„În virtutea obligației de apărare a independenței justiției, suntem aici”, a declarat la începutul conferinței de presă de joi, 11 decembrie, președinta CAB, Liana Arsenie Foto: Inquam Photos / Gyozo Baghiu

„În virtutea obligației de apărare a independenței justiției, suntem aici”, a declarat la începutul conferinței de presă de joi, 11 decembrie, președinta CAB, Liana Arsenie Foto: Inquam Photos / Gyozo Baghiu
12/12/2025
Justiția televizată, faza pe scheletele din dulap
Judecătoarea Liana Arsenie, președinta Curții de Apel București, nu a organizat o simplă conferință de presă, ci o veritabilă execuție publică a judecătorilor și procurorilor care, în documentarul Recorder, au avut curajul să denunțe transferul controlului asupra justiției către președinta Înaltei Curți, Lia Savonea, și grupului ei de fideli.
„În virtutea obligației de apărare a independenței justiției, suntem aici”, a spus judecătoarea Arsenie la începutul conferinței de presă.
„Apărarea justiției”, pentru președinta Curții de Apel București – cea mai mare instanță din țară –, a însemnat lansarea unor acuzații la adresa judecătorului Laurențiu Beșu și a fostei judecătoare Daniela Panioglu, acum pensionată, judecători care au denunțat manevrele procedurale care duc la scăparea de pușcărie a corupților din politică și afaceri.
Laurențiu Beșu și Daniela Panioglu
Judecătorul Laurențiu Beșu a fost acuzat de președinta Curții de Apel București că a lucrat în serviciul secret al Ministerului de Interne, mai cunoscut sub denumirea de „Doi și-un sfert”. Dacă acest lucru este ilegal, cine a permis angajarea lui Beșu în magistratură, că doar Beșu nu și-a avizat și semnat singur angajarea ca judecător?
În România, numirea și promovarea judecătorilor sunt gestionate în principal de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), instituția care garantează independența justiției.
Așadar, Beșu a fost angajat de CSM, și tot CSM a aprobat delegarea acestuia la Curtea de Apel București.
Deci judecătorul Beșu a fost verificat și răsverificat de „garantul independenței justiției din România” și la intrarea în profesie, și pe parcurs. Dacă informațiile invocate acum de președinta Arsenie existau și la momentul numirii, apare firesc întrebarea de ce nu au fost considerate atunci incompatibile cu statutul de magistrat. Dacă ele nu existau sau nu au fost avute în vedere, este necesară clarificarea modului în care au apărut și temeiului lor factual.
În ambele scenarii, ceea ce lipsește este o explicație clară, coerentă, transparentă pentru diferența de tratament, adică între momentul numirii, când Beșu a fost admis ca magistrat, și acum, când a fost acuzat public că a fost ofițer al unui serviciu secret.
Cum de calitatea sa anterioară nu a fost considerată o problemă sau o vulnerabilitate la angajare, însă este considerată acum, când Beșu a denunțat schimbarea completelor de judecată în marile dosare de corupție sau tergiversarea soluționării până la prescripție?
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Fără ajutorul tău, nu putem continua să scriem astfel de articole. Cu doar 5 euro pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi și poți face diferența chiar acum!
Fosta judecătoare Daniela Panioglu a fost acuzată de președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie, că a încasat timp de patru ani chirie pentru un apartament, deși deținea unul în proprietate.
În acest caz avem de-a face cu o chestiune potențial extrem de gravă, cu implicații administrative sau penale, în funcție de natura și intenția faptei. Dacă lucrurile acestea erau cunoscute, de ce Liana Arsenie nu le-a reclamat la parchet, însă le folosește acum pentru compromiterea credibilității lui Panioglu, exact după ce aceasta a afirmat că „nimic nu funcționează în țara asta mai bine decât corupția” și a denunțat, la rândul ei, controlul asupra justiției exercitat de președinta Înaltei Curți, Lia Savonea, și de fidelii ei?
