Iohannis scriitorul, sportivul și pasărea călătoare. Nota 5 pe Ceașcometru'

Răzvan Filip

Reporter

În premieră națională, PressOne îl supune pe actualul președinte al României, Klaus Iohannis, probei Ceașcometrului.

Toamna aceasta se împlinesc 10 ani de când Iohannis a fost ales pentru prima oară ca președinte al României. Procurorul Harvey Dent - Dumnezeu să-l ierte - avea o vorbă: You either die a hero or live long enough to see yourself become the villain. Adică ori mori erou, ori trăiești suficient de mult încât să te vezi transformându-te în personajul negativ al poveștii.

Este un traseu pe care pare să-l fi urmat și Iohannis în cei 10 ani de domnie prezidențială. A început ca un erou al românilor care voiau o țară ca afară și căutau cu disperare un lider care să-i mâne în lupta împotriva „Ciumei Roșii”. Au fost clipe în care era considerat singurul obstacol în calea tentativelor PSDragnea de a subjuga sistemul de justiție. Apoi au urmat niște decizii care i-au știrbit, treptat, aura de luptător anticorupție. 

Duse-s vremurile în care Iohannis făcea băi de mulțime și lupta cu „Ciuma Roșie”. Fotografie via pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis

Azi, după o pandemie și aproape 3 ani de mariaj PNL-PSD (binecuvântat de el), Iohannis se poate lăuda că a fost președinte pentru suficient de mult timp încât să fi devenit personaj negativ. Este un deznodământ care ne amintește de alt mare Cârmaci din istoria României: Nicolae Ceaușescu. Și el și-a început ascensiunea politică pe cai mari, ca „cel mai iubit fiu al poporului” și lider comunist care condamna invazia sovietică a Cehoslovaciei. Astăzi, însă, cărțile de istorie și românii și-l amintesc ca pe „cel mai împușcat fiu al poporului”. 

Nu susținem că cei doi politicieni ar fi făcuți din același aluat. Ceaușescu a fost un dictator, în timp ce Iohannis a fost ales democratic de 6 ori. Dar au existat momente în care dușmanii politici și din presă - Dăncilă, George Simion, Ciolacu, CTP - l-au numit pe Iohannis „dictator”, „extremist” și „comunist”. Am considerat că e de datoria noastră să verificăm spusele detractorilor săi, așa că l-am supus pe Klaus Iohannis probei Ceașcometrului. 

Ceaușescu și Iohannis - opere alese

Poate cititorii noștri mai tineri nu-și amintesc asta, însă Klaus Iohannis a purtat, la viața lui, inclusiv pălăria de scriitor. În 2014, actualul președinte lansa, la Târgul de Carte Gaudeamus, volumul autobiografic „Pas cu Pas”. A urmat „Primul Pas”, o carte în care Iohannis descrie, în aproape 300 de pagini, cum a fost campania electorală care i-a asigurat fotoliul de șef al statului. 4 ani mai târziu, piața de carte din România era binecuvântată cu volumul „EU.RO”, un ghid care le prezintă tinerilor „sinteza Uniunii Europene, a instituțiilor care o definesc, a valorilor ei și a principalelor provocări cu care se confruntă”. 

Deși astăzi nu ni-l amintim ca pe un mare intelectual și cărturar, semnătura lui Nicoale Ceaușescu se regăsește și ea pe coperțile mai multor opere - încă disponibile în librării și anticariate. Cea mai cunoscută se numește „România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate” și a fost publicată în mai multe volume care se întind pe mult prea multe pagini (volumul 5 are 944, de exemplu). 

Cândva, planeta aștepta cu sufletul la gură fiecare apariție editorială semnată de Nicolae Ceaușescu. Captură foto din Tribuna Sibiului via arcanum.com

PressOne încă nu a avut privilegiul de a parcurge operele celor 2 lideri, deci redacția nu-și permite să facă o comparație calitativă sau să dea vreun verdict, de la sine putere, despre cine are/avea cel mai aprig condei - Iohannis sau Ceaușescu? Vom lua ca repere verdictele colegilor de breaslă care au avut prezența de spirit să scrie despre cărțile lor atunci când au apărut. 

