În exil cu Napoleon, pe insula Elba

Lucian Muntean

Redactor

În 4 mai 1814, o navă sub pavilion britanic ancora la Portoferraio, în insula Elba, avându-l la bord pe cel mai faimos om al acelor timpuri, fostul împărat al Franței și cuceritor al Europei, Napoleon Bonaparte, care abdicase cu o lună înainte.

„Vreau să trăiesc de aici înainte ca un judecător al păcii”, le spunea Micul Caporal celor 600 de oameni care formau garda sa personală în exil.

În prezent, Villa dei Mulini, locuința lui Napoleon din insula aflată în Marea Ligurică, este deschisă ca muzeu. Atmosfera interioarelor, unde se păstrează o parte dintre obiectele sale, spune, după două secole, povestea celebrului personaj.

Glorie și decădere

După o ascensiune fulminantă, Napoleon a fost proclamat împărat de către Senatul francez în 1804. A urmat o perioadă de glorie, în care armata franceză condusă de el a obținut o serie de victorii strălucitoare.

În 1812 însă, a fost înfrânt în campania din Rusia. A urmat o nouă înfrângere în bătălia de la Leipzig, din 1813.

După aceste eșecuri, nemaiavând sprijin politic, Napoleon a fost forțat să abdice. În urma tratatului de la Fontainebleau, din aprilie 1814, a fost numit conducător al insulei Elba, locul primului său exil.

Villa dei Mulini a fost construită de Marele Duce Gastone de Medici în 1724. Napoleon a locuit aici în toată perioada exilului său din insula Elba, 1814-1815.

Insula Elba, din vestul peninsulei italice, nu era un loc uitat de lume, fiind situată la 240 de kilometri de Franța și la doar 50 de kilometri de Corsica, locul natal al lui Bonaparte. De asemenea, este situată la o distanță și mai mică de Toscana, unde fostul împărat avea rude și aliați care se aflau încă la putere.

Un portret al lui Napoleon, expus în palatul unde a locuit pe insula Elba.

Lui Napoleon i s-a permis să guverneze insula Elba, fiind numit suveran peste cei 12.000 de locuitori, câți avea insula pe atunci. Fiind un om foarte activ, a trecut rapid la fapte.

A coordonat lucrări de infrastructură, a dat ordin să se construiască un spital și a facilitat accesul la apa potabilă, prin forarea unor noi puțuri. Într-o biserică din apropierea palatului în care locuia s-au ținut ocazional chiar și spectacole de teatru.

Astfel, cu toată decăderea, Napoleon a găsit resurse să-și mențină starea de spirit. La aceasta a contribuit prezența mamei sale și a surorii sale Pauline, care l-au însoțit în exil.

Soția sa, Marie Louise, nu i-a fost alături pe insulă; au corespondat prin scrisori, în care Napoleon o întreba despre starea de sănătate a ei și a fiului lor. În schimb, a fost vizitat de fosta sa amantă Maria Walewska și de copilul lor ilegitim.

*

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

Fostul împărat se afla permanent sub supravegherea gărzilor austriece și franceze. Cu toate acestea, i se permitea să primească scrisori și ziare, ca să rămână la curent cu noutățile din Europa. Probabil așa a aflat despre moartea primei sale soții, Joséphine, în 29 mai 1814.

Se presupune că Napoleon, care avea pe atunci 45 de ani, ar fi putut duce o viață lipsită de griji dacă s-ar fi mulțumit să guverneze insula. Ambiția lui era însă aceea de a evada și de a redobândi puterea.

Momentul oportun s-a ivit pe 26 februarie 1815, când Napoleon a reușit să fugă la bordul unui vas britanic, cu care a a juns în Franța. Astfel, exilul pe insula Elba se încheia după 300 de zile.

Un tablou care ilustrează momentul în care Napoleon părăsește Elba, în 26 februarie 1815. Sursa foto: wikipedia.org

La Villa dei Mulini din Piazzale Napoleone se ajunge urcând străzi în pantă, cu nenumărate trepte, de unde se deschide și o frumoasă panoramă asupra portului Portoferraio.

Fațada austeră a micului palat nu trădează luxul din interior. Atmosfera epocii este recreată cu mobilierul în stil imperial de secol XIX, cu gravuri, cu tablouri și cu biblioteca în care sunt cărți aduse de Napoleon de la Fontainebleau.

De la fereastra dormitorului în care a stat celebrul exilat se văd și azi vapoarele care intră sau ies din port. De un farmec aparte este și grădina interioară a palatului.

O galerie foto din interiorul palatului Villa dei Mulini:

Insula Elba a devenit o importantă destinație turistică. Falezele abrupte lasă puțin loc unor plaje ascunse, la care se poate ajunge doar cu barca.

Portoferraio, principalul oraș, este și portul care leagă Elba de continent, în special cu Piombino de pe coasta Italiei, de unde există curse regulate de feribot.

O galerie foto cu Portoferraio, principalul oraș al insulei Elba: