Foto: Unsplash / Sean Pollock

Mersul pe jos te ajută să-ți limpezești gândurile

Cel mai bun lucru la un câine este că te obligă să-l scoți la plimbare zilnic. Am învățat treaba asta luna trecută, când câinele meu s-a pricopsit cu probleme la coloană, după ce a mâncat de pe jos mai multe nuci decât de obicei.

Dintr-un aprig alergător de pisici și veverițe, bietul ciobănesc german abia se mai ținea pe picioare, așa că plimbarea zilnică a fost suspendată până când antiinflamatoarele aveau să-și facă efectul.

Tot răul spre bine, mi-am zis, estimând că o să-mi rămână mai mult timp pentru scrisul acestei rubrici și pentru documentarea newsletter-ului. Într-adevăr, în săptămânile care au urmat am avut mai mult timp, dar am început să mă simt neinspirat și blocat din punct de vedere creativ.

Fără să-mi dau seama, acea jumătate de oră de plimbare cu câinele devenise o rutină esențială pentru workflow-ul meu. După trei-patru ore de stat cu ochii în monitor, o plimbare în aer liber nu este doar o șansă de a te deconecta, ci și de a ridica ochii din pagină și a vedea imaginea de ansamblu.

Gândurile legate de muncă nu se opresc brusc atunci când pleci de la birou, ci continuă să se învârtă prin minte, devenind mai clare și mai ascuțite. Așa se formează cele mai bune idei.

Legătura dintre gândit, scris și plimbat este bine documentată. De la Aristotel până la Nietzsche și Kant, mulți dintre marii gânditori ai istoriei au fost plimbăreți.

După sesiunea zilnică de scris, de la 9.00 la 14.00, Charles Dickens pornea într-o plimbare lungă de 20-30 de kilometri pe străzile Londrei. De asemenea, C.S. Lewis era convins că ziua ideală trebuie să includă o plimbare în jur de ora 14.00.

Deși n-a fost scriitor, Steve Jobs știa că plimbările fac conversațiile mai productive, așa că se plimba frecvent alături de designerul Jony Ive prin campusul Apple.

Nu e de mirare că oamenii care-și câștigă pâinea de pe urma gândirii creative preferă să se plimbe. Orice fel de efort fizic pune sângele în mișcare, ceea ce stimulează memoria și creativitatea, însă viteza de deplasare impune un anumit ritm al gândurilor.

Îmi place mersul pe jos pentru că este lent și bănuiesc că mintea, la fel ca picioarele, funcționează la cinci kilometri pe oră. Dacă așa stau lucrurile, atunci viața modernă se mișcă mai repede decât viteza gândului sau a cugetării. – Rebecca Solnit

Alergatul sau mersul cu bicicleta sunt activități solicitante, a căror intensitate necesită un anumit nivel de concentrare. În schimb, mersul pe jos necesită atât de puțină atenție, încât mintea este liberă să facă legături noi și să rezolve probleme.

Totuși, studiile arată că efectele mersului pe jos depind de mediul în care ne plimbăm. Traseele urbane, cu străzi aglomerate, gălăgioase, pline de mașini și de reclame stridente, consumă prea mult din atenția mergătorilor. Plimbările cu adevărat relaxante sunt cele în natură, pe aleile și potecile din parcuri.

E drept că orașele românești sunt construite cu dispreț față de pietoni, dar o viață sedentară este dăunătoare și pentru sănătate, și pentru creativitate.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter perntru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Ți-a plăcut articolul nostru?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim!

Donează