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

George Hari Popescu, blogger și fost cadru didactic al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, remarca în noiembrie 2014 că volumul „Pas cu pas” este un „text optimist” și „ușor de parcurs”, pentru că este scris într-un „stil armonios”, cu fraze scurte, informative și „aproape matematic construite”. Fostul profesor de gazetărie apreciază faptul că autorul (Klaus Iohannis) este posedat de un spirit cerebral și că, atunci când face aprecieri dure despre societate, are un discurs argumentat, ce lasă loc de „bună ziua”. 

„Atunci cînd critică, Iohannis lasă totuși o portiță deschisă, ca un gentleman care se teme de excese. Este o carte echilibrată din toate punctele de vedere, inclusiv ca spațiu acordat subiectelor predilecte”, nota George Hari Popescu în urmă cu 10 ani. Autorul cronicii părea convins că Iohannis, în calitate de etnic neamț cu educație aleasă și succese răsunătoare la cârma municipiului Sibiu, va aduce un vânt al schimbării în politica românească. 

„(...) la vreo doi ani după ce ați citit cartea «Pas cu pas» de Klaus Iohannis, este bine să o scoateți din nou din raft și să o mai parcurgeți o dată. Ca și cum ai reciti o carte dragă din copilărie atunci cînd ai devenit adult”, se încheie recenzia. 

„E o viziune cu picioarele pe pământ, în care lucrurile par simple, așa cum Klaus Iohannis și-a conceput și scris și cartea: într-un limbaj firesc și nesofisticat, foarte puțin «de lemn». Un limbaj care nu «agită spiritele», dar nici nu le înaripează neapărat”, concluziona și o recenzie ceva mai temperată publicată de Hotnews. 

Primul volum semnat de Iohannis a fost un bestseller, fiind vândut în peste 100 de mii de exemplare la scurt timp după lansare. Dar succesul comercial înregistrat de carte nu ajunge nici măcar la glezna reușitelor științifice și literare ce se regăsesc în CV-ul lui Nicolae Ceaușescu.

O ediție din 1978 a ziarului Tribuna Sibiului îl prezintă pe fostul dictator ca pe un „prestigios mesager al spiritualității românești” și face o trecere în revistă a tuturor țărilor de pe mapamond care au tradus „opera președintelui Nicolae Ceaușescu” - Italia, Polonia, Grecia, Suedia, Finlanda, Norvegia, Danemarca, Uniunea Sovietică sunt doar câteva dintre ele. 

„Până în prezent, în diverse țări ale lumii au apărut peste 50 de volume de scrieri ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, tălmăcite în 17 limbi, majoritatea de largă circulație internațională”, nota publicația sibiană în urmă cu aproape 50 de ani. Popularitatea internațională a gândirii ceaușiste pare să umple inima ziaristului de mândrie națională. 

„Vitalitatea poporului nostru, înțelepciunea și omenia lui și-au găsit prin persoana tovarășului Nicolae Ceaușescu un mesager ideal”, continuă articolul. 

Ca scriitor, Klaus Iohannis primește din partea redacției nota 5 cești/10 pe scara Ceașcometrului. Trece clasa datorită scriiturii armonioase, pierde puncte pentru că opera sa nu reușește să redea, cum se cuvine, vitalitatea și înțelepciunea poporului român. 

2 șefi de stat, 2 ambasadori ai sportului

În ultimii 10 ani, Iohannis a devenit unul dintre cei mai împătimiți promotori ai sporturilor de iarnă. Presa l-a surprins de mai multe ori pe schiuri, în timp ce survola, cu grație, pârtiile patriei. Uneori, pasiunea sa pentru schi a devenit subiect de miștouri și critici - când a schiat la doar o zi după incendiul de la Matei Balș, de exemplu. Alteori, presa s-a mulțumit să constate că Iohannis s-a pozat cu turiștii prezenți pe o pârtie sau alta. 

„Şeful statului a fost fotografiat stând la coadă ca un om obişnuit pentru a lua telescaunul şi timp de câteva ore a schiat pe pârtiile aflate la o altitudine de circa 2.000 de metri. (...) Cel mai important om din stat pare un turist obişnuit, iar în jurul său nu se văd nici măcar obişnuitele gărzi de corp de la Serviciul de Protecţie şi Pază”, remarca un redactor Libertatea în ianuarie 2018, când Iohannis încă se bucura de statutul de „personaj pozitiv” al politicii românești. 

