Listele Emiliei Șercan

Într-o seară de luni, la 21:05, jurnalista Emilia Șercan a primit prin SMS o amenințare cu moartea. Opt zile mai târziu – mai exact ieri dimineață, la ora 8:00 – Emilia a aflat de la un jurnalist Digi24 care-i cerea „o reacție” că tocmai avusese loc o percheziție. Și că exista un suspect: un polițist.

E puțin probabil ca numele suspectului să vă spună ceva. Ce știm e că-i ofițer; și că lucrează la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, condusă de Adrian Iacob (rector, chestor de poliție și decident în CNATDCU, instituția care verifică suspiciunile de plagiat pe teme de „științe militare, informații și ordine publică”).

Mai știm că ieri, în ziua în care suspectul a fost adus la București, pentru audieri, din Slatina – unde se afla în concediu – se împlinea exact o lună de când Emilia începuse să-și publice seria despre Academia de Poliție. A scris, până acum, aceste trei articole:

Voi rezista tentației de a conecta eu punctele și de a trage concluzia, înainte de finalizarea anchetei, că cel audiat e chiar cel care a amenințat-o cu moartea pe jurnalista care tocmai scrisese despre șeful lui; și despre pericolul de implozie al unei instituții menite să apere legea și ordinea publică. Povestea pe care vreau să v-o spun azi e alta.

***

ÎN PRIMUL RÂND, aud tot mai mulți oameni care spun că da, plagiatul e rău în esență, dar e totuși o infracțiune soft. La limită, am putea admite asta dacă am avea cazuri izolate; rateuri accidentale ale sistemului. Dar:

Plagiatul e o boală care pare că nu doare și nu ucide, dar e una care – uităm câteodată – nu-i doar o infracțiune academică; e și una penală; și una care are și o componentă financiară. Toți acești doctori în „intelligence”, în „ordine publică”, în „management financiar”, în „corupție”, în „siguranță națională” – care n-o pot face nicicum să tacă pe Emilia Șercan – iau sporuri la salariu din bani publici; câștigă ani la pensie; și predau studenților, de la catedrele lor ocupate prin furt academic, o lecție care intoxică generații după generații: aceea că e OK, dacă ai prins un loc în aerul rarefiat al puterii, să furi munca altuia.

***

ÎN AL DOILEA RÂND, munca de patru ani a Emiliei – unul dintre cei mai consecvenți și mai integri jurnaliști de misiune publică din România – ne dezvăluie altceva, mult mai grav: rețeaua de complicități hidoase care s-au țesut, în decenii, între cele trei puteri ale statului; puteri separate în teorie prin propozițiile austere, nenegociabile, ale Constituției. Checks and balances? Ce checks and balances?

Să luăm drept exemplu Academia SRI, punctul de start al investigației Emiliei. Gândul la un posibil record mondial e irezistibil: instituția, care acum aproape un an a pornit un proces de curățare a infecției, a raportat până acum la CNATDCU, drept plagiate, peste 50% din titlurile de doctor pe care le-a acordat; și a cerut deja retragerea titlurilor.  

Cu alte cuvinte, Academia SRI – care are o pagină de misiune/viziune/valori în care găsești sintagme precum cunoaștere științifică în domeniul intelligence și securitate națională”, „profesori de elită” ori „ne-am dezvoltat propria axă valorică […]: excelență, dinamism și unicitate” – admite că peste 50% din producția de doctori în intelligence pe care i-a girat e formată din plagiatori; admite oficial, cu alte cuvinte, că munca Emiliei e legitimă și riguroasă.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României. Vrei să ne ajuți?

Susține PressOne

Dacă facem doi pași înapoi, vedem că plagiatele sunt, de fapt, un liant care ține laolaltă întregul complex academico-politico-militar – și de intelligence – al României. Unde arunci o pietricică dai de-un plagiat; și, în caz că tragi teza din locul în care șade și adună praf, cade peste tine tot raftul.

În aceste condiții, dacă generalul plagiator a îndrumat doctoratul plagiat al politicianului – și ministrul l-a îndrumat pe cel al magistratului – mai putem spune că  plagiatul e o infracțiune soft? Avem în poziții cheie ale instituțiilor statului sute de oameni șantajabili, vulnerabili, legați între ei prin fraudă academică – și toate astea se întâmplă într-o țară NATO.

Emilia folosește, neobosită, hashtag-ul #statulcapturat; pentru că da, plagiatul a devenit o chestiune de securitate națională.

***

ÎN AL TREILEA RÂND, știm toate cele de mai sus nu pentru că instituțiile statului, plătite din bani publici, și-ar fi făcut datoria; ci pentru că Emilia Șercan a stat patru ani, săptămână de săptămână, prin săli de biblioteci; a făcut sute de cereri de acces la informații publice în baza legii 544/2001; și a deschis peste 30 procese împotriva instituțiilor care i-au refuzat accesul la informații publice – garantat, de altfel, prin articolul 31 din Constituția României.

Și-a făcut, cu alte cuvinte, meseria – cea de jurnalist de investigație – și a fost amenințată cu moartea pentru că și-a făcut meseria. Dacă se va dovedi că cel care i-a trimis mesajul de amenințare are într-adevăr legătură cu Academia de Poliție, atunci avem cel mai grav caz de intimidare a unui jurnalist din ultimele decenii.

În ultimul raport Reporters Without Borders, titlul capitolului despre România – care în 2018 a căzut trei locuri în clasamentul libertății de exprimare – e „Welcome to the 1990s!”.

Doar că noi nu mai suntem „in the 1990s”.

Până acum, PressOne a publicat meticuloasele investigații ale Emiliei și i-a oferit o platformă de exprimare în care niciun nume, niciun epolet și niciun titular de funcție n-a fost „subiect tabu”. De-acum înainte, PressOne o va susține moral, profesional și logistic – și-i va pune la dispoziție toate amplificatoarele de care dispune pentru a-și face cunoscută munca; în România și în afara ei.

Echipa PressOne mulțumește colegilor de breaslă, instituțiilor de apărare a libertății presei, universitarilor, diplomaților și cititorilor care, în aceste zile, și-au declarat public solidaritatea cu Emillia Șercan.

***

Pentru cei care nu știu, colega noastră are un doctorat în comunicare publică obținut cu calificativul summa cum laude cu o teză despre cenzura comunistă.

Doctoratul ei de misiune publică, însă, e munca făcută de patru ani încoace – una pe care probabil n-o va încheia prea curând: cele 60 de articole de presă de mai jos; ultimele 58 au fost găzduite de PressOne.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...