Matei Dobrovie, deputatul USR care merge la cateheză

În urmă cu câțiva ani, Matei Dobrovie (33 de ani) visa un Partid al Oamenilor Creștini și Cinstiți, format din persoane capabile „să apere binele public, care se raportează în tot ce fac la Dumnezeu”. 

Nu a apărut un asemenea partid și nici Dobrovie nu l-a înființat, dar el tocmai a intrat în Parlament, de pe locul cinci al listei USR București pentru Camera Deputaților.

Proaspătul deputat – de profesie jurnalist – pare o figură stranie în politica românească. Prima campanie electorală în care s-a implicat, și care l-a și trimis în Parlament, a petrecut-o mai mult pe stradă, împărțind pliante – activitate atipică pentru un candidat.

Pe liste a fost pus, spune el, după ce a scris programul de politică externă al Uniunii conduse de Nicușor Dan.

Dobrovie nu a mai făcut politică până să intre în USR. În schimb, a participat la mai multe manifestații împotriva exploatării de la Roșia Montană și după tragedia din #Colectiv.

Face parte, deci, dintr-o „specie” neobișnuită de parlamentar: unii l-ar numi, paradoxal, deputat anti-sistem; alții l-ar califica drept unul dintre „tinerii frumoși și liberi”.

*

„Actualele partide au rupt contractul social”

– Cum ai luat decizia să intri în politică? 

– Intrarea într-un partid a fost cumva naturală, în sensul că am studiat Științe Politice la facultate și m-a preocupat multă vreme relația dintre guvernanți și guvernați – relația aceasta de reprezentare.

Am terminat facultatea la Universitatea București și bineînțeles că ni s-a predat multă teorie. Dar în practică nu vedeam ce învățam acolo: despre contractul social, cum sunt responsabilizați aleșii de către alegători, despre aceste mecanisme. Și mă întrebam ce putem face noi, tinerii, ca să fie realizate aceste lucruri.

După ce am terminat facultatea, m-am încăpățânat să rămân în domeniul Științelor Politice. M-am dus în Casa Presei, am bătut la toate ușile și le-am spus: „Eu sunt Matei Dobrovie, am absolvit Științe Politice și vreau să lucrez în presă!”.

– Cine ți-a deschis prima ușă?

– Horia Alexandrescu, la Cronica Română – un ziar cu o anumită tradiție, dar care, în vremea aceea, devenise un ziar mai mic deja. Totuși, a fost o șansă pentru mine faptul că Horia Alexandrescu dădea șansa tinerilor să înceapă de undeva.

În 2007 a fost intrarea mea în presă și, bineînțeles, am vrut să lucrez pe politică internă. Am lucrat acolo șase luni.

După șase luni, m-am dus la Adevărul, am lăsat un CV și, întâmplător, s-a ivit posibilitatea de a mă angaja – tocmai se deschidea o revistă nouă, Foreign Policy România, și evident că am fost interesat.

De atunci, timp de 9 ani, am analizat politică externă. Am plecat de la bază, de la scris de știri, și încet-încet am evoluat de la postul de asistent editor la cel de editor. Am început să mă ocup și eu de dosare de țară, probleme sociale, politice, economice referitoare la diverse țări.

În 2012 m-am mutat la un ziar independent, online, cu un angajament civic profund – Epoch Times România, unde am avut ocazia să iau contact și cu alte probleme.

Am participat la toate protestele legate de Roșia Montană, împotriva exploatării gazelor de șist, am participat și la toate revoltele de după #Colectiv, iar toate lucrurile astea m-au adus spre momentul actual.

Am înțeles că nu e de ajuns să ieși în stradă, că actualele partide nu ne mai reprezintă și au rupt contractul social, că nu mai e nicio legătură între ei și cetățeni, așa că trebuie să venim cu ceva în schimb, să punem ceva în loc.

A contat faptul că îl cunoșteam pe Nicușor Dan și că aveam încredere în el. Faptul că mulți dintre cei cu care lucrasem au intrat în acest partid m-a încurajat să vin și eu alături de ei și să aduc experiența pe care am acumulat-o mai ales pe această parte de politică externă.

