Jurnal de mondial (4): campioana şi improbabilul

Bianca Felseghi

Senior Editor

Țin, ca orice muiere simțitoare, cu echipele dezavantajate. Niciodată cu favoriții, niciodată cu puternicii zilei, ci mai degrabă cu aceia care au curajul să le arunce mănușa.

În trecutul apropiat, această regulă interioară mi-era confirmată prin excepție doar de frumușeii din echipa Italiei. Cum să existe un Mondial la care să nu ții cu Italia?

La ediția de anul acesta, sunt inevitabil cu sufletul alături de Islanda, mai ales fiindcă fotbaliștii naționalei lor au şi profesii în afara performanței sportive, iar fotbalul lor mi se pare o lecție de smerenie pentru orice profesionist care aleargă după balonul rotund. Mi-s simpaticii și sârbii și croații, probabil dintr-o frăție geografică.

Am ținut, deci, şi cu Mexicul în duelul cu Germania, campioana mondială en titre.

Cea mai mare performanță la Mondiale a celor de la El Tri au fost sferturile de finală din 1970 și 1986 (când au fost şi ţară organizatoare). Dar, de fiecare dată când s-au întâlnit pe teren cu Germania, au pierdut.

În 1998, mexicanii au fost eliminaţi în optimi, fiind învinşi de nemţi cu 2-1. Pierduseră și-n 1986, la penaltiuri, după 0-0 la finalul prelungirilor.

Anul trecut, tot în Rusia, Mexicul a încasat 4-1 de la Germania în semifinalele Cupei Confederațiilor.

Are ceva dintr-un roman de Umberto Eco acest gen de întâlnire improbabilă între două țări separate de un ocean, în care una pierde constant, iar cealaltă câștigă mereu.

Ce s-ar întâmpla dacă s-ar sparge acest cerc?

*

Răspunsul e împotriva istoriei, iar Hirving Lozano, care a înscris unicul gol al meciului, a fost accidentul. Reality check-ul. Ceea ce te lovește exact când ești cel mai sigur pe tine.

Într-un fel, toată frumusețea unui Mondial de fotbal rezidă tocmai în întrebări de acest gen, dar și din felul în care o campioană se manifestă într-o confruntare cu o adversară mai slab cotat.

Coroana campioanei este respectul pentru joc și față de echipa adversă. Aceste nuanțe sunt cele care pun în traistă nu doar punctele, dar și inimile suporterilor.

Astăzi, nemţii au părut obosiţi și cu reacții întârziate la exploziile de pe contraatac ale mexicanilor.

Protejată ca de un scut de echipamentul său vintage, inspirat de Mondialul din 1990, Germania și-a disprețuit adversara.

Jurnal de mondial (19): când nimic nu-ţi iese

Uruguay este o echipă de luptători, care nu ştiu ce înseamnă fază abordată lejer.

Jurnal de mondial (6): băiatul din faţa blocului

Lipsa personalităţilor nu este compensată, cum ne-am aştepta, de omogenitatea grupului sau de vreo coerenţă colectivă.