Lupte și iar lupte: Radioactive și Greyhound:

Sebastian M. Ceolca

Colaborator

Radioactive (r. Marjane Satrapi, 2020)

Filmul biografic regizat de cineasta de origine iraniană Marjane Satrapi (cunoscută îndeosebi pentru minunatul film de animație Persepolis) despre omul de știință Marie Curie urmează o serie de coordonate narative deja bătătorite, fără să se remarce în mod deosebit în sfera unor povești spuse, din ce în ce mai frecvent, despre personalități marcante ale istoriei mai mult sau mai puțin recente.  

Radioactive se deschide cu o scenă în care Curie, bătrână fiind acum, se prăbușește pe podeaua laboratorului în care încă mai lucrează, contemplând-și pe targă (și prezentându-ne în acest fel) printr-o manieră de tip flashback, întreaga ei viață – viață care începe cu efortul ei de a fi cu adevărat apreciată în mediul academic din Parisul anului 1893.

De altfel – și mai mult decât previzibil – toată lupta asta a celebrei cercetatoare în fizică și chimie, pentru recunoaștere și apreciere, are loc încontinuu în centrul comunității formate din bărbați, dar și în viața ei particulară, în căsnicia cu Pierre Curie, coleg de breaslă. 

Născută Maria Skolodowska, de origine poloneză, viața lui Marie Curie curăță pe cât de mult poate aici limbajul specific domeniului. Câteva demonstrații care pun în lumină realizarile ei - de pildă, aflăm că radioactivitatea este un termen inventat de ea, ca rezultat a unor experimente ce aduc în discuție două noi elemente chimice, polonium și radium - sunt tratate cu lejeritate, dacă nu chiar cu o vagă lipsă de interes.

În schimb – și în sprijinul ușurării filmului de o astfel de încărcătură în care să predomine limbajul specific al domeniului – toată această demonstrație e tratată de scenariul scris la două mâini (de Lauren Redniss și Jack Thorne) într-o asemenea măsură încât filmul să fie cât mai accesibil cu putință.

Sigur, cineasta se implică destul de mult în transpunerea filmică a acestui scenariu, altfel, destul de subțire.

Se apropie foarte mult și cu pasiune de interpretarea strident de senzaționalistă a lui Rosamund Pike, în rolul lui Curie, de presiunea societății ostile, care apasă puternic pe umerii ei și de o serie de inserturi care arată și efectele benefice, dar mai ales cele dezastruoase ale descoperirilor cercetătoarei.

Avem segmente din viitorul lui Curie, dar și din trecutul nostru, care trag o linie roșie, de exemplu, peste efectul radioactivității din Hiroshima, 1945, Cernobîl, 1986, sau a experimentului cu bomba atomică din Nevada, 1961. Satrapi lucrează excelent cu aceste tranziții temporale; efectele dramatice, în acest sens, au parte de o stilizare deosebită. 

În orice caz (și până la urmă), Radioactive e povestea unei femei care a luptat pentru emancipare și pentru evoluția științei. Mesajul e palpabil, filmul se face foarte bine înțeles, iar Pike (exuberantă, aproape nevrotică) domină toate scenele.

Fără eforturile lui Marjane Satrapi – destul de semnificative, aș zice, considerând împrejurările scenaristice  – biopicul ăsta ar fi eșuat total pe mâna altcuiva.  

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

PressOne Alege: România în șoc. Călin Georgescu vine de nicăieri și cucerește țara și Diaspora

Peste 18 milioane de români sunt așteptați la primul tur al alegerilor prezidențiale. PressOne vă prezintă cele mai importante evenimente din ziua votului. 

Filmul e disponibil pe Amazon Prime. 

Greyhound (r. Aaron Schneider, 2020) 

Greyhound e o navă de luptă care vânează submarine germane în Atlanticul celui de-al Doilea Război Mondial. Ea se află sub conducerea căpitanului George Krause (Tom Hanks) și e hotărâtă, la prima ei misiune, să curețe oceanul de haitele de lupi naziști. 

Scenariul e scris de Hanks însuși, așadar asta este încă o dovadă a pasiunii lui pentru istorisiri din WWII. Sau, în orice caz, pentru o reinterpretare a lor. Poveștii ăsteia destul de intense, care se desfășoară în timp aproape real, regizorul Aaron Schneider îi aplică filmări foarte strânse.

Hanks și subalternii lui se perindă prin fața ecranului, când în spațiile înghesuite din cabine, când pe puntea navei, într-un haos organizat – unul care este un bun sinonim cu actul luptei.

Muzica alarmantă însoțește filmul pe aproape toată durata lui de 90 de minute, astfel încât această bătălie maritimă aproape că nu-și permite momente de răgaz.  

Limbajul folosit de ocupanții navei, în aparent nesfârșita luptă maritimă, e unul specific militar: se stabilesc încontinuu coordonate de mișcare pe apă, planurile de atac urmează cu viteză scara ierarhică a gradelor, ordinele sunt executate fără a lăsa loc de discuții etc. 

Sigur că Greyhound nu e Dunkirk, nu are măreția filmului lui Nolan, dar se descurcă destul de bine pentru un vas de război, determinat să facă curățenie pe sub ape.

Nu e nimic complicat sau nuanțat în acestă poveste a eroismului.

E o poveste frustă, cu un montaj dens – unul care contribuie semnificativ la măcar un indus sentiment de participare. E păcat, însă, ca nu a avut parte de o lansare în cinematogrefe. I-ar fi stat foarte bine pe un ecran mare. 

Filmul e disponibil pe Apple TV+. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€