INTERVIU. Nikolai Rîbakov, liderul partidului exclus din alegerile parlamentare din Rusia pentru că se opune războiului din Ucraina: „Toți am pierdut deja”

Alina Zibrițchi

Pe 18-20 septembrie au loc alegeri parlamentare în Rusia, primele după invazia pe scară largă din Ucraina. Yabloko, singurul partid care se opunea explicit războiului, a fost exclus din cursă. Ce spune Nikolai Rîbakov, liderul formațiunii, despre asta?

Pe listele electorale s-au înscris 11 partide, dar rușii vor putea alege doar din 10

Între 18 și 20 septembrie, Rusia își alege noua Dumă de Stat – camera inferioară a Parlamentului, compusă din 450 de deputați cu un mandat de cinci ani. 

Sunt circa 111 milioane de alegători înregistrați, potrivit rbc.ru, iar votul se desfășoară timp de trei zile, inclusiv în format electronic, la distanță. 

La alegerile pentru Duma de Stat, fiecare alegător primește două buletine: unul pentru partid, pentru cele 225 de mandate distribuite proporțional, și unul pentru un candidat din circumscripția sa, pentru celelalte 225 de mandate. Cele două voturi sunt independente, astfel că alegătorul poate vota un partid și un candidat din alt partid.

Miza reală nu e cine câștigă, ci cu cât. Rusia Unită, partidul lui Putin, are acum 324 dintre cele 450 de mandate, potrivit rezultatelor din 2021, și e așteptată să își păstreze majoritatea constituțională de două treimi. Celelalte patru partide parlamentare – KPFR, LDPR, Rusia Justă și Oameni Noi – susțin toate linia Kremlinului privind războiul din Ucraina.

Acestea sunt primele alegeri parlamentare organizate în Rusia după februarie 2022, când a început invazia pe scară largă a Ucrainei, iar votul are loc pe fondul costurilor economice ale războiului și al unei crize a combustibilului legate de atacurile ucrainene cu drone.

Deși pe listele electorale s-au înscris 11 partide, rușii vor putea alege doar din 10. 

Curtea Supremă a Rusiei a anulat înregistrarea listei federale de candidați a partidului liberal Yabloko, admițând o acțiune depusă de partidul naționalist Rodina, care acuza Yabloko de finanțare externă, încălcarea legii drepturilor de autor și promovarea „extremismului”.

Yabloko a contestat decizia, dar Curtea și-a menținut decizia inițială, iar Comisia Electorală Centrală a aprobat un buletin de vot revizuit, din care lista partidului a fost eliminată. 

Concret, asta înseamnă că pe buletinul cu liste de partid au rămas 10 formațiuni în loc de 11, iar Yabloko nu mai poate obține niciun mandat pe această cale. Partidul rămâne prezent în circumscripțiile uninominale cu aproximativ 119 candidați, număr în scădere: 16 candidați deja înregistrați au fost scoși din cursă, iar în regiunea Sverdlovsk șase candidați au fost reținuți pentru afișare de simboluri „extremiste”, adică postări mai vechi cu fotografii ale lui Aleksei Navalnîi, potrivit meduza.io. 

Yabloko era singurul partid care face campanie pe poziții explicit anti-război, sub sloganul „Pentru pace și libertate”, și le-a recomandat susținătorilor să evite votul electronic și să meargă pe 20 septembrie la secții pentru a anula buletinul de listă.

PressOne a discutat cu liderul Yabloko, Nikolai Rîbakov, despre rezultatul alegerilor, Ucraina, Moldova, dar și ce își dorește de la Rusia peste 10 ani.

Chipul salvatorului în pantaloni albi. Cum a fost primit Călin Georgescu, judecat pentru acțiuni împotriva ordinii constituționale, de mii de români la Oradea

Într-o atmosferă de pelerinaj, purtând pe buze cuvinte din Biblie și-n ochi revoltă împotriva UE, mii de oameni s-au adunat duminică, 13 septembrie, în Piața de la marginea orașului Oradea, pentru a-l primi pe Călin Georgescu 

Dat, ca un făcut. Bărbatul care a condus Jaguarul pentru Călin Georgescu la Oradea spune că obișnuiește să ia și oameni la ocazie, fără să aștepte să fie plătit

Duminică, la Oradea, Călin Georgescu s-a arătat mulțumii după ce a coborât dintr-un Jaguar XJ înmatriculat în Bihor. La volanul mașinii era Alin Flaviu Dat, un bărbat din județ, care, la alegerile locale din 2020, a candidat pe listele PMP.

