În vremea asta, Cătălin... 

Sunt două feluri de lideri validați în alegerile de la nivelul local. Unii sunt cei îmbătrâniți în funcție, funcționarii robotizați, în care oamenii au încredere în virtutea unei inerții. Sunt cei care au o reziliență de minimum 3-4 mandate în fruntea unor primării și care sunt aleși în continuare din resemnare. Sunt cei cu aura asta păcătoasă de tehnocrați, care ne-a făcut să ne uităm cu ochii apoși și după Stolojan, ori de câte ori figura lui mortificată apărea în câte-o rundă de alegeri. Dar care nu au confirmat în timp niciodată nimic. Bula lor s-a tot gonflat sub așteptările oamenilor, care suflau spre ea aer din mitul lui Titulescu, dar pe urmă s-a fâsâit total în lipsă de performanțe. 

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Și apoi sunt lupii tineri. Cei care au prins miros de cărniță proaspătă din 2009 încoace și au intrat în arenă provocându-i pe bătrânii plictisiți, cărora puterea de decizie li se cuvenea în mod tradițional și răsturnând ierarhiile din partidele din care proveneau. 

Sunt cei care fură sufletul oamenilor, cei care mușcă din funcții, din opoziție și din viață,  protejați ca de un scut de iluzia că sunt liderii providențiali, cei care stau aproape de norod și-l înțeleg și-i cântă bucuria și amarul. 

Sunt copiii răsfățați ai unei comunități. Cei care scapă basma curată orice ar face. Sunt votați, îmbrățișați, susținuți, lăudați, domni Goe mângâiați pe creștet de mam’mare, mămițici și tanti Mițe. 

E o combinație letală de oportunism bine studiat, cu viclenie instinctuală, cu un fler de jucător de poker, care trăiește din adrenalina asumării de riscuri mai mult sau mai puțin utile. Și peste toate se pudrează cruzime și dispreț pentru popor. Privirea cu o lentoare precisă a unui șarpe boa constrictor flămând. 

Pachetul în care vine un astfel de emisar e un costum scump la umbra unor obraji și a unei cefe bine hrănite. 

Cătălin Cherecheș e un astfel de lup. Mulți dintre dumneavoastră ați auzit de primarul orașului Baia Mare abia de când procurorii DNA au cerut arestarea preventivă a socrilor lui. Aceștia au fost prinși în flagrant încercând să ofere o mită de 50.000 euro mamei judecătoarei din completul care trebuia să dea soluția definitivă din dosarul lui de corupție.  

Dar Cătălin e un simptom. El nu a fost un lider promovat în politica mare de la București, nu l-ați văzut la televizor vorbind în numele PNL-ului din Maramureș. Nu avea funcții executive importante în partid. Și-a văzut de treabă la Baia Mare. În locul călduț construit pentru el de părinții lui. Un loc în care nu exista decât dragoste pentru Cătălin. 

În 2008, Cătălin a fost ales deputat pe listele Alianţei Politice Partidul Social Democrat + Partidul Conservator. Era anul în care s-a înscris la un masterat în securitate și apărare națională la Universitatea Naţională de Apărare Carol I – Bucureşti. Fusese câteva luni consilier local, cât să umble un pic la vizibilitate, înainte de alegerile generale.  

Înainte de a-și fi dedicat viața și activitatea profesională comunității băimărene, a lucrat ca economist și mai apoi ca director economic. 

Înainte să intre, așadar, în serviciul public, Cătălin spune că a lucrat în privat. Era vicepreședintele Tineretului Social Democrat și directorul economic al unei firme înființate în 2000 și care se chema Dr Viorica Cherecheș SRL.

Desigur, e doar o întâmplare că Viorica Cherecheș era mama lui Cătălin și tocmai fusese numită director general al Spitalului de Boli Infecțioase Dermatovenerologie și Psihiatrie Baia Mare și că firma aceea presta tot servicii medicale. 

Cum a fost, de asemenea, o întâmplare că cealaltă slujbă a lui Cătălin a fost de economist la RNP-ROMSILVA, Direcţia Silvică Baia Mare (2003-2007), instituția care până în 2001 a fost condusă de tatăl lui, Dorel Cherecheș. 

Există un material aproape neverosimil, publicat de Biblioteca din Baia Mare, și care se numește: „Caiet bibliografic despre Dorel Cherecheș personalitate marcantă a silviculturii româneşti şi a învăţământului superior din Baia Mare, la cinci ani de la trecerea sa în eternitate”.

De unde aflăm cum Cherecheș-seniorul a fost un fel de șerif în silvicultura din nordul țării, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor Maramureş și absolvent al faimosului „Centru de Perfecționare și Pregătire a Cadrelor de Conducere din Economie și Administrația de Stat” – CePeCa din cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu”. Fostul complex CePeCa este astăzi sediul unei unități subordonate SRI, unde-și desfășoară activitatea Academia Națională de Informații. După Revoluție, întâiul silvicultor al județului a aderat la PDSR. 

De la el a moștenit Cătălin gena de homo politicus, fiindcă de la PDSR la PSD a fost doar un pas. Prima iubire nu se uită. În 2023, după ce-a trecut prin PNȚCD, UNPR și PNL, Cătălin s-a reînscris în PSD, plănuind al patrulea mandat. 

