Life / Viață, primele semne

Şase astronauţi aflaţi pe Staţia Spaţială Internaţională recuperează o sondă venită de pe Marte. Importanţa sondei pare capitală, deoarece la bordul acesteia se află un organism viu, aflat însă într-o profundă stare de hibernare.

Hugh Derry (Ariyon Bakare), omul de ştiinţă al grupului, începe să îl îndoape cu glucoză şi reuşeşte să-l trezească.

E momentul când pe ecran – alături de muzica grav-triumfalist, apăsată – apare, scris cu majuscule, LIFE. Un prim semn (fictiv) că există viaţă şi dincolo de Terra!

La televiziunile de pe Pământ, oamenii urmăresc subiectul cu interes. De pe orbită, echipajul pestriţ (doi americani, doi britanici, o rusoaică și un japonez) ţine legătura cu cei de acasă şi, în paralel, se ocupă de această descoperire epocală.

Numai că întregul experiment, grăbit peste măsură, ia o întorsătură nefastă. Organismul, botezat Calvin în urma unei campanii media care isterizează o Americă întreagă, scapă!

Ryan Reynolds trebuia să fie protagonistul filmului, dar un conflict cu producătorii l-a făcut să primească doar un rol minor.

Totul porneşte de la o defecţiune care îl readuce pe Calvin în stare de hibernare. Încercând să-l resusciteze, Hugh face o greşeală și marţianul reuşeşte să iasă din cutia de siguranță. Pe rând, îi rupe încheietura lui Hugh, devorează un şoricel și îl atacă fatal pe Rory Adams (Ryan Reynolds).

Apoi, de la dimensiunea unui pumn, Calvin crește și atinge mărimi omenești. Asta îl face să îşi dezvolte şi un chip (tras la indigo cu cel din Alien). Faţă de astronauţi însă, e mult mai agil, puternic şi inteligent.

Calvin devine, în scurt timp, un super-organism, o fiinţă cvasi-perfectă.

Această temă, a excepţionalităţii creaţiei, apare tot mai des în cinematografia de consum. Marile studiouri americane se arată preocupate de inteligenţa artificială (Lucy, Transcendence, Ex Machina) și foarte interesate de planeta roşie (The Martian).

Lucrurile, vedem, se leagă.

NASA, alături de alte agenții spațiale, derulează un proiect întins pe zeci sau chiar sute de ani prin care încearcă să facă Marte locuibilă. Totodată, unii oameni de ştiinţă susţin că sunt tot mai aproape de a pune la punct procesorul care ar putea reproduce structura şi, implicit, logica și raţiunea creierului uman, însă cu performanţe înmiliardit mai mari.

Sunt două subiecte extrem de tentante.

Actrița Rebecca Ferguson, care a ajuns cunoscută la nivel mondial după „Mission: Impossible – Rogue Nation”, joacă aici rolul unei astronaute britanice.

Life respectă toţi tropii unui SF thriller.

Odată ce Calvin prinde puteri, începe lupta pentru supravieţuire a echipajului – la început inert, din prea multă siguranţă de sine, iar mai apoi disperat să anihileze bestia.

Ca să înțelegem mai bine „puterile” acestui extraterestru, trebuie să ne imaginăm o ființă care, pe rând sau deodată, ar putea vedea, mirosi, atinge ş.a.m.d. cu fiecare dintre cele câteva miliarde de celule care îl compun. E o ipoteză romantic-atrăgătoare, dar neverosimilă, la fel ca acţiunile care trag firul epic al filmului spre confruntarea finală.

Rămâne vag explicat, de pildă, felul în care staţia pierde brusc contactul radio cu Pământul. Și astfel de necazuri se ţin lanţ.

Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”

„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.

„Dacă n-ai acea mâncare pe masă, nu știi că e duminică!” Ce se gătește în familiile croaților din zona Carașovei

La Carașova, un localnic își amintește că, duminica, bunicul, fiul și nepoții mâncau împreună supă de găină. La Rafnic, în comuna vecină Lupac, Maria Boșca face supă în fiecare zi. Pentru duminică, mai trebuie însă sarmale și un colac. Cel pe care îl pregătește acum e cu nucă, iar în alte duminici, poate fi cu mac, cu cireșe sau cu mere.

Construcţia naraţiunii, a personajelor și evenimentelor face din filmul regizat de Daniel Espinosa o copie deloc originală a lui Alien. Și dacă acela a ajuns un clasic, Life nici măcar nu poate aspira la un asemenea statut.

În momentele decisive, filmul pare neinspirat, fiind forţat să se îndrepte într-un anumit sens, iar muzica folosită excesiv are probabil scopul de a acoperi anumite lipsuri narative.

Cu fiecare nouă dispariţie a unui coleg, echipajul rămas se dă de ceasul morţii și ar vrea să renunţe.

Singurul lucid până la capăt este David Jordan (Jake Gyllenhaal), un medic traumatizat de conflictele armate la care a participat pe Terra. Dar şi personajul său este schematizat. Aflat pe staţie de peste un an, el nu mai vrea să aibă de-a face cu această societate defectă şi belicoasă.

Conştient de pericolul pe care îl reprezintă Calvin, David face tot ce poate pentru a opri aterizarea marţianului. Și-a pierdut încrederea în omenire, dar nu îşi poate asuma posibila sa extincţie.

Iată o pistă pe care scenariştii ar fi putut merge: unul dintre astronauţi înnebuneşte şi îl ajută pe marţian să ajungă pe Terra. ?

Aşa cum e închegat, Life nu conține momente memorabile şi nu îmbie la vizionarea părţii secunde (care e foarte previzibilă). Fricos, tern şi autosuficient, filmul mai are și neşansa de a fi contemporan-similar cu o operă de artă precum Gravity sau cu alte SF-uri mult mai solide. Este, poate, și proiectul cel mai lipsit de ambiţie la care a luat parte Jake Gyllenhaal.

Viață, primele semne

Titlu original: Life.

Regia: Daniel Espinosa (cunoscut mai ales pentru Safe House).

Scenariul: Rhett Reese, Paul Wernick.

Cu: Jake Gyllenhaal, Rebecca Ferguson, Ryan Reynolds.

★★☆☆☆