Nikolai Rîbakov, liderul Yabloko, singurul partid înregistrat la alegerile parlamentare din septembrie 2026 care se opunea explicit războiului din Ucraina. Cu o lună înainte de alegeri partidul a fost eliminat de pe buletin. Foto: Facebook/ Партия Яблоко.

PressOne: Dincolo de argumentele publice ale Curții Supreme, care a exclus formațiunea politică pe care o conduceți de pe lista electorală a alegerilor, care este explicația dumneavoastră pentru cele întâmplate? De ce a fost împiedicată bătălia electorală?  

Nikolai Rîbakov, partidul Yabloko: Noi am fost excluși pentru că Yabloko este singurul partid pacifist din Rusia și singurul partid politic care propune o direcție alternativă față de cea a actualei puteri. Toate celelalte partide susțin actuala putere.

Trebuie precizat pentru cititorii români care urmăresc politica rusă și știu că există partidul Rusia Unită, considerat partidul președintelui Vladimir Putin, că acest lucru este adevărat. Însă, în aceeași măsură, toate celelalte partide parlamentare (KPFR, LDPR, Rusia Justă și Oameni Noi, n.r.) sunt tot ale președintelui, pentru că votează practic la fel în toate chestiunile. 

Care credeți că va fi rezultatul alegerilor din septembrie? La ce să ne așteptăm post exercițiu electoral când vine vorba de invazia din Ucraina și de ingerințele regimului în țările europene? 

Nu știu și nu vreau să speculez, dar rezultatul alegerilor va fi, probabil, că 100% dintre mandate vor reveni partidelor care îl susțin pe Putin. Dar acest lucru nu va avea nicio influență asupra politicii lui Putin, pentru că, în situația actuală, Duma de Stat nu stabilește politica lui Putin. Putin este cel care stabilește modul în care votează Duma de Stat, nu invers.

Dacă mâine ar exista alegeri libere în Rusia, credeți că Yabloko ar putea intra în Duma de Stat? Sau este posibil ca partidul pe care-l conduceți să fi devenit mai degrabă un simbol moral al opoziției decât o forță electorală reală? 

Potrivit sondajelor disponibile în acest moment, Yabloko ar fi obținut locul al doilea, după Rusia Unită. Și tocmai de aceea a fost înlăturat. Așadar, nu am nicio îndoială în această privință. Da, deocamdată nu am fi putut depăși Rusia Unită, dar cred că am fi ocupat locul al doilea, înaintea comuniștilor.

După eliminarea Yabloko de pe buletinele de vot, a crescut cu 12% numărul celor care au spus că nu vor merge la alegeri. În sondajele realizate cu ceva timp înainte de alegeri, oamenii spuneau că vor merge la vot, iar după eliminarea Yabloko au început să spună că nu vor mai merge.

Intențiile de vot măsurate în iulie 2026, cu o lună înainte ca lista federală a partidului Yabloko să fie anulată de Curtea Supremă. A doua coloană arată procentele recalculate doar între alegătorii care și-au exprimat o opțiune. Sursa datelor: ExtremeScan. Tabel: PressOne

Prognoza electorală publicată pe 10 septembrie 2026 de VTsIOM, principalul institut de sondare din Rusia, aflat în proprietatea statului, care estimează o prezență la vot de aproximativ 70%. Cifrele nu reprezintă intenții de vot declarate, ci o estimare a rezultatului final: în propriile măsurători de la finalul lui august, VTsIOM dădea Rusiei Unite 37,2%, față de cele 51–53% prognozate aici. Tabel: PressOne

Într-o societate care funcționează în mare parte pe bază de consens absolut și susținerea necondiționată a Kremlinului, ce semnal dă un proiect politic ca Yabloko care militează pentru pace cu Ucraina? 

Cel mai important lucru este că acum voi, cei din afara Rusiei, nu mai puteți spune că toată lumea susține Kremlinul. Acum vedeți câți oameni din Rusia își doresc pacea, își doresc relații bune cu celelalte țări și își doresc o altă politică. Sunt milioane de oameni în Rusia care gândesc astfel.

Până în vara aceasta știam că ei există, dar lucrul acesta nu era atât de vizibil. Acum însă vorbim despre milioane de oameni, despre mii și zeci de mii care își exprimă public pozițiile pe rețelele de socializare, postează videoclipuri și texte în sprijinul Yabloko.

