Jurnal de mondial (17): un vârf de unghie

Textul ăsta trebuia să fie despre Belgia… apoi despre Japonia. Şi iar despre Belgia.

Totuşi, e despre Japonia şi Gabriela Ruse, cele două mari învinse ale zilei.

Trecută prin calificări şi ajunsă pe tabloul principal de la Wimbledon, tânăra noastră jucătoare (20 de ani) a fost învinsă dramatic de Radwańska (7-5 în setul decisiv), după ce a ratat 6 mingi de meci.

Ea scrie încă o pagină din povestea competitorului aflat la un vârf de unghie de victorie, dar care, totuşi, pierde. Pentru că e naiv, pentru că e mai puţin experimentat, mai puţin şiret.

Revenind la nebunia de meci din optimile Mondialului, un noroc chior la capul lui Vertonghen (1-2) şi un contraatac-şcoală (3-2) au marcat o revenire aparent neverosimilă a favoritei.

Belgia s-a trezit când nu mai avea nimic de pierdut. A început să închege exact acele acţiuni care fuseseră atât de bine oprite până atunci de disciplinaţii fundaşi niponi.

Se putea la fel de bine ca Japonia să câştige, dar, căzuţi psihic după egalare, băieţii lui Akira Nishino au dat cu piciorul avansului pe care-l obţinuseră.

Putem să invocăm norocul de la acea lovitură de cap a fundaşului de la Tottenham. Dar nu putem omite lumânarea pe care unul dintre japonezi a făcut-o în disperare, când putea rezolva altcumva toată faza.

Şocul unei eventuale izbânzi l-a înceţoşat.

E detaliul care, în final, a adus diferenţa. E ceea ce desparte campionii de contenders: victoria nu trebuie să te mire.

În prima repriză, Belgia a fost formaţia pozitivă. A jucat între linii, a deviat mingi, a șutat de la distanță, a pasat în diagonală și şi-a asumat driblinguri.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Această abordare frontală şi atletică a fost contracarată de cele două torpile nipone căzute ca plumbul în poarta uriaşului Courtois.

*

Am fost sceptic înainte de Mondial.

Antrenorul Roberto Martínez l-a lăsat acasă pe Nainggolan, pentru a-l titulariza pe Witsel, şi l-a ales în banda stângă pe Ferreira Carrasco, amândoi veniţi tocmai din China.

Nu a luat fundaș stânga în lot și a preferat o apărare în trei, firavă în fața posibilelor contraatacuri purtate pe benzi.

Dar, cumva, Belgia a reuşit să compenseze prin viteza de joc. Împinge liniile şi îşi sugrumă adversarii.

Poate că nu va lua Mondialul şi poate că Hazard nu e Ronaldo. La fel cum De Bruyne încă nu e Iniesta şi Mertens nu e Messi. Poate că nici Lukaku nu a ajuns la dimensiunea lui Ibrahimović.

Dar în acest climat în care jucătorul trebuie să respecte planul tactic, fără să vină cu idei personale şi fără să îşi dezvăluie ego-ul, poate că belgienii sunt îndeajuns de buni să ridice trofeul.

O sperietură au trecut-o. Cine ştie.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€