„(...) și actualul e pasionat… oare vor mai fi și alte asemănări?”, se întreba, cu tâlc, un comentator de pe pagina de Facebook Amintiri din Comunism, sub o poză alb-negru care-l arată pe Nicolae Ceaușescu schiind pe o pârtie din Predeal. După ample cercetări, descoperim poza în mai multe articole publicate de presa ceaușistă. 

„Ca și în toate celelalte domenii, și în sport tovarășul Nicolae Ceaușescu este pilda noastră vie”, scria Almanahul Sportul în 1978. Captură foto via arcanum.com

„Un om între oameni. Un om pentru oameni”, începe o pagină din revista de turism România Pitorească, la începutul anului 1973. Pagina este ilustrată cu 3 poze care-l prezintă pe Ceaușescu în 3 ipostaze „sportive”: Ceaușescu Schiorul, Ceaușescu Vânătorul și Ceaușescu Șahistul. Pozele sunt însoțite de o odă semnată de ministrul Turismului, secretarul Comitetului de Partid, șefa Tineretului Comunist și președintele Sindicatului din domeniu. 

Ceaușescu Schiorul și Ceaușescu Vânătorul apar și într-o ediție din 1978 a publicației Almanahul Sportul. Cei doi se reunesc precum niște power rangers în Președintele Ceaușescu, care este numit de almanah drept „un mare iubitor, îndrumător și susținător al activității sportive”. 

„Două fotografii-document. Președintele României la vânătoare și la schi. Imagini ale odihnei active a tovarășului Nicolae Ceaușescu, dar și imagini ale unei vechi și recunoscute pasiuni pentru sport. O pasiune pentru care primul bărbat al României își mai găsește ore libere. Cînd? Cum?”, se întreabă autorul textului din Almanahul Sportul. 

Iohannis se pregătește de Wimbledon pe un teren de zgură. Captură foto via libertatea.ro

„El (n.r. Iohannis) a conceptualizat «relaxarea activă», care vine în contradicţie cu tipul de activitate publică din ultimii ani, dar diferă în mod fundamental de «relaxarea pasivă» care presupune odihna de zi cu zi”, consemna un profil despre Klaus Iohannis publicat de Ziarul Financiar în decembrie 2014. 

La fel ca actualul număr 1 mondial din tenis, Jannik Sinner, Klaus Iohannis îmbină pasiunea pentru schi cu cea pentru sportul alb. În aprilie 2019, cotidianul Libertatea publica un interviu cu antrenorul care l-a învățat, în 2009, pe președinte să țină racheta în mână. „Iohannis era zero! Rigid ca un lemn, dar a progresat enorm”, ne avertizează antrenorul încă din titlul articolului. 

Ca sportiv, Klaus Iohannis primește din partea redacției 6 cești din 10 pe scara Ceașcometrului. Pierde 4 puncte pentru că odele despre abilitățile sale sportive nu sunt la fel de elogioase ca cele despre Ceaușescu, ia un punct peste nota de trecere doar pentru că reporterul PressOne îi împărtășește pasiunea pentru tenis. 

Ceaușescu și Iohannis, 2 păsări călătoare

O altă pasiune care a atras foarte multe critici la adresa lui Iohannis a fost cea pentru călătorit. A fost acuzat că pleacă prea des în concedii de odihnă (administrația prezidențială susține că n-a avut niciunul) și că multe dintre deplasările sale - mai mult sau mai puțin oficiale - au fost efectuate cu avioane private de lux, plătite din bani publici. Doar între ianuarie și august 2024 ar fi cheltuit 20 de milioane de lei pe aceste deplasări, susținea Digi 24 la începutul lui octombrie. 

Pare o pasiune împărtășită și de fostul dictator al României - cotidianul Adevărul scria în 2013 că Nicolae Ceaușescu ar fi făcut peste 100 de vizite oficiale în întreaga lume. Doar că presa de odinioară n-ar fi îndrăznit în veci să insinueze că Ceaușescu ar țopăi de plăcere din țară în țară și de pe un continent pe altul. Era acolo în interes de muncă, ca „distins sol al poporului român”: ori pentru a lărgi relațiile Est-Vest, ori pentru a face pace în Orientul Mijlociu, ori pentru a dezvolta relații de prietenie și colaborare cu diverse dictaturi militare/comuniste din Africa.

