisește Elena, o tânără manichiuristă care a lucrat la negru într-un salon de înfrumusețare din București. 

PressOne consemnează acuzațiile de abuz aduse de o fostă angajată salonului pentru care a muncit și relatează despre nenumăratele nereguli din industria de înfrumusețare. Am întrebat două instituții cu atribuții cheie în domeniu, ANAF și Inspectoratul Teritorial de Muncă, cum ocolesc saloanele din domeniu plata taxelor, cum sunt controlate și care sunt cele mai dese abuzuri la care sunt supuși angajații. 

O ofertă de angajare aparentă 

Elena este studentă în ultimul an de facultate. S-a stabilit în București acum trei ani, dintr-o localitate apropiată de Buzău. A venit în capitală pentru studii, locuiește într-un cămin studențesc și face naveta București - Buzău aproape săptămânal. În paralel cu facultatea, a urmat și un curs de manichiuristă - o modalitate prin care și-a propus să câștige bani de buzunar. Părinții o susțin, dar nu este întotdeauna suficient. „Tocmai de asta aveam nevoie de ceva extra”, explică Elena. 

Tânăra a găsit un anunț de angajare pe OLX. Avea o diplomă acreditată și „multă voință.” Terminase recent cursul „Stilist protezist de unghii”, dar i s-a părut că nu e suficient. „Eu mă uitam pe internet pentru informație. Și am învățat mai mult de pe internet decât la curs.” 

A pornit la drum nesigură și își amintește că primele unghii lucrate de ea „au fost groaznice.” Acum stăpânește tehnica, dar mâinile tot îi mai tremură, din când în când. Se descrie ca fiind o persoană emotivă. 

În luna iulie a intrat în contact cu un cuplu, patronii unui salon de înfrumusețare dintr-un cartier București. Acolo a primit ceea ce părea a fi o ofertă de angajare. 

Săptămâni cu 51 de ore de muncă 

Tânăra manichiuristă și angajatorii au stabilit încă de la început mai multe condiții de muncă pe care ambele părți să le respecte, chiar dacă nu îi lega, încă, un contract. Elena aplica pentru postul de manichiuristă full time, dar în schimb i s-a propus verbal un salariu care urma să fie calculat „la procent”. Ar fi urmat să primească 45% din totalul încasărilor ei din luna respectivă: 

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

La salonul respectiv, o vizită la manichiură începe de la 50 de lei și ajunge până la 120 de lei, în funcție de serviciul solicitat. Banii urmau să fie plătiți direct în mână, pentru că altfel angajatorul nu și-ar fi asumat plata contribuțiilor sociale și a impozitelor către stat. Dacă Elena și-ar fi dorit un contract de muncă de la început, atunci trebuia să-și plătească singură impozitele către stat din încasările lunare, i-a pus în vedere patronul salonului.

Așa că singurul „document” dintre manichiuristă și angajator care să ateste plata serviciilor a fost un bilet de hârtie, pe care angajatorul scria cu pixul sumele datorate, o dată la două săptămâni. 

„Fluturaș de salariu”: plata la negru este încă o practică în lumea saloanelor de cosmetică de cartier.

Programul de muncă era de nouă ore pe zi, timp de cinci zile pe săptămână. Câteodată lucra duminica, iar atunci programul era mai scurt, de șase ore. Clientela salonului era mai degrabă spontană. Majoritatea clienților solicitau servicii de manichiură pe loc, de aceea era necesar ca Elena să fie disponibilă oricând în intervalul stabilit, de nouă ore. Dezavantajul, spune ea, este că în unele zile stătea degeaba, așteptând să intre câte un client pe ușa salonului. 

Inspecția Muncii, sub 10 controale pe lună la saloanele de înfrumusețare

Pornind de la cazul Elenei, PressOne a întrebat Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) câte controale au făcut inspectorii din 2021 încoace la saloanele de beauty din București (agenți economici care au ca obiect de activitate servicii încadrate în cod CAEN 9602) și care au fost cele mai grave nereguli descoperite. 

Din ianuarie 2021 până în septembrie 2023, Inspecția Muncii a făcut 318 controale în zona industriei de înfrumusețare din București. Reiese o medie de sub 10 verificări lunare. În România sunt înregistrate în jur de 7 mii de saloane, ce au 40 de mii de angajați înregistrați.