Nu fac asta pentru că au fost dintotdeauna susținători ai partidului Yabloko și au procedat mereu astfel. Nu. În această vară, în timpul campaniei electorale, au văzut în sfârșit că există un partid care le reprezintă interesele și spune exact ceea ce spun și ei: că își doresc pace, libertate și o viață fără frică în Rusia.

„Oamenii, la fel ca noi, își doresc pace, libertate și o viață fără teamă pentru viitor. Vă mulțumim că sunteți alături de noi!”, a declarat Nikolai Rîbakov, liderul partidului Yabloko, la întâlnirea cu simpatizanții săi din Tomsk. Foto: Facebook/ Партия Яблоко.

Ce simbolizează Yabloko? De unde vine denumirea partidului?

În 1993 au avut loc în Rusia primele alegeri pentru Duma de Stat. Tocmai avusese loc dizolvarea Sovietului Suprem al Rusiei, iar sistemul politic nu era încă format și nu existau partidele politice de astăzi. 

La alegerile pentru Duma de Stat nu au participat partide politice propriu-zise, ci blocuri electorale care apăreau pe buletinul de vot sub forma unor nume de persoane. Fiecare bloc avea trei nume – ale oamenilor care conduceau lista.

În cazul nostru, era vorba despre economistul Grigori Iavlinski, politicianul Iuri Boldîrev și diplomatul Vladimir Lukin, ambasadorul Rusiei în Statele Unite. Primele litere ale numelor lor de familie erau I, B și L — „Iabl”.

În câteva zile, jurnaliștii au început să scrie despre „blocul Yabl”. Numai că, în limba rusă, aceste trei litere sunt începutul unui cuvânt foarte cunoscut: „yabloko”, adică „măr”. Și, astfel, denumirea „blocul Yabloko” s-a născut, practic, de la sine. De atunci, partidul a rămas cu acest nume.

Yabloko cere încetarea focului din Ucraina și începerea negocierilor pentru pace. Dar ce înseamnă pentru dumneavoastră o pace acceptabilă pentru Ucraina? Poate exista o pace durabilă dacă Rusia păstrează teritoriile ocupate?

Pentru mine, în primul rând, pacea înseamnă ca oamenii să înceteze să se mai ucidă între ei.

Toate celelalte probleme trebuie rezolvate la masa negocierilor. Politicienii europeni și cei ruși - ca parte a politicii europene – au demonstrat că pacea nu este deloc ceva garantat. Dacă după Al Doilea Război Mondial și după cele mai cumplite încercări ale secolului XX am ajuns din nou în situația de astăzi, înseamnă că nu am reușit să păstrăm pacea.

Este o responsabilitate care îmi revine și mie, desigur, ca politician rus. Simt și înțeleg această responsabilitate și mi-o asum pentru faptul că nu am reușit să împiedic deciziile luate de autoritățile noastre și de adversarii lor și nu am reușit să-i conving de pericolul unei asemenea evoluții.

După aceea, diplomații și militarii trebuie să se așeze la masa negocierilor și să rezolve, oricât de mult ar dura, problemele legate de teritorii, limbă, reconstrucția economiei, reabilitarea oamenilor afectați de război și multe altele, inclusiv garanțiile de securitate pentru viitor și viitorul sistemului european de securitate.

Dar toate acestea pot fi făcute numai după ce armele tac și oamenii nu se mai ucid între ei. Pentru că, așa cum am avertizat și noi, iar acum acest lucru a fost demonstrat și de experiență, cât timp continuă luptele, negocierile nu pot avansa cu adevărat. Vedem asta și acum.

Între Rusia și Ucraina există în continuare contacte de lucru, de exemplu în ceea ce privește schimburile de persoane și prizonieri. Așadar, aceste contacte există și considerăm că trebuie, în sfârșit, transformate în negocieri pentru un acord de încetare a focului.

Care este poziția partidului pe care îl conduceți când vine vorba de Ucraina, este Ucraina a Rusiei?

Nu cred că cineva consideră asta.

Dar Crimeea?

Potrivit Constituției ruse, Crimeea face parte din Rusia. Dar simplul fapt că această întrebare există înseamnă că sunt anumite probleme și întrebări legate de acest subiect. Și nu doar dumneavoastră puneți această întrebare – ea este adresată în mod constant și de politicienii ruși. 

De aceea, toate aceste probleme trebuie rezolvate nu prin forță sau agresiune, ci așezându-ne la masa negocierilor și discutând, oricât timp va fi nevoie, toate aspectele posibile.

