Marea Renovare de la Blaj

Am plecat în căutarea unei palat refăcut ca-n basme și am descoperit o întreagă cetate trezită ca dintr-o pădure adormită. Am vrut să aflăm o istorie și, din fericire, am dat peste o promisiune.

Blajul, orășel uitat al pașoptiștilor − onorat de curând, pentru reabilitarea Palatului Cultural, cu cea mai înaltă distincție a Uniunii Europene în domeniul patrimoniului −, pare să revină la viață.

Ce-i sigur este că a revenit pe buzele celor care nu știau sau care uitaseră că, în Teiuș, de pe DN1 se face la stânga înspre Crăciunelu de Jos, pe o șosea care, după nici jumătate de oră, te lasă pe Câmpia Libertății.

Vlad Sebastian Rusu este arhitectul care a semnat proiectul de reabilitare a Palatului Cultural din Blaj. Dar metamorfoza acestei bijuterii interbelice nu reprezintă singura transformare majoră a micului oraș din Alba.

În ultimii 4 ani, Blajul s-a animat mai ales grație investiţiei făcute de nemţii de la Bosch, dar a devenit și cool, datorită festivalului Blaj Alive.

Orășelul a devenit atrăgător pentru ingineri și specialiști în mecanică. Urmarea e că locuințele sunt greu de găsit și mai ales scumpe, căci cererea excede oferta. Chiria pentru un apartament cu 2 camere urcă până la 250 de euro pe lună. La Blaj.

Bosch la Blaj

În 2013, concernul german a inaugurat la Blaj o a treia unitate de producţie, extinzându-și semnificativ fabrica unde produce senzori de turaţie pentru sistemele de control al şasiului.

Investiţiile în utilaje și lucrările aferente au însumat circa 50 de milioane de euro. Se estimează că firma va mai angaja circa 300 de persoane.

În ceea ce privește renovarea Palatului Cultural, Bosch a oferit dotările de sunet și cele de funcționalitate a sălii de spectacol (cortină și ștăngi electrice).

Inscripție datând din 2012. Foto: greenly.ro

Cu toate că firma germană a ajuns să caute angajați și în localitățile învecinate, în 2016 Blajul era încă al doilea oraș al județului în ceea ce privește numărul de șomeri.

Se poziționează, totuși, ca al doilea pol de dezvoltare din Alba. Asta și pentru că relația dintre primarul Gheorghe Valentin Rotar (reales pentru al treilea mandat, cu aproximativ 80%) și președintele Consiliului Județean, Ion Dumitrel (de asemenea, reales) este una apropiată. Ambii sunt liberali.

Blajul − anunța primarul − va fi, începând cu august 2017, primul oraș din țară în care iluminatul public se face integral prin lămpi cu LED, ceea ce va înjumătăți costul energiei electrice folosite. Investiția în acest proiect este de circa 1,2 milioane de lei.

În acest orășel, deci, unde nu au mai rămas străzi centrale neasfaltate, iar procesul de refațadizare a clădirilor importante s-a încheiat, există de-acum și o bijuterie − Palatul Cultural, care, până în 2013, zăcuse timp de 17 ani în ruină, ca un dinte stricat într-un zâmbet alb.

Până să fie recuperat de primărie, Palatul fusese retrocedat Bisericii Greco-Catolice, care n-a avut bani să-l refacă. Primăria l-a achiziționat în stadiu de ruină și a insistat să-l reabiliteze.

Au urmat încercări, studii și concursuri. S-au scris lucrări de diplomă despre Palat și au fost concepute alte corpuri de clădire. Și, totuși, soluția s-a lăsat așteptată.

În tot acest timp, Primăria nu a luat în calcul varianta demolării şi a ridicării unei alte clădiri. Ar fi fost mai ușor, căci Palatul nu este clasificat ca monument istoric, doar face parte dintr-o zonă protejată din centrul orașului.

Arhitectul Vlad Sebastian Rusu − al cărui proiect a fost, până la urmă, cel câștigător − spune că acesta a fost elementul esențial, implicarea Primăriei în recuperarea patrimoniului. Este, spune el, o schimbare de mentalitate pentru administrațiile locale de la noi.

