Foto: Facebook Universitatea București

Înapoi la facultate peste noapte. Piesă de teatru absurd în trei personaje: ministrul incoerent, studentul panicat și rectorul blazat

Pentru mine nu e o problemă să mă întorc în București. Din anul I eu plătesc taxa la un cămin privat. N-am vrut să renunț pentru că tot erau speranțe că o să facem în sistem hibrid și nu am vrut să renunț la căminul acela. Drept dovadă, am tot plătit. Am unde să stau. Problema mea e să nu fie anunțat totul foarte din scurt și să nu am timp să-mi duc strictul necesar acolo. Pentru că nu mai am nimic, camera de cămin e goală”, îmi spune Alexandra și apoi oftează.

O aud de parcă ar fi lângă mine, dar ea e la peste 400 de kilometri distanță, în Câmpulung Moldovenesc. Ne trimitem mesaje vocale pe Whatsapp.

Eu m-am mutat în București de două ori când am început hibrid. Și în anul I și în anul II. A trebuit să vin acasă că ne-au băgat în online. Nu am avut încotro”, îmi spune și Alina.

Acum s-a gândit și la altă variantă: „Eu sunt puțin mai norocoasă că stau aici în Dâmbovița și nu sunt chiar atât de departe. Dar cu toate astea, n-o să pot face naveta dacă începem fizic. Am calculat, mă costă cam 1200 lei. Eu stau la 30 km de gară, ar trebui să iau microbuzul până acolo, apoi tren, apoi metrou ca să ajung la facultate. Și e destul de costisitor.

Cel mai probabil, va sta la o prietenă până își va găsi o cameră la cămin. „E foarte dificil, încă sper că vor ține cont de noi și de situația noastră”, adaugă ea.

Au început cazările. 5000 de studenți se vor caza până duminică, 26 sept., în căminele Universității Tehnice Cluj-Napoca.

Iulia este din București. Ea n-ar trebui să aibă motiv de îngrijorare acum, dar: „La mine principala problemă ar fi din cauza muncii. Din octombrie am început să lucrez. Și da, lucrez remote și am program flexibil. Doar că uneori mi-e greu să termin task-urile pe care le am de făcut la muncă, chiar și fiind online. De multe ori lucrez în timpul cursurilor ca să pot să termin tot ce am de făcut. Dacă ne-am întoarce la facultate ar însemna foarte mult timp care ar fi oarecum pierdut. Nu știu cât timp aș mai avea pentru job și chiar nu aș vrea să renunț la el”, îmi spune și ea.

Luni seara, studenții români s-au trezit pe nepusă masă cu anunțul Ministrului Educației: odată ce se ridică starea de alertă, adică miercuri, urmează să se întoarcă la cursuri față în față.

În realitatea pe care Ministerul Educației pare că o vede doar atunci când asociațiile de studenți și comunitatea academică se revoltă, universitățile din România trec acum printr-o „perioadă de tranziție”.

O perioadă neprecizată de timp în care se desfășoară în continuare cursuri online, deși acestea nu mai au niciun fel de bază legală și în urma căreia universitățile trebuie să-și asume „obligația de recuperare a activităților didactice până la finalul semestrului II”, deși nimeni nu știe ce înseamnă asta.

Cum s-a ajuns aici?

Luni, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, anunța că încetarea stării de alertă înseamnă, în educație, „revenirea totală la starea de dinainte de Legea 55” și „întoarcerea strictă la prevederile Legii educației nr 1/2011”.

Aceasta din urmă include numai trei forme de organizare a învățământului universitar, cele acreditate de ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior): cu frecvență, frecvență redusă sau la distanță.

Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației. Inquam Photos / Ilona Andrei

„Odată cu ieșirea din starea de alertă, dispare singurul fundament legal (Legea 55/2020) care permitea derogare de la acest lucru”, mai preciza ministrul pentru Edupedu.ro. Practic, ministrul a anunțat că în termen de două zile nimeni nu va mai putea organiza cursuri online. Cel puțin nu unele recunoscute legal.

Dacă nu era de ajuns, „școlarizarea fără certificarea calității de către ARACIS poate conduce la nerecunoașterea diplomelor românești”, a mai precizat Sorin Cîmpeanu.

O asemenea amenințare a determinat conducerea Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor (FEEA) din Iași să anunțe chiar în aceeași seară că reia cursurile față în față. Dar nu în două zile, cum a preconizat ministrul, ci în două săptămâni. Chiar și așa, anunțul a atras furia a sute de studenți care nu s-au ferit să și-o verse în comentarii.

Restul comunității academice din România a așteptat, așa cum este normal în cazul unor astfel de decizii, convocarea ședințelor de consiliu administrativ.

„Noi nu luăm hotărârile pe genunchi”

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Așa începe să explice pentru PressOne rectorul Universității din București, Marian Preda, poziția sa față de anunțul ministrului.

E de discutat din punct de vedere legal dacă trebuie să fie imediată trecerea la activitatea față în față. În al doilea rând, e puternic discutabilă din punct de vedere organizațional. Ce instituție publică își imaginează că dă o decizie peste noapte și instituții extrem de complicate, cu o diversitate mare și mase mari de oameni, se vor conforma? În UB sunt 34 de mii de studenți și 2500 de angajați”, continuă el.