Credeți că Rusia trebuie să plătească despăgubiri Ucrainei pentru distrugerile produse de război? 

Rîbakov la întâlnirea cu simpatizanții partidului Yabloko din Tomsk. Foto: Facebook/ Партия Яблоко.

Dacă politicienii încep să negocieze condițiile păcii înainte de a ajunge la un acord de încetare a focului nu fac decât să îndepărteze acest acord și, în cele din urmă, să-l facă imposibil. De aceea spunem: mai întâi trebuie să înceteze focul, iar abia apoi putem discuta despre toate celelalte – teritorii, reconstrucția economiei, condițiile în care aceasta va avea loc și cine o va finanța.

Atragem atenția politicienilor europeni că, în loc să se concentreze asupra tuturor acestor chestiuni – garanții de securitate, despăgubiri și altele – ar trebui să facă tot posibilul pentru a obține un acord de încetare a focului. Nu este momentul să negociem toate celelalte probleme, pentru că fiecare astfel de discuție face și mai dificilă încheierea unui armistițiu.

Există și un alt risc: dacă lucrurile continuă în această direcție, alegătorii europeni vor fi tot mai înclinați să voteze pentru populiști și naționaliști, care spun că banii ar trebui cheltuiți în Germania, Franța sau Marea Britanie, nu pentru sprijinirea Ucrainei. Iar acest lucru poate duce, în cele din urmă, la venirea la putere a populiștilor, naționaliștilor și partidelor de extremă dreapta.

În aceste condiții, pacea va deveni și mai greu de obținut și și mai îndepărtată. De aceea, cât timp încă mai există posibilitatea de a împiedica venirea la putere a naționaliștilor și radicalilor, trebuie să facem totul pentru pace. 

Nu mai poate exista o victorie pentru nimeni. După tot ce s-a întâmplat și după numărul uriaș de victime, la 80 de ani de la Al Doilea Război Mondial, am ajuns într-un punct în care, de fapt, toți am pierdut deja.

În România există figuri politice care admiră regimul de la Kremlin. Un exemplu este lidera unui partid extremist (Diana Șoșoacă, n.r.), care i-a transmis un mesaj lui Putin în care i-a spus că cetățenii țării noastre nu îl urăsc pe Putin. Ce mesaj le transmiteți admiratorilor regimului de la Kremlin?

Cred că e mai bine să-i admirăm pe oamenii pe care îi iubim, pe cei dragi și apropiați, operele artiștilor și ale scriitorilor, frumusețea naturii, lumea în care trăim, nu politicienii. Politica este o meserie, până la urmă. 

Și vreau să subliniez un lucru: probabil că politiciana la care vă referiți nu mă cunoaște, dar eu mă includ în aceeași categorie. Sunt și eu politician, politician rus. Iar datoria și responsabilitatea mea este ca ceea ce se întâmplă acum să nu se fi întâmplat. Încerc să repar lucrurile, dar încă nu am reușit. Și, până la urmă, am permis și eu ca lucrurile să ajungă aici. Așa că admirați orice altceva, dar nu pe vreunul dintre politicienii lumii.

Ce ați vrea să le spuneți cetățenilor români care visează la un lider politic ca Putin?

Ce îi împiedică? Pot veni în Rusia și ar avea un președinte precum Putin.

Ce credeți că ar trebui să facă o Rusie democratică în privința Republicii Moldova? Ar trebui Rusia să renunțe definitiv la orice pretenție de a avea o „sferă de influență” în Republica Moldova, Ucraina, Georgia sau alte state fost sovietice?  

Partidul nostru consideră că singura variantă pentru o pace cât mai stabilă în Europa în ansamblu și, în particular, în relațiile dintre republicile post-sovietice este crearea, în viitor, a unei noi structuri – o „Mare Europă”.

Nu vorbim despre integrarea Rusiei și a celorlalte state din spațiul post-sovietic în Uniunea Europeană, pentru că, din multe motive, acest lucru nu este realist. Vorbim despre crearea unui nou spațiu european care să reunească actualele state membre ale Uniunii Europene, alături de Ucraina, Belarus, Rusia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova și, poate, Kazahstanul. Un spațiu care s-ar întinde de la Lisabona la Vladivostok.

Și, înainte de toate, nu ar fi un spațiu economic, ci unul bazat pe valori umaniste comune. Un spațiu în care viața și drepturile omului să fie mai presus de orice, în care drepturile fundamentale să fie protejate, iar oamenii să se poată deplasa liber pe acest teritoriu uriaș, așa cum se întâmplă astăzi în Uniunea Europeană.