Vlad Sebastian Rusu, arhitectul care a gândit reabilitarea Palatului Cultural din Blaj. Foto: Raul Ștef

"Tinerețea multora dintre localnici era legată de acea clădire, mai ales de perioada în care acolo funcționa cinematograful. Cred că asta a contat mult în decizia lor de-a păstra și reabilita Palatul. Fiindcă era mult mai simplu să demolezi și să construiești orice altceva în loc."

Vlad Sebastian Rusu, arhitect

Scurtă istorie a Palatului Cultural din Blaj

1930 − începe construcţia, după un proiect al arhitectului Victor Smigelschi. Guvernele Maniu și Tătărescu alocă 5 milioane de lei.

1936 − este inaugurată clădirea, în prezența regelui Carol al II-lea și a fiului său Mihai.

Palatul găzduieşte, începând cu 1939, cinematograful orașului.

În 1949, imobilul este trecut în proprietatea Ministerului Artelor și Informațiilor, sub titulatura de Ateneul Popular ''Horia, Cloșca și Crișan''.

În anii '60, clădirea este recompartimentată. Se redeschide sală de cinematograf și este construită o cabină de proiecție. În incintă sunt inaugurate Muzeul de Istorie și Etnografie, Biblioteca Orășenească și un studio regional de radio.

În 1992, Palatul revine în proprietatea Mitropoliei Greco-Catolice. În 1996, explozia unei sobe stârneşte un incendiu care distruge tot interiorul clădirii.

În 2011, Palatul este achiziționat de către Primărie.

*

Reabilitarea Palatului a costat aproape un milion de euro, bani proveniți dintr-un parteneriat între Primăria Blaj și Consiliul Județean Alba.

"Nu a fost o investiție foarte mare, dar asta se datorează și faptului că soluțiile de reabilitare, cel puțin la interior, n-au fost foarte costisitoare. Am încercat să nu investim în materiale foarte scumpe.

Am folosit o parte din cărămida existentă și cea rezultată din acele recompartimentări. Nu au fost extravaganțe. Cea mai mare parte a bugetului s-a dus pe consolidarea clădirii, pe structura nouă a acoperișului și pe dotări, ventilație, mecanică de scenă", explică arhitectul Vlad Sebastian Rusu.

De fapt, tocmai acest lucru a apreciat juriul de la Europa Nostra faptul că o clădire de patrimoniu a fost salvată de la dispariție și recâștigată pentru comunitate folosind mijloace minime cu efect maxim.

Vlad Sebastian Rusu își amintește prima întâlnire cu viitorul șantier:

"Pereții erau decapați de tencuială, iar urmele incendiului erau vizibile. Era o ruină de 17 ani, cu toată vegetația crescută în interior, cu zidăria de cărămidă extrem de expresivă, care, din start, te inspiră."

Interiorul Palatului Cultural din Blaj, înainte de renovare. Fotografie din arhiva lui Vlad Rusu

În lipsa unor fotografii care să redea atmosfera din interior, echipa de arhitecţi a scotocit în arhive ca să identifice proiectul inițial, cel din anii '30. Cercetarea a scos la iveală tot soiul de detalii, cum ar fi scopul clădirii, cui i-a servit sau ce proprietari a avut.

Vlad Rusu spune că povestea unei case, cu toate implicațiile sale funciare, cu destinații și transformări sinuoase, atârnă greu când e pe cale să primească o nouă identitate.

Dezvăluindu-se în fața arhitectului, clădirea devine maleabilă, lăsându-l pe el să decidă la ce etapă din existența ei se va reveni și cum i se va întregi, pe viitor, destinul.

"Am găsit proiectul iniţial al lui Victor Smigelschi * − un arhitect dintr-o familie cunoscută în lumea artei, un personaj despre care nu se mai păstrează multe informații, căci arhiva i s-a pierdut în timpul războiului, fiindcă biroul din București i-a fost bombardat. Am găsit la direcția județeană Alba a Arhivelor Naționale o parte din planșele de autorizație inițiale, și așa am reușit să ne dăm seama cum a arătat acest Palat Cultural", povestește Vlad Rusu.

