Locurile rezervate romilor la facultate: o măsură de incluziune care poate ajunge să le dicteze tinerilor ce să studieze

Alina Zibrițchi

Alexandra* a absolvit Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Bacău în anul 2023 cu o medie „puțin peste opt”. Știa încă din generală că vrea să aplice la publicitate, la București. Pentru că criteriile de admitere pentru romi sunt similare cu cele pe care le parcurg candidații care aplică pe locurile obișnuite pentru români, ea s-a bazat pe locurile speciale pentru romi care i-ar fi garantat mai multe șanse de admitere.

„Atunci când aplicăm pe un loc special dăm aceleași examene (n.r.: ca cetățenii care aplică pe locurile dedicate românilor) doar că la dosarul nostru se adaugă o scrisoare de recomandare (n.r.: privind apartenența la etnia romă, emisă de asociațiile de profil). Noi concurăm între noi, romii, de aceea eram aproape sigură că intru cu media mea, mai ales că știam că examenul de admitere la FJSC nu e foarte complicat”, povestește Alexandra. 

Universitatea din București, la fel ca restul instituțiilor de învățământ superior de stat din țară, decide independent cum distribuie locurile special dedicate romilor în cadrul facultăților și specializărilor. 

În 2023, la fel ca în 2026, instituția a decis că locurile speciale pentru romi vor fi distribuite la specializările jurnalism și comunicare și relații publice (CRP). La publicitate – zero locuri.

„Păi, aveam de ales dintre jurnalism sau CRP, unde știam sigur că intru pe loc special, sau să merg la publicitate concurând direct cu foarte mulți colegi cu medii mai mari”, își amintește tânăra.

Alexandra a ales să aplice la jurnalism, ocupând astfel unul dintre locurile disponibile în cadrul universității. Acum două luni tânăra a absolvit facultatea și chiar dacă nu are de gând să profeseze vreodată spune că „cel puțin a meritat” să se convingă încă o dată că ceea ce își dorește să facă este publicitate. 

„Partea bună e că la jurnalism au fost materii conexe cu ce aș fi făcut la publicitate, dar mă gândesc că pentru alți romi care au vrut la specializări mai tehnice, poate inginerie sau IT la alte universități din țară lucrurile au stat diferit”, a punctat tânăra, admisă acum la un program de master din cadrul FJSC. 

PressOne a solicitat un punct de vedere din partea Universității din București privind echitatea distribuirii locurilor speciale pentru romi. Până la data publicării n-am primit un răspuns. Articolul va fi completat când vom obține punctul de vedere al instituției vizate.

Nici în 2026 Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București nu a avut locuri speciale pentru candidații romi la specializarea publicitate. Foto: captură de ecran/FJSC

Cine decide unde sunt alocate locurile

Potrivit lui Ciprian Necula, președintele Roma Education Fund, mecanismul actual este legat de autonomia universitară. Facultățile propun locuri, universitatea decide ce solicită mai departe, iar Ministerul Educației și Cercetării (MEC) poate aproba sau nu aceste solicitări. Acest lucru este reglementat de legea învățământului superior care susține că numărul de locuri pentru candidații de etnie romă este determinat de două criterii:

Astfel, cu cât o universitate a avut înrolați mai mulți studenți romi în anul precedent, cu atât poate solicita mai multe locuri în următoarea sesiune de admitere. 

Totodată, legea învățământului superior prevede că universitățile de stat trebuie să acorde cel puțin 25 % dintre locurile bugetate pentru candidații care provin din sistemul de protecție socială și minorități (inclusiv romi) sau au dizabilități. 

De ce contează lipsa de transparență în cazul întâlnirii dintre Bolojan și președinta CCR

Întâlnirea a apărut pe fondul unei probleme mai largi de comunicare a instituțiilor cu publicul, pe care Dumitru Borțun o descrie drept „dezastruoasă” și marcată de neîncredere între cetățeni și stat, cât și între instituții.

Premii pentru jurnaliști, jurizate de politicieni și oameni de afaceri. Cum a ajuns un club de business să-și facă propria listă de jurnaliști și să-i invite într-o „tabără a premianților”

Club LeaderSpace organizează o competiție unde și-au propus să premieze cei mai buni jurnaliști cu vârsta sub 35 de ani, iar în juriu se află foști membri de partid și oameni de afaceri condamnați penal.

Problema este că nu există, din perspectiva lui Ciprian Necula, un criteriu suficient de clar prin care să fie stabilit numărul de locuri pentru romi de la o specializare la alta. 

„De fiecare dată mi se pare un fel de loterie”, explică expertul, referindu-se la situațiile în care o facultate solicită un anumit număr de locuri, fără ca acest număr să reflecte neapărat o nevoie măsurată sau un interes real al candidaților.