Cătălin e primar din 2011. Întâi a câștigat alegerile parțiale din 8 mai 2011, apoi a fost reales în iunie 2012. A lăsat capitala și s-a întors acasă. Băimărenii au fost recunoscători pentru acest sacrificiu și l-au votat într-un procent similar cu cel obținut de Iliescu în Duminica Orbului-1990.

Fotoliul de primar din Baia Mare rămăsese vacant după ce edilul dinaintea lui, Cristian Anghel, a fost condamnat definitiv pentru abuz în funcție și a trebuit să execute 2 ani și jumătate de închisoare. 

Anghel a fost 17 ani primar la Baia Mare. Anghel – care și-a obținut în 2017 reabilitarea judecătorească – a intrat iar în serviciul public și a fost consilier județean, dar a demisionat. Și, de asemenea, e lector la Departamentului de Științe Economice și Fizică al Centrului Universitar Nord din Baia Mare, fosta Universitate de Nord, care a fuzionat în 2012 cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. 

Tot aici predă, din 2007, și Cătălin. 

Spuneam despre Cătălin, viclean copil de casă, că ar fi un simptom. E același care provoacă boala asta ciudată, care împarte cetățenii României în obișnuiți și speciali. Chiar dacă haloul i s-a estompat și a ajuns de la gloriosul 86% din voturile în două tururi, la un circa 40% din voturile depuse într-un singur tur în 2020. Dar a fost ales cu șaptezeci și ceva la sută în 2016, pe când se afla în arest preventiv la Penitenciarul Gherla. 

Ceea ce îl face primul și singurul primar din România, care s-a trezit dimineața în închisoare, iar la prânz a fost adus cu cătușe la mâini, ca să jure pe Biblie că va respecta Constituția țării, în sala festivă din Primăria Baia Mare. Fusese prins în flagrant pe când lua mită. Cătălin e special. 

Ziarele din Baia Mare știu asta. Ai crede că un oraș care a rămas fără primar, după ce a fost condamnat definitiv și a și fugit peste graniță cu acte false, fiind dat în urmărire generală, e un subiect suficient de fierbinte, cât să satisfacă interesul pentru politica locală chiar și al celor mai plictisiți votanți. Mai rar așa action thriller cu haiduci, travesti, Ilene Cosânzene, filaje, șantaje, fuste mini, modă și prăjituri. 

Și totuși. Despre Cătălin se vorbește puțin spre deloc în presa din Baia Mare. În afara portalului 2mnews.ro, cele mai multe site-uri nu amintesc nimic nici de fugă, nici de condamnarea edilului. Undeva în josul celui de-al doilea ecran am găsit o știre despre demiterea șefilor de la Poliția de Frontieră, fără context, fără tam-tam.

Ba, în alte locuri, am găsit luări de poziție nesemnate despre cât de imorală a fost soluția judecătorilor la adresa lui Cătălin. În lipsă de altceva, băimărenii vii și curioși se strâng pe un grup de Facebook, pe care l-au numit Gruparea tulburaților malefici, tendențioși si plini de ură. Ei nu sunt oamenii frumoși îndrăgostiți de Cătălin. Sunt ăialalți. 

Am trăit un deja vu uitându-mă de curiozitate prin presa locală. Când DNA-ul a cerut la Cluj-Napoca arestarea preventivă a lui Sorin Apostu, primarul din 2011, mi-amintesc cum ziarul de casă al PDL-ului, unul din puținele care mai apărea pe hârtie, a publicat pe prima pagină un articol despre Dr. Google și pericolele tratamentului făcut după sfaturi citite online. Despre Sorin Apostu, șeful orașului, niciun cuvânt, deși își petrecuse deja prima noapte după reținere după gratii. 

E ceva patos rușinos într-o relație ocazională cu finalizare dintre o presă locală menținută în stare de subzistență de lipsa cronică a finanțărilor curate și un fiu iubit al comunității, cum e un lup tânăr de teapa unui Apostu sau, în cazul de față, a unui Cătălin. La învestirea în cătușe din 2016, femeile în vârstă adunate să-și vadă ficiorul cu gură de aur plângeau de emoție și revoltă. Revoltă împotriva procurorilor, nu împotriva situației. Cătălin seduce. Dar Cătălin pretinde loialitate. 

În ieșirile lui publice, s-a pozat și s-a îmbrățișat fără rușine cu preoți și călugări, cu bătrâne, cu copii în biroul său, și-a ținut nunta live pe pagina oficială a Primăriei, a pupat icoane, și-a îmbrățișat nevasta, o Barbie despre care unele voci spun că ar fi fost moștenită tot pe filieră social-democrată, a ținut parastasul morții tatălui său, s-a pozat în biserică și la cimitir cu mâna în aer după cruci.

A vorbit mereu de sufletul lui. Și de Dumnezeu. Și s-a lăsat imortalizat de Detectivul de Presă ȘOC, o umbră care a umplut internetul cu imagini live cu faptele și vorbele lui Cătălin. E o colecție impresionantă, poate cineva va scrie un studiu de mentalitate vreodată, pornind de aici. 

Dar ce a lăsat Cătălin cu adevărat în urma sa e rebranduirea cozonacului secuiesc în cozonac băimărean. A făcut asta anul trecut, la Festivalul Castanelor. A lăsat asta și un taxi cu motorul pornit, după ce l-a trecut granița la unguri și probabil de acolo mai departe. De unde se vede că e bine, totuși, să ții la Kürtős-kalács.