Ce impresionează în acel proiect − spune tânărul confrate al lui Smigelschi − este finețea cu care o astfel de clădire monumentală a fost inserată în frontul de case din piața centrală a Blajului.

"Arhitectul reușește să aducă Palatul la o scară umană prin elemente de volumetrie, de fațadă. De afară, nu-ți vei da seama cât e de mare acea clădire, și ai această surpriză ulterior, când parcurgi spațiul holului, al foaierului, apoi sala.

Uau, ce spațiu impresionant, pe care nu-l intuiești în momentul în care stai în piață sau când treci pe stradă. Din acest punct de vedere, arhitecții interbelici, cei care aveau intervenții în zonele astea istorice, aveau grijă de inserția armonioasă într-un context dat."

* Un unchi al arhitectului,
cu nume identic −
Victor Smigelschi,
a fost până în 1918
profesor și cleric
greco-catolic la Blaj.
La sfârșitul secolului XIX,
el reeditase și adnotase
Biblia de la Blaj,
tradusă de Samuil Micu,
noua ediție fiind cunoscută
drept Biblia lui Smigelschi.

Imagine din timpul lucrărilor de reabilitare. Fotografie din arhiva lui Vlad Sebastian Rusu.

În clădirile interbelice se poate vedea nu doar că arhitecții erau școliți în străinătate, ci și că beneficiarii aveau un bagaj cultural când comandau o lucrare.

"Comanditarii aveau o cultură a construitului, care a făcut posibilă ridicarea unora dintre cele mai frumoase cartiere, vile sau locuințe cu apartamente. Exista clientelă care să înțeleagă calitatea arhitecturii. Spre deosebire de azi, când e… mai greu".

Studiind foile prăfuite ale acestei istorii săpate în piatră, echipa de restauratori a decis că incendiul din 1996 a fost, cu adevărat, momentul dramatic al clădirii − moartea, dar și renașterea ei.

"Am găsit de cuviință ca această poveste să fie și elementul-cheie al imaginii sălii. O clădire cu o astfel de traumă să transmită această etapă a existenței ei prin intermediul întregii scenografii de reabilitare interioară, pentru că la exterior s-au păstrat exact elementele inițiale, fațadele, tâmplăria", rememorează Vlad Rusu.

Șantierul a început în 2013. Vlad Rusu, care trăieşte la Cluj, spune că a avut noroc de un constructor responsabil. Dar, pentru a supraveghea stadiul lucrărilor, proiectanții tot au parcurs de câteva ori pe lună drumul până la Blaj.

S-a luat în considerare că Blajul este o comunitate relativ mică și că o parte dintre evenimentele culturale de aici provin din Alba Iulia. Primăria a dorit însă o sală multifuncțională, care să poată găzdui nu doar spectacole, ci și expoziții, concerte, proiecții de film sau conferințe.

Toate intervențiile făcute sunt reversibile, iar acest lucru, consideră Vlad Rusu, nu afectează clădirea.

"Puteam opta pentru o refacere a clădirii așa cum bănuiam noi că arăta în interior, dar, în schimb, am decis că ar fi mai bine să găsim o formulă contemporană de a-i evoca istoria recentă. Am decis să spunem inclusiv povestea reabilitării pentru deceniile care urmează, când și alții vor încerca să lectureze această clădire".

*

Comisia Europeană și organizația Europa Nostra au anunțat la începutul lunii aprilie câștigătorii Premiilor UE pentru patrimoniu cultural. Din 202 dosare provenite din 39 de țări europene, juriul format din experți independenți a ales 29 de laureați din 18 țări.

Premiile s-au dat pe categorii − conservare, cercetare, servicii dedicate și educație, formare și sensibilizare.

Reabilitarea Palatului Cultural din Blaj a fost distinsă cu unul dintre cele 7 mari premii din acest an.