INTERVIU. Electric Brother: „Am plecat cu reportofonul gol, pregătit să înregistrez orice sunet îmi place.” Povestea Via Transilvanica spusă prin muzică

La invitația Cronicari Digitali, Electric Brother, pe numele lui Cristian Ștefănescu, a parcurs în vara anului 2021 cei 1.400 de kilometri de pe Via Transilvanica, (un traseu pe care PressOne l-a documentat în detaliu) participând la documentarea a ceea ce a devenit prima monografie digitală a traseului. N-a avut în plan de la început să facă un album. Dar a plecat cu reportofonul gol, hotărât să înregistreze orice sunet care îi place.

După experiența pe traseul care conectează Putna de Drobeta-Turnu Severin, Electric Brother a rămas cu zeci de ore de material brut: sute de sunete culese de pe Via Transilvanica cu ajutorul a 188 de oameni întâlniți pe traseu. Și cu multe povești despre tradiții, locuri uimitoare din țara noastră, obiceiuri păstrate de sute de ani – lucruri care ne spun cine suntem și de unde venim. Pe toate acestea, Electric Brother le-a distilat în trei piese, prin care Via Transilvanica își spune povestea cu propriile sunete: „Huțulna”, „Lemnoit” și „Norgă”.

În interviul de mai jos, artistul povestește pentru PressOne care a fost procesul din spatele EP-ului „drum”, ce sunete a folosit și de unde vin numele pieselor, dar și ce a descoperit în propriul său drum pe Via Transilvanica.

PressOne: Ultimul tău EP, „drum”, încapsulează în trei piese experiența Via Transilvanica prin înregistrări pe care le-ai realizat anul trecut, parcurgând traseul de la Putna la Drobeta Turnu-Severin. Povestește-ne puțin care a fost procesul. Te-ai dus cu gândul că vei realiza acest EP sau ideea a venit pe parcurs?

Electric Brother: Am plecat cu reportofonul gol, pregătit să înregistrez orice sunet îmi place și apoi să văd ce o să iasă. Invitația Cronicarilor Digitali a fost să parcurg acest drum alături de ei, făcând ce știu eu să fac. Am stabilit că nu stabilim nimic – poate ne iese un podcast, poate facem interviuri, poate muzică. Inspirația a fost generoasă și a ieșit un mic EP cu 3 piese.

PressOne: În cele trei piese auzim în jur de 146 de sunete distincte de pe Via, de la pași de drumeț, fierăstraie și rindele de lemn, voci ale localnicilor, la sunet de tilincă, de fluier și de orgă și chiar o furtună. Cum ai reușit să le integrezi pe toate în doar 20 de minute și să le „legi” în așa fel încât să iasă într-adevăr, o poveste? 

E.B.: Cred că totul a venit de la sine, cum zicea un refren celebru scris de DJ Vasile. Nu mi-am propus în niciun caz să folosesc un anumit număr de sunete. Așa a fost să fie, sunetele adunate pe Via Transilvanica pur și simplu mi-au sunat foarte „legate” între ele. A fost absolut firesc să le alătur, să le asamblez, împreună cu ideile mele, în aceste 3 piese.

PressOne: Bănuiesc că în 1.400 km ai avut ocazia să înregistrezi ore de material brut. Cât, mai exact? Și cum ai făcut selecția finală?

E.B.:Trebuie să îți mărturisesc că nu m-am uitat nicio clipă la minutaj. E că și cum ai întreba un căutător de pepite de aur cât nisip a cernut în ultimele zece zile. Important e dacă a găsit ceva sau nu. Am avut experiențe pe teren când m-am întors cu carduri pline de nisip. De data asta, însă, trăiesc cu senzația că am avut noroc. Iar apoi selecția sunetelor a fost o plăcere, să retrăiesc experiențele acelea, să revăd locuri și oameni, lucruri și animale la mine în studio a fost un bonus neașteptat.

PressOne: Cele trei piese, „Huțulna”, „Lemnoit” și „Norgă”, pot fi luate ca un tot unitar dar în aceeași măsură, fiecare are propria sa poveste. Tu cum le-ai gândit? Și de unde vin titlurile lor?

E.B.: Știu că o să pară un clișeu, dar nu am alt răspuns: nu „le-am gândit” în niciun fel, așa „mi-au venit”, de sus, din teren, de la oamenii cu care am fost, de la cei pe care am avut ocazia să îi cunosc și așa mai departe.

