"Huo pentru dom' profesor!" Aveţi 7 încercări

Roxana Garaiman

Redactor

Aproape 10.000 de angajați din Educaţie au participat, miercuri, 1 iunie, la un marș pe străzile Capitalei, care a pornit din Piața Victoriei și s-a încheiat, cu huiduieli, în fața Palatului Cotroceni.

Laitmotivele manifestaţiei au fost scandările „Huo pentru dom’ profesor!” și „Rușine!”. Protestul a fost organizat de federațiile sindicale din învăţământ, ai căror membri sunt nemulțumiţi de evoluția negocierilor privind creșterea salariilor.

Sindicaliștii se opun propunerii Guvernului de a amâna majorările salariale până în decembrie 2017. În plus, ei îi reproșează preşedintelui Iohannis că, deși este cadru didactic, nu s-a întâlnit cu reprezentanţii lor de când este la Cotroceni.

„Ne deranjează atitudinea guvernanților. La începutul anului, premierul a semnat un memorandum privind Legea salarizării, ca să aflăm acum că, de fapt, Legea salarizării nu se dorește. Fostul guvern a acordat măriri de 27%, care au acoperit însă tăierile salariale de acum câțiva ani, deci nu putem vorbi practic de majorări salariale în învățământ. Vrem o creștere de 5% în august 2016 și încă 5% în ianuarie 2017, în niciun caz în decembrie”, a declarat, pentru PressOne, Simion Hăncescu, liderul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI).

În jurul orei 12.30, miile de profesori şi învăţători veniţi din toată ţara au pornit din Piaţa Victoriei spre Complexul Politehnica, pe traseul strada Buzeşti – strada Berzei – strada Ştirbei Vodă – Splaiul Independenţei – strada Constantin Noica – şoseaua Cotroceni – bulevardul Iuliu Maniu.

La Palatul Cotroceni, liderii de sindicat au fost întâmpinați de consilierii de stat Ligia Deca, de la Departamentul Educaţie şi Cercetare, şi Gabriel Cristian Pişcociu, de la Departamentul Relaţii cu Autorităţile Publice şi Societatea Civilă.

„Dialogul a fost unul deschis, reconfirmând importanţa unor soluţii sustenabile pe termen lung, care să confere stabilitate şi încredere. Reprezentanţii personalului din sistemul de învăţământ şi-au prezentat atât revendicările, cât şi propunerile lor pentru soluţionarea acestora”, ne informează, într-o superbă limbă de lemn, un comunicat al Administrației Prezidențiale.

În timpul marşului, PressOne a stat de vorbă cu învățători și profesori, pentru a afla de la ei, nu de la şefii lor şi nici de la autorităţi, care e situaţia din învăţământ.

Iată şapte portrete. Huo?

*

Ghiță Treșciuc, învățător la Școala „Ștefan cel Mare” din Cârlibaba, județul Suceava.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

„Am venit tocmai din nordul țării, să protestăm pe cădura asta, la București. Suntem 50 de profesori din Vatra Dornei și mai sunt din Suceava, din Câmpulung Moldovenesc, din Gura Humorului. Am plecat aseară la ora 22 și am ajuns dimineață, la ora 9. De atunci stăm în căldură și în picioare să ne cerem drepturile.

Avem salarii mici, școlile nu sunt dotate cum trebuie, manualele au venit la sfârșitul anului școlar. Nu se acordă învățământului grija cuvenită.

În calitate de fost coleg, președintele Iohannis a uitat de cei care au rămas jos. Învățământul trebuie să fie prioritatea unei țări, pentru că învățătorii și profesorii îi învață pe oameni cum să trăiască și meseriile de care este nevoie.

Dacă noi am hotărî că anul școlar se blochează, ce s-ar întâmpla? Tot noi am fi acuzați că suntem neserioși, că n-avem grijă de copii. Așadar, noi n-avem cum să ne adunăm și să ducem in extremis protestul, dar, și când ne adunăm, iată ce se întâmplă.”

*

Mihai Roman, profesor la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” din Tulcea.

„Am venit să protestăm pentru nepăsarea cu care actualul guvern, la fel ca guvernele precedente, ne tratează pe noi, cei din învățământ. Poate limbajul este un pic de lemn, dar știți ce salarii avem: un debutant are 900 de lei net.

Un profesor cu vechimea mea, de aproape 40 de ani, cu gradul didactic I, are un salariu de aproximativ 2000 de lei și ni se promite o majorare abia în 2018. Nu putem să stăm acasă și să spunem: uite încă un guvern căruia nu-i pasă deloc de soarta noastră.