Așadar, sistemul poate ajunge să funcționeze invers față de scopul său. În loc să pornească de la întrebarea „ce vor să studieze tinerii romi?”, pornește de la întrebarea „unde a decis universitatea să pună locuri?”. Iar această diferență contează, consideră expertul. 

Măsură creată pentru a forma o elită

Locurile rezervate romilor fac parte dintr-o politică începută în România în anii ’90 cu scopul de a facilita accesul romilor la educație și de a contribui la formarea unei elite intelectuale și profesionale în interiorul comunității.

Ciprian Necula explică faptul că măsura trebuie înțeleasă în contextul dezavantajelor acumulate de-a lungul timpului. Un rezultat școlar mai slab nu este neapărat dovada unei capacități intelectuale mai reduse, ci poate fi consecința mediului în care un copil a crescut, a accesului la resurse și a oportunităților educaționale.

Astfel, deși romii pot aplica și pe locurile obișnuite, mulți dintre ei aleg să opteze pentru locurile special alocate lor, unde șansele de admitere sunt mai mari. „Nu se întâmplă acum pentru că copilul acela este incapabil”, spune Necula. 

Dezavantajul, argumentează expertul, este rezultatul unei istorii de inegalități. De aceea, existența locurilor rezervate poate avea un rol important în a permite unui tânăr care nu ar avea aceeași șansă în competiția generală să ajungă la universitate.

Măsura are însă, în viziunea lui Ciprian Necula, un caracter temporar. Politicile ar trebui evaluate la un moment dat pentru a vedea dacă și-au atins obiectivul și dacă mai sunt necesare în forma actuală.

Riscul este ca statul să aleagă în locul studentului

Cea mai importantă problemă la modul actual de distribuire a locurilor ține de faptul că decizia universității poate influența indirect alegerile educaționale ale tinerilor.

„Sunt foarte mulți tineri romi și sunt multe locuri la asistență socială pentru că statul gândește că avem nevoie de romi care să lucreze cu romii săraci”, spune Necula.

În această logică, dacă locurile sunt concentrate în anumite domenii, tinerii pot ajunge să aleagă acele domenii nu pentru că sunt cele mai potrivite pentru ei, ci pentru că acolo au o șansă mai mare de admitere.

Expertul spune că a întâlnit foarte mulți tineri romi care au ajuns să facă facultatea fără să știe foarte clar ce vor să studieze. „Ofertele sunt mai limitate”, admite Necula.

Potrivit lui Ciprian Necula, principalul avantaj pe care îl oferă locurile speciale este accesul la universitate printr-o competiție separată, destinată candidaților romi. În anumite situații, concurența pe aceste locuri poate fi chiar ridicată.

De aceea, discuția despre echitate nu ar trebui redusă la întrebarea dacă un candidat rom primește sau nu „un avantaj”. Întrebarea este dacă sistemul încearcă să compenseze dezavantajele reale și, în același timp, îi permite candidatului să aleagă liber ce vrea să studieze.

De la „unde avem locuri?” la „ce vrei să studiezi?”

Dacă scopul locurilor pentru romi este să contribuie la creșterea accesului acestora la educație și la formarea unei elite profesionale, atunci criteriul esențial ar trebui să fie interesul și potențialul candidatului, nu oferta accidentală de locuri a unei anumite facultăți, potrivit lui Necula. 

„Un sistem în care locurile sunt stabilite la nivelul universității ar putea păstra avantajul acțiunii afirmative, dar ar elimina o parte din efectul de direcționare. Un tânăr ar putea spune: vreau inginerie, medicină, arte, jurnalism sau publicitate, iar măsura afirmativă l-ar urma în interiorul universității, nu l-ar obliga să aleagă dintre specializările pentru care instituția a decis să ceară locuri.” - Ciprian Necula, președinte Roma Education Fund,

În fond, aceasta este întrebarea pe care ar trebui să o pună orice politică de incluziune: ajutăm un tânăr să ajungă acolo unde își dorește sau îl ajutăm să ajungă acolo unde am decis noi că este nevoie de el?

Locurile rezervate pentru romi au fost create pentru a deschide uși. Dacă distribuirea lor pe specializări ajunge să închidă unele dintre aceste uși, atunci problema nu este existența măsurii afirmative, ci felul în care ea este construită.

„Iar după mai bine de trei decenii de la introducerea acestor politici, poate că întrebarea nu mai este dacă România are nevoie de acțiune afirmativă, ci dacă forma în care o aplică mai servește scopului pentru care a fost creată”, a punctat Necula.

Editor: Laura Popa