La nivel național, în ultimii doi ani, ITM transmite că a depistat doar 14.483 de persoane fără contract individual de muncă, din toate domeniile, în condițiile în care se estimează că în România sunt activi în jur de 5,7 milioane de salariați. Sectoarele economice cu incidență crescută a numărului de cazuri de muncă nedeclarată sunt, în ordinea indicată de ITM la solicitarea PressOne,  construcțiile, comerțul, agricultura și serviciile, printre care și saloanele de înfrumusețare. 

„Garanția” pe care și-o oprește patronul 

Angajatorul i-a propus Elenei o perioadă de probă, începând cu 18 iulie 2023. „Nu mi-a zis și cât o să dureze”, spune tânăra.

Timp de două luni nu a îndrăznit să întrebe. A așteptat un feedback din partea angajatorului, iar în schimb a primit bani mai puțini, mai târziu decât era stabilit și a fost nevoită să stea și peste program de câteva ori. Îi era amintit constant câte dezavantaje va întâmpina odată ce va semna un contract, din punct de vedere financiar.

„La un moment dat șeful mi-a spus că nu o să-mi facă contract acum, că mai așteaptă să pun eu bani deoparte din ce câștig la negru, ca să pot să-mi plătesc ulterior și cartea de muncă. Pentru că eu, cu salariul pe care-l am în momentul de față, nu-mi permit să-mi plătesc nici măcar cartea de muncă. Și asta înseamnă că aș ieși în pierdere și eu, și el”, relatează Elena. 

Încă din prima lună, plățile salariale au început să întârzie. Conform înțelegerii, trebuia să fie plătită prima dată pe 3 august. După multe insistențe, tânăra și-a primit banii la mai bine de o lună distanță și doar jumătate din sumă. Au urmat și alte întârzierii, iar tranșa de bani care a lipsit inițial era omisă de la o lună la alta. 

Câștiga maximum 1.300 de lei. Colegii din celelalte departamente ale salonului i-au spus că în cazul unui contract de muncă legal, taxele pe care le va avea de plătit lunar vor ajunge la 1.200 de lei. 

ANAF: 15 controale pe an pentru combaterea evaziunii 

Redacția PressOne a cerut o evidență a numărului de controale în vederea combaterii evaziunii fiscale în industria de înfrumusețare și din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF). 

În anul 2022 ANAF a derulat 643 de controale la saloanele din toată țara, respectiv în 41 de județe. Rezultă o medie de aproximativ 15 controale pe an în fiecare județ din România, după cum se arată în răspunsul oficial al instituției. 

Iar din ianuarie 2023 și până în prezent, ANAF a demarat 11 controale pe județ, aproximativ un control pe lună, totalul fiind de 469 de verificări. Au fost date amenzi și confiscate echipamente în valoare de 1,7 milioane de lei. 

Cele mai grave abateri din zona industriei de înfrumusețare, din ultimii doi ani sunt cele care vizează utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale:  „nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale şi neemiterea bonurilor fiscale pentru bunurile livrate cu amănuntul şi serviciile prestate direct către populație”, se arată în răspunsul primit la solicitarea PressOne. 

Diferența dintre contractul de servicii și cel de muncă 

Redacția PressOne a vorbit și cu Dana Drulă, avocat în domeniul muncii, despre diferențele dintre contractul de muncă și contractul de servicii sau colaborări, care funcționează pe principii diferite. Plata impozitelor pe persoană fizică, adică direct de către angajat, este posibilă doar în cadrul contractului de servicii sau colaborări, prin PFA (Persoană Fizică Autorizată), explică ea: 

„Contractul de servicii poate să existe, bineînțeles, dacă contractul respectiv este prestat de un profesionist. Și profesionistul respectiv trebuie și el autorizat cumva conform legii, prin PFA. Își face PFA pe meseria respectivă și ulterior încheie contract cu terții. Dar asta nu înseamnă program fix, nu înseamnă exclusivitate de prestare a serviciilor. Practic, prestatorul de servicii are dreptul să aibă mai mulți clienți”, explică Drulă. 

