Jurnal de mondial (21): Harry Maguire

Valentin Șchiopu

Redactor

Anglia e în semifinale. Fotbalul lor n-are nimic seducător, dar cine a strălucit cu adevărat la acest Mondial?

Fanii cântă și beau bere în Rusia și n-au niciun chef să se întoarcă acasă.

Don’t take me home,

Please don’t take me home,

I just don’t wanna go to work,

I wanna stay here and drink all the beer,

Please don’t, Please don’t take me home…

Înainte de partida cu Suedia, ziariștii cotidianului The Times i-au oferit selecționerului Southgate planul de joc, un fel de ghid despre cum poți să-i bați pe „vikingi”, în stilul unui catalog Ikea.

Finalmente, ideea de bază era ca mingea să ajungă la Harry Kane prin orice mijloace.

La Samara a ieşit în faţă tot un Harry, fundașul Harry Maguire, pe care coechipierii săi de la Leicester l-au poreclit Slabhead, pentru că ar avea capul prea mare.

Faza, specialitatea casei, un corner la care capul omului a fost extrem de util. A fost primul gol într-un meci oficial pentru Maguire în tricoul țării sale.

Dele Alli a mărit avantajul după pauză, tot cu o lovitură de cap, iar Pickford a intervenit excelent la șuturile lui Claesson și Berg.

Visul Angliei de a câștiga Cupa Mondială după 52 de ani continuă.

Însă un lucru a devenit clar după această partidă. Cu 6 reușite, Kane nu mai poate amenința poziția de golgheter a lui Nicolae Robu. Primarul Timișoarei a marcat 12 goluri într-un singur meci.