Grădinăritul fără grădină

Iulia Marin

Redactor

Fragilă, o tulpină de lămâi răsare dintr-un pahar din plastic. Alături, un sâmbure crăpat de avocado își arată rădăcinile într-un pahar umplut cu apă până la jumătate. Un alt sâmbure, adus în valiză din Italia, a crescut peste noapte într-un fir verde de nespole – fruct exotic cu aspect de caisă care se găsește prin piețele, dar și prin grădinile din Roma. Ceva mai încolo – un mandarin și un portocal așteaptă să înmugurească.

Cele mai multe au avut nevoie de numai șapte zile ca să germineze, după ce au fost primenite cu apă și soare, pe balcon.

Mugurii pasiunii

E destul să începi cu un sâmbure și, peste noapte, te poți trezi că viața îți inundă balconul. Pentru că grădinăritul de acasă poate crea dependență. Fiecare plantă vine cu nevoile ei, așa că nu poți doar să arunci un sâmbure într-un ghiveci și să te aștepți să dea rod.

Grădinăritul te învață răbdarea și te relaxează: atunci când lucrezi cu gingășia vieții, nu poți fi încordat.

În cazul meu, a început într-o seară de vară, când savuram un fruct exotic – carambola sau fructul-stea, cum a mai fost botezat grație formei pe care o au feliile. Mi-am amintit, în timp ce îl gustam, de lămâii, ferigile, ficusul și planta de aloe pe care bunicul le ținea în casă și m-am întrebat dacă n-aș putea să încropesc o mică seră exotică pe balcon.

Drept urmare, îndată ce am devorat fructul, în loc să arunc sâmburii, ca de obicei, i-am păstrat. I-am învelit într-un prosop de bucătărie din hârtie și i-am stropit cu apă. Apoi am împăturit prosopul, având grijă să fie doar umed, nu să mustească. În final, am introdus sâmburii astfel înveliți în caserole din plastic pe care le-am păstrat în balcon – cel mai călduros loc din casă în perioada asta.

Un sâmbure astfel pregătit se lasă la germinat chiar și până la o lună, în cazul celui de avocado. De altfel, dacă fructul-stea a ajuns în ghiveci deja, sâmburele de avocado se află încă într-un pahar cu apă, la încolțit.

Ca să plantezi un avocado ai nevoie de finețe: pielița sâmburelui trebuie îndepărtată cu grijă, iar apoi, folosind câteva scobitori, îl înțepi, având grijă ca scobitorile să fie plasate cât mai aproape de centru și să se afle la distanțe egale una de alta.

În final, se scufundă într-un pahar cu apă , dar numai până la baza scobitorilor. Dacă totul merge așa cum trebuie, într-o lună ar trebui să aibă deja rădăcini și un vârf de plantă.

Un alt sâmbure pe care îl aștept să germineze este cel de mango. La fel ca acela de caisă, adăpostește înăuntrul său un altul, de dimensiuni mai mici, care are forma unei migdale.

Și sâmburele de mango se împăturește într-un prosop de hârtie, dar se introduce într-o pungă, având grijă să lași aer pungii. Într-o lună, ar trebui să răsară, la fel, o rădăcină.

Nu în ultimul rând, am decis să îmi îmbogățesc grădina de pe balcon cu o plantă de ghimbir. Aici, neexistând un sâmbure, plantele se comportă ca niște butași. Practic, nodurosul ghimbir trebuie îngropat într-un ghiveci mai spațios, cu nodul în sus, acoperit doar de un strat subțire cu pământ. În mai puțin de o lună, nodul va încolți.

La vreo săptămână după ce sâmburii au încolțit, am cumpărat un sac de pământ pentru citrice și ghivece spațioase. Am umplut vasele cu pământ, am săpat cu degetul în centrul fiecăruia și am plasat sâmburii germinați cu rădăcina în jos, udându-i cu pulverizatorul ca să nu se înece.

Unele plante se lasă așteptate, altele au scos deja capul din pământ. Unora li s-a înălțat firav tulpina subțire, altora abia li se vede, ca un viermișor alb ce absoarbe fiecare strop de apă sau rază de soare.

Să AI sau să n-AI. Dilema privind alfabetizarea copiilor în inteligență artificială 

Ce înseamnă alfabetizarea în AI? De ce este urgentă rezolvarea ei? Cum se raportează la subiect cinci țări europene care se află pe un spectru care merge de la interzicere la adoptare în masă? Și, nu în ultimul rând, ce se poate face în România, unde autoritățile trebuie să navigheze și apele tulburi ale analfabetismului funcțional? Încercăm un răspuns în continuare. 

Povestea Lay’s pe care nu o știai: drumul cartofului, din câmp la fabrică și la „Mica Unire în bucate” (P)

„Povestea Lay’s pe care nu o știai” este o serie realizată de Amintiri Gustoase, care creează punți gastronomice între generații și se află mereu în căutarea brandurilor ce vorbesc tinerilor prin gust. Provocați de PepsiCo, am pornit pe drumul cartofului pentru a descoperi lucruri mai puțin cunoscute despre chipsurile Lay’s: sunt făcute din cartofi crescuți sustenabil, în ferme atent selecționate, iar gustul lor ajunge astăzi în 18 țări din Europa.

În cele din urmă, grădinăritul fără grădină îți furnizează un mic spectacol al naturii chiar la tine acasă, de parcă viața însăși te-ar lua de mână și te-ar purta, măcar câteva minute pe zi, într-un mic paradis care e numai al tău, atât de aproape și, totuși, departe de betoane.