Obligațiile presupun ca angajatul să-și țină contabilitate, să-și declare veniturile, să obțină diferite autorizări, să plătească impozitul pe venit și contribuția la sănătate, având un contabil în spate.

Pe de altă parte „când vorbim de o dependență de timp, de locație, de o anumită societate, atunci nu prea are cum să fie altceva decât contract de muncă. Pentru că dacă îndeplinești toate acele criterii esențiale, trăsăturile esențiale contractului de muncă, ăla e contract de muncă”. 

În acest caz, angajatorul este cel care trebuia să plătească impozitele, dar și să ofere un salariu fix, care să nu fie mai puțin de 3.300 de lei, cât este salariul minim pe economie acum în România. 

„De fapt, contractul de servicii nu este altceva decât o formă de a evita încheierea contractului de muncă”, afirmă Drulă. E de părere că angajatorul nu a avut niciodată în minte semnarea unui contract de muncă cu Elena, ci mai degrabă de servicii.   

Salonul-aprozar 

Redacția PressOne a documentat și cât de transparentă este firma pentru care a lucrat Elena, în relație cu instituțiile statului (ITM și ANAF), dar și public. Salonul de înfrumusețare este înregistrat pe o platformă de specialitate cu codul CAEN 4711, specific pentru „vânzări cu amănuntul” (comerț), în timp ce ei oferă servicii din categoria „coafură și alte activități de înfrumusețare”, încadrate în codul CAEN 9602. 

Serviciile de înfrumusețare nu se găsesc listate, nici măcar ca domeniu secundar. Elena susține că firma a fost la început un aprozar, care s-a transformat ulterior în salon de înfrumusețare, însă fără înștiințarea autorităților. 

„Nimic nu o oprește să mai aibă și alte obiecte de activitate. Dar ar trebui ca societatea respectivă să aibă obiectul de activitate cel care îi produce cele mai multe venituri”, explică avocata în domeniul muncii.   

Domeniul de activitate nu a fost actualizat și nu se regăsește nici ca domeniu secundar. „E o problemă generalizată cu antreprenorii care încep afacerile, schimbă și nu se ocupă deloc de tot ce înseamnă intrarea în legalitate cu societatea”, susține avocata Dana Drulă.  

Patronul salonului neagă acuzațiile. Angajatul fără experiență nu aduce „plusvaloare”

Redacția PressOne l-a contactat pe patronul salonului de cosmetică din București unde a lucrat Elena și i-a cerut un punct de vedere. Bărbatul susține că „este greu” să supraviețuiești pe piața industriei de înfrumusețare, tocmai pentru că cine respectă regulile nu poate să țină pasul. Principala sa nemulțumire îi vizează însă pe lucrătorii care își cheamă clienții acasă. Acolo s-ar face adevărata evaziune fiscală. 

Pentru Marian, patronul salonului unde a lucrat Elena, un angajat fără experiență „nu aduce nicio plusvaloare, chiar dacă are diplomă.” 

L-am întrebat dacă le impune celor nou veniți o perioadă de probă, cât durează și cu ce sumă e remunerată. Patronul susține că nu există vreo perioadă de probă și că angajează „cum intră pe ușă” persoana potrivită pentru job. 

Câți angajați are înregistrați firma? l-am mai întrebat pe Marian, coproprietarul salonului de înfrumusețare din București. „Doi”, a răspuns bărbatul. Șase persoane, susține Elena, lucrau în salon.

„Mi-am plătit restanțele la facultate” 

Din nevoia de bani, Elena a rămas la salon până la început de octombrie, când a început facultatea. „M-am chinuit foarte mult până am ajuns aici. Acum nu pot să zic că am experiență, dar văd o îmbunătățire. Când m-au acceptat oamenii ăștia mă gândeam «dacă e ok, rămân aici».”

După prima săptămână de facultate a decis să-și dea demisia. A fost penalizată de șeful ei pentru că a luat hotărârea pe loc: două săptămâni de plată în minus, garanția. „Speram să fie mai puțin.”

Luiza Popovici are 20 de ani, e studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism de la Universitatea București și a realizat acest material în cadrul unui internship la PressOne.