Ne descurcăm foarte greu. Soția este tot profesoară și avem doi copii pe care i-am crescut cu greu. Acum au cariere bune în afara învățământului, pentru că asta am urmărit, să nu naufragieze cumva în acest domeniu.

Lipsesc dotările în școli. Laboratoarele și atelierele sunt încropite pe la mai toate liceele, pentru că majoritatea banilor merg pe renovări și igienizare.

Noi suntem 30 de colegi din Tulcea și am venit pentru că am reușit să găsim colegi care să ne înlocuiască la cursuri, însă ar fi vrut să vină și mai mulți profesori. Există și colegi care sparg grevele și nu-i înțelegem prea bine, poate din motive politice, poate din alte motive”.

*

Doina Zafiu, profesoară la Liceul Tehnologic de Construcții Mașini din Mioveni, Argeș.

„Salariile sunt foarte proaste şi nu există o reformă reală în învățământ. Nu ne-au dat nici măcar banii promiși pentru tăierile salariale. Ne-au promis până în decembrie, dar nici acum nu ne-au dat.

Elevii pe care îi pregătim câștigă mai mult ca noi. Am absolvent la Dacia Renault care are un salariu de debutant de 2200 de lei, iar eu câștig 1900 de lei. Nu se poate așa ceva!

Ne acuză pe noi că e slab procentul de la BAC. Păi de ce? Pentru că nu mai există școală profesională și nu sunt toți elevii dotați ca să dea examen. Când plec în vacanță, apelez la neamurile din străinătate să ne dea bani.”

*

Profesoară de educație fizică și sport din Călărași.

„Un salariu de profesor gradul I este de 2000 de lei, iar noi avem familii de întreținut, copii la facultate. Ce altceva ne-ar fi determinat să ieșim în număr așa de mare?

E greu să ne mobilizăm și nu ne permitem să facem nici grevă, pentru că te gândești că oricum nu ești plătit pe timpul grevei și ai rate la bancă. Dacă și soțul și soția lucrează în învățământ, vă dați seama unde se ajunge?

Lucrez în învățământ de 21 de ani și vă spun că este în colaps total, comă de gradul IV, fără resuscitare. Nu avem nimic, laboratoare, săli de sport. Ne simțim umiliți de multe ori și de stat, și de copiii de la ore.

Când apari la catedră, se uită și cum ești îmbrăcat. Fiind și profesoară de educație fizică, dacă n-am o pereche de pantofi de firmă în picioare, sunt judecată de copii.

Iar când o oră de educație fizică se realizează conform planului de lecție, copiilor li se pare prea greu, iar părinții se duc repede să ia scutire medicală. Prefer ca la oră să ne jucăm mai mult decât să mă trezesc cu un teanc de scutiri medicale.”

*

Silvia Bucur, profesoară de muzică din București.

„Sunt salarii prea mici pentru debutanți. Am intrat în învățământ în 2007 și aveam 500 de lei la vremea respectivă. În plus, nu suntem niciodată băgați în seamă, suntem dați la o parte, deși noi le educăm copiii.

După părerea mea, aceasta este principala dezamăgire. În rest, mie îmi place să lucrez cu copiii, dar aș vrea să pot să mă întrețin financiar mai bine.”

*

Educatoare din București.

„Suntem aici pentru salarii mai mari, pentru că muncim în condiții grele. Suntem foarte dezamăgiți de clasa politică. Ei nu vor ca noi să fim remunerați așa cum merităm, pentru că nu vor să fie cineva mai sus ca ei.

Ne descurcăm greu cu numărul prea mare de copii și cu numărul prea mare de hârtii. Uneori stăm peste program ca să facem față birocrației.

Salariile nu sunt așa cum spun ei: salariul de debutant este de numai 1000 de lei net, iar munca este solicitantă, implică și suflet, și multă responsabilitate.”

*

Florentin Matei, învățător din Lespezi, județul Iași.

„Când omul ajunge la greu, cheamă nevoia. Am tot chemat-o de 24 de ani, dar văd că de-acum trebuie să facem altfel de chemări. Am ieșit pentru că ne-am săturat. Școlile din țară sunt la pământ, nu avem tablă de scris în clase.

Vorbim de reformare, dar are loc o deformare a învățământului. Suntem slugile Europei, care a luat de la Spiru Haret încoace tot ce este mai bun și acum râd de noi, că ne întoarcem în comuna primitivă.

Există o oarecare elită concentrată în câteva școli de la oraș, dar marea masă cum este, cât de pregătită este? Spiru Haret ce a vrut? Cuza ce a vrut? Învățământ de masă, nu selectiv!”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€