Astăzi, de exemplu, o persoană poate locui în Donețk, apoi să meargă să trăiască la Petropavlovsk-Kamceatski, iar peste o lună sau un an să se mute la Lisabona și apoi să se întoarcă la Minsk sau Chișinău. Oriunde s-ar afla, ar ști că drepturile îi sunt protejate și că este un om liber. Ar putea călători pentru a studia la o universitate, pentru un proiect economic, cultural sau artistic sau pur și simplu pentru a fi alături de persoana iubită.

Într-o Rusie post-Putin, ce ar trebui să se întâmple cu trupele ruse din Transnistria?

Asta trebuie să decidă oamenii care locuiesc acolo și oamenii care sunt la putere.

Care este cea mai mare greșeală pe care Europa ar putea să o facă după încheierea războiului din Ucraina? 

Cea mai mare greșeală ar fi să încerce să ridice un nou „zid de fier” în jurul Rusiei.

Europa nu are viitor fără Rusia, care este o parte uriașă și firească a Europei – din punct de vedere cultural, economic și științific. Nu putem construi un spațiu european prosper separat de Rusia, în condițiile unei competiții uriașe cu Statele Unite și China. Rusia nu poate avea succes separat de statele Uniunii Europene și de celelalte țări europene. Și nici Uniunea Europeană nu poate avea succes fără Rusia.

De aceea, construirea unui asemenea spațiu extins, de la Lisabona la Vladivostok, care să includă țările Europei, este esențială pentru viitorul nostru al tuturor. Nu doar din punct de vedere politic și umanist, ci și în sens practic, economic.

Ați avut și aveți diferențe importante față de mișcarea lui Alexei Navalnîi, inclusiv în privința votului util (strategia lui Navalnîi de a concentra voturile opoziției pe candidatul cu cele mai mari șanse să învingă candidatul „Rusia Unită”). Astăzi, privind retrospectiv, considerați că Yabloko a greșit refuzând să participe la strategia lui Navalnîi de concentrare a voturilor împotriva candidaților Kremlinului?

Eu consider că cei care au pledat pentru folosirea acestei strategii poartă o mare parte din responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat la 24 februarie 2022.

Pentru că ei au susținut – și, ceea ce este cu adevărat surprinzător, continuă să susțină și astăzi – partidele politice care sprijină tot ceea ce se întâmplă între Rusia și Ucraina. Este uluitor. Nu pot să înțeleg ce se întâmplă cu acești oameni care, cel puțin la nivel declarativ, își doresc pace și libertate, dar îi îndeamnă pe oameni să voteze pentru război și pentru lipsa libertății.

Nu știu ce trebuie să fie în mintea acestor oameni.

Dacă peste zece ani veți privi înapoi la 2026, ce credeți că veți putea spune despre acest episod electoral: că a fost sfârșitul opoziției democratice ruse sau începutul sfârșitului regimului Putin?

Zece ani este un termen lung. Dacă peste zece ani voi putea, în general, să spun ceva, înseamnă că deja este bine.

Cel mai important cuvânt pe care îl auzim acum de la tinerii care vin la noi în număr foarte mare este, bineînțeles, „pace”, pentru că toată lumea își dorește pace. Ei spun: „Nu vrem să plecăm din Rusia. Vrem să facem din Rusia o țară așa cum vă doriți și voi: liberă, sigură, în care oamenii să trăiască fără teamă. Iar acum avem speranța că vom putea face asta.”

Așadar, „speranță” este unicul cuvânt pe care vreau să-l spun când mă gândesc la ce va fi peste 10 ani.

Editor: Laura Popa

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului The Eastern Frontier Initiative (TEFI). TEFI este o colaborare între editori independenți din Europa Centrală și de Est, menită să încurajeze reflecția comună și cooperarea privind problemele de securitate europeană din regiune. Proiectul își propune să promoveze schimbul de cunoștințe în presa europeană și să contribuie la o democrație europeană mai rezilientă.

Membrii consorțiului sunt 444.hu (Ungaria), Gazeta Wyborcza (Polonia), SME (Slovacia), PressOne (România), Delfi (Estonia), Delfi (Latvia), Delfi (Lituania), și Bellingcat (Țările de Jos).

Proiectul TEFI este cofinanțat de Uniunea Europeană. Opiniile și punctele de vedere exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.