„În fiecare marţi seară mă duc la o cateheză ortodoxă unde se strâng tineri pentru a vorbi despre teme duhovniceşti, dar și care ţin de viaţă – despre şcoală, educaţie, rolul televizorului în viaţa copilului. Sunt acolo IT-işti, profesoare, doctori, consilieri juridici, biologi, dentişti, arhitecţi. (…) Aceştia sunt tinerii care ar putea schimba faţa politicii româneşti. Evlavioşi, atenţi la cei din jur, cu frică de Dumnezeu şi cu dorinţa de a-şi ajuta aproapele, ei sunt resursa umană de care are nevoie o nouă mişcare politică.” (Fragment dintr-un comentariu pe care Matei Dobrovie l-a publicat în 2012 pe Contributors.ro)

*

„Eu, cel care împart flyere, sunt un candidat”

– Când și cum ai intrat în USR?

– Am intrat în USR undeva în perioada august-septembrie, dar aici trebuie să fac o precizare: în USR, la intrare, exista o perioadă de două-trei luni de carantină, ca să zic așa, să existe un control al celor care intră. Dura o perioadă până când noii membri să fie primiți, iar în perioada asta erau simpatizanți.

Bineînțeles că legătura pe care o aveam cu Nicușor Dan era mai veche, ne cunoșteam din perioada protestelor față de exploatarea de la Roșia Montană și puțin dinainte, de la candidatura lui la Primăria București.

Am realizat mai multe interviuri cu el înainte, încercând să încurajez această idee de partide noi în România. În articolele mele am scris despre modele de partide din alte țări, de partide grassroots, formate de jos în sus, și încercam să aduc orice exemple pentru ca așa ceva să se întâmple și în România, iar până la urmă s-a întâmplat.

Odată cu înființarea acestui partid, bineînțeles că m-am simțit atras de idee, eu scriind articole despre tot felul de modele, în încercarea de a le încuraja și în România.

– Cum ai trăit campania electorală? Prima campanie electorală în care te-ai implicat din postura de candidat. 

– A fost o perioadă intensă și interesantă, chiar traumatizantă pe alocuri, pentru că, efectiv, când ești acuzat… Eu am 33 de ani, nu am făcut niciodată politică și acesta era mottoul pe care îl tot repetam când mă întâlneam cu oamenii pe stradă.

Împărțeam flyere, și unii dintre ei ne întrebau: „Dar de ce să vă votăm pe voi? Noi nu mai avem încredere în nimeni”. Deci, problema de încredere este foarte mare.

Faptul că nu mai au încredere în nimeni și consideră că oricine se îndreaptă către politică este din start corupt sau coruptibil reprezintă deja o mare problemă. Le spuneam că suntem oameni cu meseriile noastre, că nu am mai făcut niciodată politică, că vrem să îi reprezentăm, nu să facem asta pentru binele nostru personal, că ne simțim la fel de nereprezentați ca ei.

A fost traumatizant pentru că, de pildă, un domn mi-a spus – „Dumneavoastră și partidul dumneavoastră ne-ați tăiat pensiile!”. De aceea am și spus că am 33 de ani și nu am mai făcut niciodată politică. Când auzi astfel de replici, te întrebi la ce se gândesc oamenii.

Toată campania a fost, pe lângă lupta cu frigul, o luptă cu o anumită alienare a oamenilor, pe care putem să o înțelegem, dar care se traduce printr-o anumită apatie nocivă.

– Crezi că ai reușit să îi și convingi pe unii?

– Da, s-a întâmplat și asta, dar trebuie să spun că munca de convingere este foarte grea. Poate îi convingeam și prin faptul că le spuneam următorul lucru: „Eu, cel care stau în stradă și împart flyere, sunt un candidat!”. Și le spuneam că e normal să fie așa. Mulți spuneau: „Nu am mai văzut de la alte partide să vină și să facă asta!”

– Te-a acuzat cineva că ești finanțat de Soros?

– Am întâlnit și multe teorii conspiraționiste: foarte mulți oameni au această imagine, că România este o colonie dominată de interese externe.

Am auzit multe teorii despre masonerie, despre Soros – alimentate, bineînțeles, și de concurenții noștri politici care, practic, ne-au atacat toată campania cu aceste false teme. Unii ne spuneau de Soros, îi întrebam cine e Soros și nu știau să răspundă, dar îl asociau cu un lucru negativ.

