In memoriam Doina Cornea: scurtmetrajul "Păpușa" (VIDEO)

Una dintre cele mai emoționante istorii legate de numele doamnei Doina Cornea − care a încetat din viață, la 88 de ani, în noaptea de 3/4 mai 2018 − este felul în care a reuşit să trimită o scrisoare în Franța, în 1988: ascunsă în corpul unei păpuși.

Jucăria poate fi văzută în „Sala 77 – Oponenţi şi disidenţi” de la Muzeul Memorial de la Sighet.

Ea arată așa.

În 1993, inspirat de această poveste, regizorul și scenaristul Marius Șopterean − astăzi profesor universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică − a realizat un scurtmetraj de 15 minute intitulat „Păpușa”.

Filmul descrie cum o profesoară firavă din Cluj, îndepărtată de la facultate din pricina scrisorilor pe care le trimitea la Radio Europa Liberă, a spălat prin exemplul personal lașitatea conaționalilor săi.

Printre altele, ea povesteşte cum, în 1993, a fost chemată la Parchetul General din București și acuzată de subminarea puterii în stat.

În mod ironic, dar îngrozitor, era cercetată în baza acelorași articole din Codul Penal care fuseseră invocate şi de regimul Ceaușescu.

„Dacă vom vedea că nu se face nimic câtva timp, un timp considerabil, atunci trebuie reluată lupta”, spunea ea în filmuleţul lui Marius Şopterean.

*

Cu acordul regizorului, precum și grație Fundației Arte Vizuale și cineastului Vivi Drăgan Vasile, vă punem la dispoziție acest scurtmetraj inedit.

Scrisoare către cei ce n-au încetat să gândească

„Prin dumneavoastră, mă adresez tuturor celor care mai vor să gândească în țara aceasta, oamenilor de bună-credință care doresc să contruibuie, prin efortul lor, la stăvilirea prăbușirii care ne amenință. Am convingerea că nici un efort, cât de infim ar părea, nu este zadarnic și sper că scrisoarea mea poate fi un prilej de reflecție. (…)

O elită purtătoare de cultură și de tradiție intelectuală a fost de la început brutal suprimată. Consecințele acestei crime (comise prin anii ’50, dar și în continuare, sub forme mai atenuate) se fac acum din ce în ce mai resimțite (…)”

Fragmente din prima scrisoare trimisă
de Doina Cornea la Radio Europa Liberă (1982)

Într-un interviu acordat Luciei Hossu-Longin pentru „Memorialul durerii”, Doina Cornea povestea care au fost efectele primei sale scrisori trimise la Radio Europa Liberă, în 1982:

„Această scrisoare, ca și conținut, se adresa în primul rând intelectualilor, «celor care n-au încetat să gândească» (…)

Mi-era frică și n-am semnat acea scrisoare. Speram că va trece anonimă.

Dar, exprimându-mă cumva ciudat, am tras o linie, după ce s-a terminat textul, și-am scris: «Pentru Europa Liberă, Doina Cornea, asistentă, Facultatea de Filologie, Cluj».

Or, domnul Vlad Georgescu (directorul postului de radio între 1983 și 1988 − n.r.) a înțeles că este un pseudonim pentru Europa Liberă și a citit exact ce era – «Hai să-i zicem Doina Cornea…».

Eram în concediu cu soțul meu, am dus aparatul de radio și am vrut să ascultăm amândoi textul, la emisiunea «De vorbă cu ascultătorii».

Voiam să-l întreb – «Ți-a plăcut?», și pe urmă să-i spun cine l-a scris.

Și, când am auzit, am înghețat de frică.

Primul cuvânt pe care i l-am spus soțului meu a fost − «Și-acum ce ne facem?». Și zice − «Hai să ne plimbăm, și-o să vedem ce ne facem»”.

„Trăiam și eu ca toată lumea: destul de timorată, mi-era frică să nu fiu dată afară dacă fac ceva. Stăteam cuminte, la o parte, nu spuneam nimic.
Și, prin ’65, mi-am spus că nu se mai poate trăi așa, nu se mai poate cu rușinea aceasta. Făceam eforturi de a scăpa de frică, de a scăpa de lașitate, dar mi-au mai trebuit câțiva ani ca să mă pregătesc interior pentru a putea spune Nu”.

Doina Cornea, în „Memorialul durerii”

Vineri, 4 mai, Radio Europa Liberă a publicat primul material filmat din 1990 în care apare Doina Cornea.

Videoul provine din arhivele Institutului Național al Audiovizualului (INA) de la Paris. Imaginile arată și momentul în care păpușa trimisă de profesoara din Cluj a ajuns la destinație.