Mersul pe jos te ajută să-ți limpezești gândurile

Alex Enăşescu

Redactor

Cel mai bun lucru la un câine este că te obligă să-l scoți la plimbare zilnic. Am învățat treaba asta luna trecută, când câinele meu s-a pricopsit cu probleme la coloană, după ce a mâncat de pe jos mai multe nuci decât de obicei.

Dintr-un aprig alergător de pisici și veverițe, bietul ciobănesc german abia se mai ținea pe picioare, așa că plimbarea zilnică a fost suspendată până când antiinflamatoarele aveau să-și facă efectul.

Tot răul spre bine, mi-am zis, estimând că o să-mi rămână mai mult timp pentru scrisul acestei rubrici și pentru documentarea newsletter-ului. Într-adevăr, în săptămânile care au urmat am avut mai mult timp, dar am început să mă simt neinspirat și blocat din punct de vedere creativ.

Fără să-mi dau seama, acea jumătate de oră de plimbare cu câinele devenise o rutină esențială pentru workflow-ul meu. După trei-patru ore de stat cu ochii în monitor, o plimbare în aer liber nu este doar o șansă de a te deconecta, ci și de a ridica ochii din pagină și a vedea imaginea de ansamblu.

Gândurile legate de muncă nu se opresc brusc atunci când pleci de la birou, ci continuă să se învârtă prin minte, devenind mai clare și mai ascuțite. Așa se formează cele mai bune idei.

Legătura dintre gândit, scris și plimbat este bine documentată. De la Aristotel până la Nietzsche și Kant, mulți dintre marii gânditori ai istoriei au fost plimbăreți.

După sesiunea zilnică de scris, de la 9.00 la 14.00, Charles Dickens pornea într-o plimbare lungă de 20-30 de kilometri pe străzile Londrei. De asemenea, C.S. Lewis era convins că ziua ideală trebuie să includă o plimbare în jur de ora 14.00.

Deși n-a fost scriitor, Steve Jobs știa că plimbările fac conversațiile mai productive, așa că se plimba frecvent alături de designerul Jony Ive prin campusul Apple.

Nu e de mirare că oamenii care-și câștigă pâinea de pe urma gândirii creative preferă să se plimbe. Orice fel de efort fizic pune sângele în mișcare, ceea ce stimulează memoria și creativitatea, însă viteza de deplasare impune un anumit ritm al gândurilor.

Îmi place mersul pe jos pentru că este lent și bănuiesc că mintea, la fel ca picioarele, funcționează la cinci kilometri pe oră. Dacă așa stau lucrurile, atunci viața modernă se mișcă mai repede decât viteza gândului sau a cugetării. – Rebecca Solnit

Alergatul sau mersul cu bicicleta sunt activități solicitante, a căror intensitate necesită un anumit nivel de concentrare. În schimb, mersul pe jos necesită atât de puțină atenție, încât mintea este liberă să facă legături noi și să rezolve probleme.

Mentorat cu Sorin și Diana Gadola: 1.600 de euro pentru sfaturi alimentare, „deparazitări” și clisme. Administratorul clinicilor THC: „Nu vreau să fiu asociat cu diverse lucruri, dacă se întâmplă ceva”

Reporterul PressOne încearcă să facă mentorat cu soții Gadola și să se trateze de alergia la ambrozie în „clinica” THC din București. Constată că e prea scump. E sunat de administratorul medical al „clinicilor”, care se dezice imediat de patronul său.

Naționalismul extremist care acaparează și istoria: exemplul Slovaciei

În timp ce Slovacia comemorează cea de-a 80-a aniversare a revoltei naționale slovace, moștenirea acesteia este rescrisă pentru a servi agendei naționaliste de astăzi.

Totuși, studiile arată că efectele mersului pe jos depind de mediul în care ne plimbăm. Traseele urbane, cu străzi aglomerate, gălăgioase, pline de mașini și de reclame stridente, consumă prea mult din atenția mergătorilor. Plimbările cu adevărat relaxante sunt cele în natură, pe aleile și potecile din parcuri.

E drept că orașele românești sunt construite cu dispreț față de pietoni, dar o viață sedentară este dăunătoare și pentru sănătate, și pentru creativitate.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€