Manchester by the Sea

Despre Lee (Casey Affleck) nu știm aproape nimic în momentul când aflăm că se duce să-și înmormânteze fratele.

L-am văzut, cu o zi înainte, reparând țevi și instalații prin câteva case, certându-se cu una dintre cliente, discutând în contradictoriu cu șeful, iar apoi, seara, lovind doi bărbați într-un bar, aparent fără motiv.

Sunt coordonatele unei vieți anoste, minimaliste, de singuratic.

Mulți ar vrea să se apropie de Lee, dar nu reușesc. Nu le dă voie, se sustrage, face orice să îi țină la distanță.

Astfel, atunci când ajungem, alături de el, pe holul unui spital oarecare dintr-un oraș american oarecare – unde îl aşteaptă un amic îndurerat și două cadre medicale rezervate –, nu ne e foarte clar dacă merită să mai privim filmul în continuare.

Tensiunea nemanifestată și frica apăsătoare, de asemenea neverbalizată, sunt însă elementele hotărâtoare, cele care au puterea de a ne convinge ireversibil că Manchester by the Sea cuprinde o poveste ce ne va rămâne în suflet.

E o microistorie pe care, orice ar fi, trebuie să o luăm în seamă.

Acolo, pe culoar, aproape de atâţia muribunzi, forţa scenei derulate sub ochii noştri ne face pielea de găină. Simţim că suntem transportaţi lângă Lee, că asistăm neputincioşi la tot ce se petrece, şi că ne e puţin frică de el.

S-ar putea să mai facă o mică criză, să mai împartă un pumn sau să mai spună o vorbă urâtă, absolut din senin. Cine ştie!

Cei trei oameni aflaţi lângă el îl înţeleg, dar caută să îl ţină la oaresce distanţă. Faţa lui angelică nu îi mai păcăleşte demult. Oriunde merge, el creează, într-un final, un fel de nelinişte.

Acei puţini privilegiaţi care au reuşit să stabilească o relaţie cu Lee se intimidează uşor şi devin prevăzători când îi sunt alături. Comportamentul lui face parte dintr-un mecanism de apărare: se simte privit în permanență, analizat, hăituit. Crede că nu e vrednic. De ce? Încă nu ştim.

Ce faci în weekendul 18-20 octombrie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Dichisar de toamnă în București, PICNIC în Cluj-Napoca, spectacol de tango argentinian în Timișoara și târg caritabil de toamnă în Iași. Tu ce faci în weekend?

„Toată lumea vine pentru bani”. Mărturia unui tânăr care a petrecut o săptămână de instrucție ca rezervist voluntar în Armata Română

„Toată lumea vine pentru bani. Alt motiv n-am auzit în jurul meu”, relatează pentru PressOne un tânăr care s-a înrolat în Armata Română, prin programul „Rezervist voluntar” și a petrecut o săptămână de instrucție la o unitate militară . El descrie sub protecția anonimatului procedurile prin care a trecut și sistemul delăsător, influențat de lipsa de personal și de condițiile precare. 

Cert e că Lee cel de azi este produsul unor lucruri (g)rele acumulate în timp.

Şi totuşi. Nu are profilul unui om rău. Dimpotrivă. Pare un bărbat inimos, sufletist, inteligent, uneori chiar sensibil. Dar e necomunicativ şi, cu toate că are puls, pare că a încetat de mult să mai trăiască.

Kyle Chandler joacă rolul fratelui mai mare.

Unchiul (Casey Affleck) și nepotul (Lucas Hedges).

Prin alternarea cadrelor din prezent cu flashback-uri (rememorări pline de profunzime şi mult mai calde decât ce trăieşte Lee acum), regizorul Kenneth Lonergan reuşeşte să producă efectul scontat.

Sentimentul care ne încearcă prin acumulare nu e empatia ori simpatia, ci mai degrabă teama.

E teama faţă de Lee şi de nepotul adolescentin de care trebuie să se ocupe de-acum, dar mai ales teama resimţită când ne confruntăm cu o tragedie despre care nădăjduim că nu ni se poate întâmpla niciodată.

Trecutul lui Lee e ca un vis urât. Dar unul care porneşte neanunţat şi te poartă spre nicăieri. O suferinţă suspendată şi infinită.

Lee se vede pus în faţa faptului împlinit. În timp ce trebuie să se ocupe de înmormântare şi de alte lucruri conexe, mutarea în Manchester îi redeschide răni adânci, peste care nu a putut trece. Oameni pe care a încercat să îi uite, situaţii şi locuri de care a căutat să se detaşeze se recompun și îl năpădesc.

Sunt traume colosale, care încă îl bântuie. Avalanşa cu care vin și visceralitatea lor transformă povestea, aproape pe nesimţite, într-una copleşitoare. Ecranul se umple şi riscă să dea pe dinafară.

Toată această povară ni se insinuează pe sub piele graţie prestaţiei covârşitoare a lui Casey Affleck. El duce povestea pe umeri atât de bine, încât ajunge să transmită senzația că am privi un document(ar). Iar credibilitatea personajelor care îl însoțesc contribuie și ea la forța filmului.

Nepotul său, Patrick (Lucas Hedges), ar vrea să trăiască la fel ca până acum. Resimte pierderea tatălui, dar are propriile dileme. Iar adulţii care îl înconjoară o duc anost și au griji palpabile.

Mama lui tocmai şi-a regăsit drumul: nu mai bea, nu se mai droghează. Ar vrea să reînnoade relaţia. Prietenii lui – şi cele două fete pe care le curtează insistent – îi dau siguranţă, îl fac să nu vrea, să nu poată părăsi oraşul.

În schimb, acest impuls e foarte puternic în cazul lui Lee.

Sunt, toate, aspecte mărunte ale unor vieţi nesemnificative – și, totuşi, câtă forţă emană și cât de mult cântăreşte fiecare gest al acestor oameni!

Undeva, într-un loc prăfuit şi cenuşiu, nişte oameni există. Niște oameni trăiesc.

Noi pătrundem printre ei fără menajamente, cu impresia că îi înţelegem, că ştim prin ce trec şi cum simt. Fără a amplifica nimic, Manchester by the Sea încearcă, pur şi simplu, să le spună povestea.

Manchester by the Sea

Regia: Kenneth Lonergan.

Scenariul: Kenneth Lonergan.

Cu: Casey Affleck, Michelle Williams, Kyle Chandler, Lucas Hedges.

★★★★☆

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€