Marian Preda, rector al Universității din București, Ilona Andrei

O bună parte dintre acei studenți sunt împrăștiați prin țară, au făcut cursurile online, de acasă, și își vor căuta acum un loc la cămin. În plus, la fel ca multe universități din țară, UB a pus la dispoziție locuri pentru refugiați din Ucraina. Însă nu ei sunt problema, ne asigură rectorul. Sunt numai 300 și sunt cazați într-un cămin care era în renovare.

Nimeni nu se gândește să-i scoată afară, dar noi dintotdeauna am avut probleme în sensul că nu au fost atâtea locuri câte cereri avem pentru cămin. Să reiei cazarea în mijlocul semestrului e complicat. S-au mai dat locuri de la facultățile care erau online către facultățile care aveau cursuri cu prezență. Nu poți să-i scoți pe studenții aceia cazați ca să-i aduci pe ceilalți”, explică Marian Preda.

„Am înțeles până la urmă, că Ministerul nu ne ajută cu nimic. Nici într-un fel, nici în altul. Ne spune ceea ce știm și noi, că se termină cu starea de alertă și dacă încetează, sunt niște consecințe”, mai adaugă rectorul UB.

Studenți care nu sunt în București, facultăți care aveau spații închiriate la care au renunțat în timpul pandemiei, orare de refăcut, refugiați – toate acestea sunt probleme cu care facultățile din România se confruntă după doi ani de cursuri online și care nu se pot rezolva în două zile. Ministrul Educației nu le-a luat în calcul.

Însă după ce Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) a arătat că acelaşi minister a dat o prevedere care permite efectuarea cursurilor online pe întreaga durată a anului universitar, iar SNSPA şi-a cerut dreptul la o perioadă de tranziție de o lună, Ministerul Educației a retușat declarația lui Cîmpeanu.

Nota oficială trimisă marți universităților le asigura că dacă nu pot reveni la predarea cu prezență fizică de miercuri, pot decide, în baza autonomiei universitare, o perioadă de tranziție, cu mențiunea că își asumă în acest caz „obligativitatea recuperării activităților didactice până la sfârșitul semestrului al II-lea”.

Dar cum rămâne cu faptul că predarea online nu mai are cadru legal? Înseamnă că orele online realizate în această perioadă de tranziție nu sunt recunoscute? Deci nu mai are sens să le faci și perioada de tranziție este o vacanță forțată? La asta se referă „recuperarea activităților”?

Să ne întoarcem puțin și la originea acestor probleme

Ministrul Educației a avut această revelație cu două zile înainte de termen: ieșirea din starea de alertă înseamnă că legea 55/2020 care reglementa măsurile pandemice, printre care și învățământul online, nu mai e validă.

Căminele din complexul Grozăvești din București. Inquam Photos / Raul Stef

Însă așa cum a arătat ANOSR, această lege a fost modificată prin OUG 99/2021, semnată și de Sorin Cîmpeanu, care specifică la articolul 3:

Pe perioada stării de alertă, precum și pe tot parcursul anului universitar 2021-2022, instituțiile de învățământ superior din sistemul național de învățământ, în baza autonomiei universitare cu respectarea calității actului didactic, pot utiliza metode didactice alternative de predare-învățare-evaluare, în format online, în conformitate cu propriile metodologii.

Practic, într-o lege care era valabilă doar în starea de alertă, Ministerul Educației a introdus o prevedere care se aplică și în afara ei. Și același minister spune acum că aceasta e anulată.

L-am contactat pe ministrul Sorin Cîmpeanu pentru clarificări în legătură cu toate aceste lucruri, însă nu am primit niciun răspuns până la publicarea acestui material.


UPDATE: Invitat joi la B1TV, ministrul Educației a afirmat că legea Educației „va trebui modificată” astfel încât să includă și o formă de învățământ hibrid, care ar permite realizarea cursurilor online. Însă până atunci, universitățile care transformă cursuri cu frecvență „într-o altă formă” sunt în situația în care nu mai au dreptul legal la finanțare, potrivit lui Sorin Cîmpeanu. Practic, ministrul spune că facultățile care nu au trecut de miercuri la cursuri cu prezență sunt în aer, fără recunoaștere și finanțare. Adică toate facultățile care funcționau în regim online.

Nici după reproșurile studenților și a comunității academice, ministrul Educației nu pare să înțeleagă un lucru evident pentru tot restul lumii: Nu poți relua de pe o zi pe alta activitatea față în față într-o instituție de învățământ cu mii de studenți care nu se află în centrul universitar.

Iar Ministerul Educației ar fi trebuit să prevadă acest lucru și să ia măsuri care să asigure din punct de vedere legal și organizațional perioada de tranziție. Dar nu putem avea pretenții în condițiile în care, nu mai devreme de săptămâna trecută, nu știa nimeni că ea va exista.

Din cauză că am stat aproape doi ani de zile online, ne-am adaptat la chestia asta și a devenit noua normalitate. Acum să mergem fizic la facultate nu ni se mai pare ceva normal”, îmi spune Iulia.

Dar ceea ce e nu numai anormal, ci profund greșit, e că în sistemul educațional din România, ministrul pare mai degrabă studentul incoerent și haotic, care-și face tema cu două ore înainte de termen. Adevăratul student e confuz, panicat și ajunge să spună „sper că vor ține cont de noi și de situația noastră”.

Iar rectorul uneia dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din țară declară sec: „Am înțeles până la urmă, Ministerul nu ne ajută cu nimic”.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...