REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează

Pentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.

Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.

Sarah e o tânăra care pare să fi găsit apartamentul perfect în Los Angeles FOTO captură din filmul 1BR

Horror psihologic la superlativ - Possessor și 1BR

Possessor (r. Brandon Cronenberg, 2020) 

Din capul locului, trebuie reamintit că Brandon Cronenberg este fiul lui David Cronenberg. (Îmi permit să consider că acesta din urmă nu mai are nevoie de nicio prezentare.)

Și asta se vede și în acest nou film al său, așa cum se vede și în Antiviral (2013). Fiul pare să împrumute, în ambele filme, o serie de teme și un fel de a nara stilistic niște povești care amintesc de operele timpurii ale tatălui său.

Diferența dintre cei doi este vizibilă, totuși, prin aderarea filmică la contemporaneitate. Brandon le alocă un update – unul care face diferența între decenii, între felurile de raportare tehnologică la un bagaj imaginar – dar, din nou, destul de similar – vădit coșmăresc. 

În Possessor, Tasya Vos (interpretată remarcabil, cu răceala unui bloc de gheață, de Andrea Riseborough, cu chipul ei alb ca laptele și sprâncenele ei blonde –  aproape impenetrabilă) e o agentă de top a unei organizații care lucrează pentru companii ce-și doresc eliminarea altor companii. Și nu o fac într-un mod tradițional.

Vos e un asasin care, printr-o tehnologie ce implică elaborate implanturi în creier, se „infiltrează” în diverse persoane aflate în proximitatea țintelor comandate.

Acest horror psihologic, destul de neliniștitor, de apăsător, se deschide brutal cu o adolescentă „posedată” care măcelărește un avocat în holul unei petreceri cu mulți invitați.

Tranziția lui Vos continuă apoi, prin atenta observare și indrumare a personajului interpretat de Jennifer Jason Leigh, într-o nouă gazdă – aceea a lui Colin Tate (Christopher Abbot, excelent și aici, ca și în, de exemplu, It Comes at Night, 2017).

Masacrul continuă, iar lupta ajunge să se dea, la un moment dat, între Vos și Tate – fiecare ajungând să încerce să domine (sau să iasă din) același corp.

Problemele se declanșează, treptat, într-un fel estetic sofisticat, supra-stilizat, dar perfect accesibil. Brandon Cronenberg lasă și aici impresia că optează exclusiv pentru forma prezentării narațiunii – altfel, destul de simplă.

Criticul american de film Brian Tallerico are dreptate atunci când remarcă că, întocmai unui coșmar, este foarte posibil să-ți amintești brutalitatea în care rezidă filmul decât împrejurările în care ea se desfășoară. Așa e, și asta pentru că Brandon Cronenberg preferă să fie mai degrabă un povestitor vizual, un estet care tulbură și zdruncină sensibilități. Însăși povestea propriu-zisă e un element secundar pentru el.  

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

În ceea ce mă privește, Possessor confirmă că avem de-a face cu un adevărat auteur care lucrează impecabil atât în sfera horror-ului cât și în afara ei. Totuși, recomandarea asta săptămânală vine cu un avertisment: dacă aveți o toleranță scăzută față de scene care abundă în violență explicită (aici, într-o sumă destul de impresionantă), mai bine stați departe de el. Nu e pentru oricine.  

Filmul este disponibil pe MUBI. 

1BR (r. David Marmor, 2020) 

Sarah e o tânără care pare să fi găsit apartamentul perfect în Los Angeles. Vecinii sunt foarte drăguți cu ea, dar parcă ceva nu e în regulă.

Noaptea se aud niște zgomote ciudate în pereți, găsește biletele amenințătoare în fața ușii, astfel încât, treptat, Sarah realizează că trăiește un adevărat coșmar existențial.

Dar acum e prea târziu ca să mai iasă din el. 

Horrorul ăsta psihologic, venit parcă de nicăieri, e una dintre surprizele frumoase din acest an. Cu un ochi la Get Out (filmul lui Jordan Peele din 2017) și cu unul la Midsommar (filmul lui Ari Aster din 2019), 1BR e admirabil de surprinzător.

În mod obișnuit, mai ales atunci când vorbim despre producții horror (relativ) recente, se pot anticipa lesne direcțiile în care ele se îndreaptă. De fapt, unele sunt atât de previzibile încât poți ghici și conținutul următoarei scene. 1BR nu are această problemă. 

Regizorul-scenarist David Marmor găsește în această poveste, care ar fi putut foarte bine să fie și una clasică, o sursă de stres continuu, însăși vizionarea lui e o experiență foarte intensă.

De la apariția tinerei în noul apartament, trecând prin tot procesul ei de acomodare, de la descoperirea unor vecini dubioși ce poartă masca bunelor intenții, și până la aflarea adevaratului lor scop (cu urmările de rigoare, cel puțin inconfortabil de privit) – filmul nu simte nevoia să ia nici măcar scurte pauze narative. 

Mânat de o pasiune (sau poate de o teamă?!) evidentă pentru comunitățile de tip cult, Marmor pare să ne avertizeze mai mult serios decât în glumă de grija pe care trebuie s-o avem atunci când decidem să ne mutăm într-un nou imobil. E foarte clar că-și privește vecinii cu suspiciune, și e foarte clar că are rezerve serioase atunci când este invitat de administrator la sedințele cu locatarii.  

Filmul este disponibil pe Amazon Prime. 

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin Patreon:

Accesând https://www.patreon.com/pressoneRO

Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Poți redirecționa 3.5% din impozitul tău pe venit folosind formularul de mai jos. Dacă nu se încarcă, poți accesa acest link: https://formular230.ro/fundatia-pressone

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios