Locurile lumii mele (6): Haridwar, India

Voicu Bojan

Reporter

Există pe lume locuri tulburătoare, care au sens, vibrație și emoție chiar și atunci când nu sunt neapărat frumoase. Sunt singurele locuri care contează. În fiecare dintre acestea am lăsat o parte din mine și la fiecare visez că, poate, mă voi întoarce cândva.

*

Bun venit la Haridwar!

Ca mai peste tot în India, și istoria acestui loc începe cu o poveste: Pasărea divină Garuda scapă câteva picături din elixirul nemuririi în patru locuri sfinte.

Cel în care ne aflăm este unul dintre acestea. Drept urmare, credincioşi din toată India se adună aici pentru baia ritualică în apele fluviului, cu scopul de a-și spăla păcatele și de a obține moksha, eliberarea din ciclul fatal al samsarei, cel al nesfârșitelor reîncarnări.

Zeul Ganga, adică Fluviul Gange cel tânăr și vijelios, coboară dinspre ghețarul Gangotri, trece prin Rishikesh, iar la Haridwar se metamorfozează și devine un fluviu larg și maiestuos de câmpie.

E acel fluviu-zeu venerabil și sfânt. Pe el, pelerinii lansează ofrande, în el se scaldă în diminețile cețoase, lui i se închină și tot lui îi aduc slavă preoții în ceremonii impresionante de sunet, flăcări și emoție, de cum se lasă seara.

Apa e un zeu în care pelerinii se îmbăiază. Au pielea de găină, tremură ca varga, dar sunt fericiți. La final, își fac poze de grup. Au reușit să ajungă în orașul peste care, cândva, s-a picurat un strop de nemurire. S-ar contamina și ei un pic, dacă se poate.

În traducere, Haridwar s-ar chema Poarta spre Hari, care e unul dintre numele Zeului Vishnu. Care Vishnu împreună cu Brahma și Shiva formează treimea sacră a celor mai importante zeități hinduse.

La un capăt de oraș, întors cumva cu spatele la lume, vopsit în albastru pal și înfășurat în ceva semănând a blană de leopard, un Vishnu imens din piatră privește în depărtare spre orașul geamăn și la fel de sfânt, Rishikesh. Are în mână un trident, iar în jurul gâtului, înfășurată, o cobră. Pare că zâmbește.

Dacă însă te uiți mai atent la zâmbetul lui, ți se face frică.

Dacă te plimbi pe malul Gangelui și privești atent în apă, poți vedea, imersate, statuete ale diverșilor zei. Și dacă vrei ca, la un moment dat, să nu mai pricepi nimic, așa, în general, trebuie doar să stai câteva zile la Haridwar.

Este unul dintre cele mai încifrate și mai stranii locuri în care te poți afla. Cu cât încerci să înțelegi mai mult, cu atât totul se complică. Atunci te pui pe mal și te mulțumești să privești curgerea hipnotică a apei.

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Pe Via Danubiana la Gostinu: o plajă care încă mai poate rămâne sălbatică

La doar o oră de București, departe de haos și agitație, stă ascunsă o plajă sălbatică, la malul Dunării. Plaja Gostinu, poziționată la doar 20 de kilometri distanță de orașul Giurgiu, se află la capătul satului cu același nume, străjuită de o limbă lungă și răcoroasă de pădure prin care te poți aventura în zilele toride.

În India reînveți lecția smereniei, n-ai încotro. Ba, mai rău, înveți să accepți că nu cunoști, nu înțelegi, nu contezi. Rabindranath Tagore a avut dreptate când a spus: „Pentru un observator occidental, civilizația noastră pare a fi toată metafizică pură, la fel cum, pentru un nevăzător, cântatul la pian nu e altceva decât o mișcare a degetelor, fără urmă de muzică.”

De ce merită?

Fiindcă, spre deosebire de alte oraşe sfinte, cum ar fi Varanasi sau Rishikesh, Haridwar e cel mai uman, mai tandru, mai discret şi, de reținut, cu cei mai puţini turişti pe metru pătrat.

În Varanasi, vânzătorii de orice te pot agasa până la nebunie, iar fumul necontenit al rugurilor cu morți te îngrozește. În Rishikesh, pe fiecare stâlp din oraș e sau poza unui guru, sau o reclamă la un ashram. Aici, nu. Aici, totul e altfel.

Haridwar un oraș vegetarian pur − carnea, brânza și alcoolul au fost alungate. După câteva zile, nu doar că te simți și tu un pic mai vegan, dar ai șansa să te zăpăcești profund în mecanismele acestui oraș misterios – plecând de la sinceritatea pelerinilor aflați în căutarea purificării, trecând prin mercantilismul comercianților de „indulgențe” hinduse, care profită de aceștia și vor să-i lase lefteri, și sfârșind cu misterul de nepătruns al celor aflați pe calea sfințeniei.

Printre ei se numără siniștrii Aghori, cei vopsiți pe trup cu cenușa morților, care umblă de cerșesc cu cranii umane pe post de pușculiță și cărora nu le sunt deloc străine practicile canibale.

Pentru Haridwar ai nevoie de un stomac tare. Numărul de cerşetori, sfinţi, nebuni și pelerini amărâţi explică foarte bine de ce turiştii nu se prea înghesuie pe-aici.

Nu e tocmai ușor de digerat să te plimbi printre orbi, schilozi și leproşi care, întinși pe zeci de metri pe poduri, așteaptă câte o rupie sau un bol de orez. Simți că nu poți face nimic ca să îndrepți strâmbătatea lumii.

Nu e ușor nici să te plimbi dimineața devreme pe lângă Gange. Acolo, într-o pădurice rară, sunt corturile unde locuiesc Saddhus, acei asceţi cu părul în şuviţe groase şi lungi, cu figuri palide de la cenușă, mereu high, fumând la greu ierburi doar de ei știute, pentru grăbirea iluminării.

La polul opus sunt falșii cerșetori, falșii sfinți, copiii care culeg de pe pod, în coșuri de sârmă, ofrandele aruncate de credincioși în Ganga sau aceia care umblă prin apă cu sticle de geam în mâini, scanând albia fluviului în căutare de monede sau de orice mic zeu care ar putea fi revândut.

Vacarmul zilei se resemnează în ceremonia de la lăsarea serii, când preoți cu torțe se înșiră pe treptele de pe malul apei și cântă.

De sărbătorile mari, care au loc odată la 12 ani (Kumbh Mela), orașul devine un haos total. În 2003, Haridwar a găzduit, nu se știe nici până azi cum, 70 de milioane de credincioși. Minus cei vreo 30 de morți călcați în picioare.

Top 5 provocări

1. Găsește locul sfânt care se cheamă Har ki Pauri Ghat. Cumpără o mușama, găsește-ți un loc „în lojă”, așază-te și urmărește ceremonia de la asfințit. Se cheamă Ganga Aarti. Lasă-te vrăjit de sunetul clopotelor, de muzică, de flăcări și de evlavia de pe chipul pelerinilor. Recunoaște că nu pricepi mai nimic.

2. Rătăcește-te cu bună știință căscând gura în Moti Bazaar și așteaptă să ți se facă foame. Apoi găsește o tarabă unde e înghesuială de localnici. Strecoară-te printre ei și, cu mâna (dreapta), mănâncă pe un colț de masă Puri-Bhaji.

3. Nu fi găină să iei telefericul până sus pe deal, unde se află Templul Mansa Devi. Suie treptele împreună cu pelerinii și minunează-te de spectacolul credincioșilor pentru care urcatul face parte din penitență. Nu visa la priveliști răpitoare de sus, fiindcă orașul e mai mereu învelit într-o perdea străvezie de fum. Și ochii mari la maimuțele hoațe!

4. Trezește-te foarte devreme, măcar într-o dimineață. Ieși pe malul Gangelui în jur de 6 și plimbă-te liniștit, așteptând răsăritul, alături de cei care, cu un admirabil curaj, pun ofrande pe râu, apoi se scufundă în el. Apoi bea chai alături de ei.

5. Când ai obosit de atâta patos, veganism și mister, ia un microbuz, dă o fugă până la Rishikesh unde, pe o terasă plină cu fete frumoase aflate pe calea iluminării, poți cere un Ginger Honey Lemnon Tea, ca să-ți mai vină inima la loc. Uită de bere și rămâi focalizat pe sfințenie.

Fotografiile îi aparțin autorului.