Numele pieselor au fost date de Silvia Teodorescu, de la Cronicari Digitali, nașa acestor piese și mama întregului proiect. „Huțulna” vine de la huțuli și de la Putna – asta e prima parte a drumului nostru, „Lemnoit” vine de la prelucrarea lemnului în Lunca Ilvei (și nu numai) și de la oi(er)it – ocupație de baza în toată cea de-a două parte a călătoriei, și „Norgă” vine de la noră pentru că principalul sunet de percuție în piesă este un fuior de prelucrat lână care avea mici zurgălăi la capăt, pentru ca soacra să știe dacă nora s-a oprit din lucru și e leneșă, și orgă pentru că aici în satul Darjiu am înregistrat orga bisericii care este patrimoniu UNESCO și am reușit să o transform, printr-un procedeu relativ simplu în ziua de astăzi, în instrument virtual.

Dacă vreun muzician sau compozitor are nevoie de o orgă de biserică din secolul XIII-XIV, nu trebuie decât să mă contacteze și îi trimit un fișier. Sper să o auzim în lucrări importante pentru istoria și cultură noastră, în viitor.

PressOne: Fiecare piesă se folosește de sunete din câte un loc specific de pe traseu sau mai degrabă e vorba de un melanj?

E.B.: Fiecare piesă folosește sunete exclusiv dintr-un segment al călătoriei.Am încercat să mă țin de acest lucru. A fost probabil singură constrângere pe care mi-am impus-o. 

PressOne: Trecând puțin de la procesul creativ la experiența personală, cum ai descrie drumul tău propriu pe Via Transilvanica? Care ar fi câteva momente-cheie de pe traseu?

E.B.: A fost absolut fantastic. E adevărat că am fost răsfățați de organizatori, totul era aranjat și pregătit, dar ca orice astfel de experiență în România, elementul neașteptat este foarte puternic. Pentru mine astea au fost momentele cheie. Când pare că știi tot ce va urma, și totul e stabilit, dar apare Nea Viorel, își scoate fluierul și începe să cânte, sau într-o fabrică de lemn îți dai seama că pufăielile pistoanelor sunt chiar secția ritmică, percuția, iar lamele fierăstraielor sunt exact un cvartet de coarde.

PressOne: Cu ce ai rămas în urma acestei călătorii?

E.B.: În primul rând cu un EP nou, care poate fi ascultat pe orice platforma de streaming cunoscută de om (electricbrother.bandcamp.com, Spotify, Apple Music, Tidal, etc.) și cu câțiva prieteni noi. Un road trip nu e un lucru ușor, chiar dacă totul e pus la punct cu multă atenție la detaliu.

PressOne: Any tips & tricks pentru cineva care ar vrea să parcurgă Via Transilvanica în viitorul apropiat?

E.B.: După ce am primit invitația Cronicarilor Digitali, am început să fac puțină cercetare. Via Transilvanica poate părea online ușor intimidantă. În teren nu e deloc așa. Vă sfătuiesc, mai ales pe cei din apropiere, că pentru bucureșteni e departe (și credeți-mă, asta ajută mult la calitatea Viei), faceți orice parte din ea, cât de mică. De o juma’ de zi, de un weekend, de o vacanță, orice. Nu va gândiți la ea doar per ansamblu. V-ar trebui 2 luni și ceva. Și va invidiez dacă le puteți acorda acestui trip!

Orice segment are aceeași încărcătură ca întreaga poveste. Luați cu lingurița dacă nu puteți lua toată oala deodată, ar zice Ciprian Muntele. Și când faceți cercetare online despre unde să înnoptați, sau unde vă puteți pune la punct bicicletele și unde să mâncați cel mai bun lichiu din România, dați play și la „drum” că să înțelegeți la ce să vă așteptați sonor.

PressOne: Personal, după ce am ascultat cap-coadă EP-ul, am simțit că vreau mai mult, că acesta e doar începutul „drumului”. Va exista o continuare a lui?

E.B.: Da! După „drum”, am predat ștafeta altor muzicieni sau sound designeri. Aștept cu nerăbdare să aflăm cine o să fie pe Via Transilvanica alături de Cronicari anul acesta și, mai mult, aștept să văd ce le oferă lor zâna cea bună a înregistrărilor din teren. Sunt sigur că o să auzim sunete extraordinare. 

În 2022, Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica, o inițiativă Cronicari Digitali, va scoate la lumină, prin materiale multimedia, 50 de obiective de patrimoniu cultural, comunități etnice, antreprenoriate locale, gastronomie, natură și localități uitate. Toate acestea sunt poveștile ce vor intra în „Ruscsacul” cu care fiecare călător se poate echipa înainte să străbată drumul care unește România, de la Nord la Sud, prin cărarea marcată de voluntari și membri ai asociației Tășuleasa Social.