Mulți întrebau de ce avem atâtea nume cu sonoritate străină în partid. Am găsit pe net o listă pe care se afla și numele meu, ca nefiind român. Faptul că numele meu este Dobrovie reprezenta din start un dezavantaj.

În realitate, tatăl meu este născut la Târgu Jiu, iar cele mai multe dintre rudele noastre provin din Gorj. Nici vorbă să fi fost de altă origine, dar percepția oamenilor este destul de marcată de aceste false teme.

Aceste lucruri i-au făcut pe oameni să mă întrebe dacă nu mi se pare ciudat că mulți dintre cei din partid lucrează la multinaționale, lucruri care efectiv mă blocau.

„Mulți mă compătimeau”

– De ce crezi că liderii USR te-au pus pe lista de candidați?

– Unul dintre criterii – cel mai important, bănuiesc – a fost faptul că eu le-am scris programul pe politică externă, unde am accentuat ideile pe care partidul să le urmeze, pentru că e zona mea de expertiză.

– Cum ai trăit noaptea alegerilor?

– A fost foarte încărcată, veneam cu o răceală din perioada de campanie, așa că starea mea era febrilă și la propriu, și la figurat. Ziua a început cu întâlnirea la sediul partidului, iar de acolo am plecat în echipe către secții. Pot să spun că a fost un proces foarte curat în timpul zilei, nu s-au sesizat nereguli.

Aveam emoții, voiam să văd scorul PSD, pentru că aveam speranțe destul de mici că vom putea forma o majoritate alături de PNL, cu Dacian Cioloș ca premier.

Seara, colegii mei s-au luptat ca procesul de numărare să fie corect și au întâmpinat foarte multe obstacole: și anume, președinți de secții care nu cunoșteau legislația și nu voiau să o aplice, care începeau să țipe în momentul în care li se spunea că trebuie să respecte legea.

De exemplu, după desigilarea urnelor, buletinele de vot trebuie citite cu voce tare de către o singură persoană, nu împărțite la mai multe persoane, astfel încât să se încurce.

Am auzit și lucruri absurde: unii delegați sau chiar unii candidați au fost dați afară din secții pe motiv că deranjează procesul de votare și au revenit doar după ce au sunat la poliție sau la Biroul Electoral de sector.

Am mai avut o surpriză: dintre oamenii care s-au angajat să fie reprezentanți pentru noi, mai mulți nu s-au mai prezentat în ziua votului la acest proces. Rămân niște semne de întrebare.

– Ești mulțumit de scor?

– Scorul a fost foarte bun, având în vedere că este un partid înființat recent. Scorul mi se pare chiar foarte bun pentru resursele limitate pe care le-am avut. Mobilizarea a fost totală, entuziasmul a fost mare.

– Cum îți imaginezi prima zi în Parlament?

– Mulți mă compătimeau, îmi ziceau: „Vezi, să te pregătești! O să te întâlnești cu haitele!”. Sunt momente în care te întrebi dacă ai făcut lucrul bun, dacă nu cumva te-ai aruncat într-o treabă care va fi mult mai complicată decât îți imaginezi, dar prietenii m-au încurajat. Evident, mulți mi-au spus: „Să nu ne dezamăgești!”

Cum îmi imaginez prima zi? Prima zi va fi cea în care vom vota – sau, mai bine zis, nu vom vota – viitorul guvern. Mă văd deja, din prima zi, votând împotriva unui guvern PSD-ALDE și cred că va trebui să facem o opoziție acerbă la toate neregulile pe care le vom sesiza.

– Te gândeai că vei ajunge vreodată în Parlament?

– M-am gândit că trebuie să facem un partid nou, care să fie al oamenilor obișnuiți. Consider că trebuie întrunite două principii: oameni cinstiți si competenți, condiții întrunite cumulativ.

Pe noi, la USR, ce ne-a unit este această exasperare față de modul în care e guvernată România, nevoia de reprezentare adevărată. Asta am spus la un moment dat: suntem Uniunea Salvați România.

Salvați România este un îndemn la implicare. Țara nu poate fi salvată numai de noi, este un îndemn la participare a oamenilor. Nu trebuie doar să te bazezi pe niște oameni că ei fac asta, ci să contribui și tu – Salvați!, nu Salvăm.