În 1972, Ceaușescu pleca în turneu prin Africa. 51 de ani mai târziu, Iohannis făcea același lucru. Capturi foto via Scînteia (1972) și digi24.ro

Merită comparate vizitele la Casa Albă și turneele desfășurate de cei doi lideri pe continentul african (vezi foto). De exemplu, în primul lui mandat, Iohannis l-a vizitat pe Donald Trump de 2 ori, în 2017 și 2019. Presa prietină a relatat despre deplasări pe un ton uneori neutru, alteori admirativ. De exemplu, site-ul unei televiziuni de știri a dedicat în 2017 un întreg articol constatării - făcută de mai mulți americani activi pe Twitter - că Iohannis ar vorbi limba engleză mai bine decât Trump. 

„«Președintele României apără NATO mai bine decât a făcut-o Trump», scrie Joy Reid. Iar unul din răspunsurile pe care le primește este: «Și vorbește engleza mai bine»”, nota Digi 24 în 2017, citând utilizatori de Twitter precum Bongmaster, Mary Spadoni și KB. 

Un alt articol publicat cu ocazia aceleiași vizite notează că Donald Trump a avut doar cuvinte de laudă la adresa lui Iohannis (și luptei anticorupție pe care președintele român ar fi dus-o la vremea respectivă). 

„În stilu-i caracteristic, liderul de la Washington i-a strâns puternic mâna preşedintelui român după care cei doi au intrat în clădire, nu înainte ca Trump să-l bată prieteneşte pe umăr”, relata Digi 24 în urmă cu 7 ani. 

De o „primire caldă, prietenească” la Casa Albă a avut parte și Nicolae Ceaușescu, când l-a vizitat, în aprilie 1978, pe fostul președinte american Jimmy Carter. Dacă Iohannis și Trump s-au întâlnit pentru a discuta despre anticorupție, NATO și ridicarea vizelor pentru români, Ceaușescu și Carter au vorbit - „sub semnul stimei și cordialității” - despre „importanţa apărării integrităţii teritoriale a statelor din întreaga lume”, egalitatea între națiuni și dreptul fiecărei țări de a fi „la adăpost de ingerințele altor țări”. 

„Preşedintele S.U.A. îl salută cu căldură pe preşedintele Nicolae Ceauşescu la coborârea din limuzină, urându-i bun venit. Preşedintele Republicii Socialiste România îşi exprimă satisfacţia de a-l întâlni pe preşedintele american. Cei doi preşedinţi îşi strâng mâna cu cordialitate”, relata, de la fața locului, un corespondent al ziarului de propagandă Scînteia. 

Iohannis a primit de la Trump o șapcă cu „Make Romania Great Again”. El a oferit un stilou. Captură foto din ziarul Scînteia (1978) via adt.arcanum.com

Iar dacă Digi 24 a trebuit să treacă în revistă tweet-uri semnate de utilizatorul Bongmaster, Scînteia și Agerpres scriau despre cum a fost relatată întâlnirea Ceaușescu-Carter de ziare precum Wall Street Journal și New York Times.

„În cadrul programelor de ştiri şi comentarii, posturile de radio şi televiziune americane au transmis numeroase materiale consacrate realităţilor României contemporane, în care sunt scoase în evidenţă orientările fundamentale ale politicii externe a ţării noastre de amplificare a relaţiilor cu toate statele lumii, indiferent de orânduirea lor socială, eforturile poporului român de edificare a unei economii moderne”, nota Scînteia în urmă cu aproape 50 de ani. 

Ca globetrotter, Iohannis primește 4 cești din 10. Apreciem pasiunea președintelui pentru călătorit, dar nu putem ignora că deplasările sale au fost însoțite de prea multe ori de critici din partea jurnaliștilor, în timp ce presa de odinioară n-ar fi cutezat să pună la îndoială scopul diplomatic al deplasărilor efectuate de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Dacă facem media, rezultă o notă finală de 5/10.

Putem găsi și alte asemănări între Iohannis și Nicolae Ceaușescu. Faptul că a evitat, preț de 10 ani, interviurile cu presa incomodă spune multe despre viitorul fost președinte al României. Grăitoare este și lipsa unei dezbateri reale între el și Viorica Dăncilă, atunci când voia să câștige al doilea mandat. Dar Iohannis măcar a concurat, pe bune, într-o cursă electorală, deci considerăm că n-are rost să forțăm nota.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€