Dacă însă informațiile au fost obținute recent sau sunt încă neclarificate, acest lucru ar fi trebuit comunicat explicit pentru a evita transformarea unor suspiciuni în instrumente retorice ale delegitimării și compromiterii publice a fostei judecătoare.
Așadar, doamna Arsenie pare să fi înțeles „obligația de apărare a independenței justiției” ca pe o obligație de scoatere din dulap a scheletelor – reale sau fabricate pe fugă – și expunerea lor publică într-o conferință de presă transmisă în direct.
Această abordare, însă, a transformat conferința președintei Curții de Apel București într-un act de comunicare ostilă, care nu a făcut nimic altceva decât să sape și mai mult la încrederea publică în justiția din România.
Noua programă școlară pentru Limba și literatura română de clasa a IX-a: dispar scriitorii contemporani și nu sunt incluse autoare
În noua propunere de programă școlară pentru Limba și literatura română la clasa a IX-a, cultura „relevantă” este produsă doar de autori din secolele XVI–XIX, exclusiv bărbați.
PSD, amenințat chiar și de cele mai timide reforme, vrea să rupă coaliția. Premierul Bolojan le face munca mai ușoară
Pe măsură ce trec zilele, este tot mai puțin probabil că premierul Bolojan și cei care par a fi doritori de reformă să înțeleagă că singura lor forță stă în electorat, nu în rețelele mafiote pe care tocmai ei trebuie să le deranjeze.
Iar în acest punct apare o altă problemă: ce se întâmplă dacă „scheletele” au și o componentă penală?
Informația, folosită ca instrument de control, nu de integritate
Nedivulgarea unei infracțiuni atunci când iei la cunoștință de comiterea acesteia este, ea însăși, o infracțiune.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
De când știa președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie, despre lucrurile denunțate public ieri despre Laurențiu Beșu și Daniela Panioglu?
Fără un răspuns clar la această întrebare, orice acuzație poate crea aparența că nu s-a urmărit buna funcționare a justiției, ci protejarea unei ordini interne de putere.
Mai mulți oameni din sistemul de justiție susțin că nedivulgarea unor fapte pentru a fi cercetate și sancționate, atunci când ele sunt cunoscute, și păstrarea lor în scopul obținerii de avantaje sau exercitării de presiuni, pentru a obține complicitatea ori tăcerea celui astfel vulnerabilizat, reprezintă un fapt extrem de grav.
Această interpretare, chiar dacă nu este încă validată juridic, subliniază riscul folosirii informației ca instrument de control, nu de integritate. Iar dacă lucrurile stau așa, avem de-a face cu fapte de șantaj, amenințare și abuz de funcție – fapte care par desprinse chiar din documentarul Recorder.
Desigur, pentru a stabili existența acestor infracțiuni este nevoie de o investigație formală, nu doar de acuzații publice, însă simpla posibilitate a unui asemenea mecanism ar trebui să îngrijoreze orice instituție democratică.
Fie Beșu și Panioglu chiar au comis ilegalități și trebuiau trași la răspundere, fie lucrurile știute despre ei au fost păstrate „la sertar”, tocmai pentru a-i vulnerabiliza și pentru a se putea acționa, la nevoie, împotriva lor.
Există însă și alte scenarii posibile: acuzațiile care le-au fost aduse pot fi exagerate, incomplete sau eronate; pot avea la bază interpretări administrative, nu penale; sau pot proveni din surse interne care nu au fost încă verificate procedural. Tocmai de aceea, instituțiile au obligația transparenței și a clarificării rapide.
Indiferent cum stau lucrurile, rămânem cu o întrebare apăsătoare după episodul de „apărare a justiției” de joi, 11 decembrie, pus în scenă de președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie: câte schelete se mai află prin dulapurile justiției?
Și câte dintre ele sunt informații relevante pentru integritate, câte sunt simple vulnerabilități personale și câte sunt folosite selectiv pentru reglări de conturi în interiorul sistemului?

Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this


