Gherila de meme. Sau cum renasc bancurile politice

Bianca Felseghi

Senior Editor

Pe vremea lui Ceaușescu, bancurile politice deveniseră un fenomen social: istoricii și sociologii spun că ar fi fost o supapă care a detensionat ani în șir furia românilor confruntați cu lipsuri elementare.

Asta în timp ce retorica oficială a Partidului făcea apologia Epocii în care populația avea privilegiul de a trăi.

Au trecut 30 de ani de la căderea acelui regim și românii se confruntă din nou cu schizofrenia discursului Puterii.

Nu avem autostrăzi și infrastructură, spunea deunăzi un oficial din PSD, fiindcă „economia a crescut într-un ritm mai mare decât putem dezvolta drumurile”.

Și, în timp ce problema e oarecum aceeași − falsitatea discursului public −, reacția exasperată a românilor și-a schimbat forma: bancurile au fost înlocuite de meme.

*

Mema e un colaj vizual care sintetizează într-un mod ironic mesajele politice sau declarațiile politicienilor.

Ea face apel la un soi de mental colectiv al culturii pop, pe care persoanele cu vârste între 15 și 45 de ani (sau chiar mai mult) îl cunosc și datorită căruia înțeleg „aluzia” dintr-o simplă privire.

A explica o memă are tot atâta haz ca a despica în patru poanta unui banc. Te prinzi sau nu.

O ziaristă franceză, corespondentă în România a cotidianului Liberation, mărturisea recent că e fascinată de viteza de reacție a internauților români atunci când are loc un eveniment politic major sau când un politician face o declarație prostească.

„Rețelele sociale explodează de umorul românesc. Îmi place această capacitate a românilor de a face «haz de necaz» și «mișto» de situații și politicieni.

Rușinea din inima Capitalei. Palatul Voievodal Curtea Veche rămâne în ruină. Nicușor Dan nu a reluat, nici după 4 ani, lucrările la cel mai important monument istoric din București

Palatul Voievodal Curtea Veche, cel mai vechi monument istoric din București, rămâne în ruină de ani de zile, în ciuda promisiunilor Primăriei Capitalei. Nicușor Dan nu a reluat lucrările de restaurare nici după 4 ani, iar monumentul continuă să se degradeze. PMB încă nu a selectat un nou constructor, iar șantierul abandonat din inima orașului afectează imaginea Capitalei și atrage critici din partea publicului și a experților în patrimoniu cultural.

Știri din cealaltă Românie: În Iași, o femeie a primit acordul judecătorilor să intre cu forța în apartamentul unei vecine pentru a face curățenie, iar în Focșani un urs a intrat într-o benzinărie

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe.

Trebuie să admit că, de când trăiesc în România, am început să aștept cu nerăbdare să se mai întâmple ceva ca să pot râde apoi de glumele și imaginile trimise de prieteni sau răspândite pe rețelele sociale”.

În aceeași situație sunt mii și mii de români care lucrează pe calculator: pentru ei, o memă bună poate fi o gură de aer, la care râd împreună cu prietenii și care le mai atenuează eventuala exasperare față de situația politică din țară.

Pe Facebook, cel mai mare agregator de meme românești este pagina celor de la Utopia Group. Cine urmărește această pagină a constatat ușor că, în ultimele luni, producția a explodat.

Autor: Andreea Apostu

Cele mai prizate meme sunt cele construite pe baza unor declarații de-ale Vioricăi Dăncilă și de-ale altor politicieni aflați în coaliția de la putere.

Asta demonstrează că, în ciuda aparentului dezinteres, mulți tineri sunt la curent cu fiecare afirmație aberantă și decizie contradictorie luată de autorități.

Și nu numai că le știu. Le și penalizează cu un umor feroce, care nu iartă nimic și de care pudicii se vor ascunde.

„Uneori plasez o declarație a unui politician într-un template potrivit ori într-un alt context din trecut, astfel apare o asociere comică.

Alteori o imagine sugestivă cu un politician, de exemplu, mă face să îi asociez o replică dintr-un alt context și din nou aici apare umorul.

Iar de cele mai multe ori, da, râdem la o memă pentru că avem aceeași părere cu cel ce o face, ne regăsim cumva în acel tip de umor.

Agățătorile mele sunt în general asocierile, când văd o declarație sau o imagine realizez o conexiune cu o glumă sau o situație din trecut ori cu o scenă celebră dintr-o emisiune, film, serial”, spune Vlad Zavaleche, administratorul paginii Romemenia.

Autor: Vlad Zavaleche

Vlad are „aproape 20 de ani” și spune că urmărea dezbateri electorale încă de la 10-11 ani.

Face meme tocmai fiindcă îl interesează politica.

„Am observat că mulți tineri devin interesați de politică datorită memelor.

Oricât ai evita publicațiile de știri, tot te lovești de meme în online.

În ultima perioadă, memele au devenit chiar o sursă se informare: poți afla despre anumite evenimente din memele ce îți apar inevitabil în feed. Iar majoritatea celor ce reacționează la memele mele sunt tineri între 16 și 35 de ani”.

Autor: Cosmin Ungureanu

Se spune că o memă se naște pe Reddit, trăiește pe Facebook și moare pe Instagram.

De multe ori, template-urile de memă apar pe Reddit în subreddit-uri de umor și sunt popularizate rapid dacă sunt „manevrabile”, adică dacă pot apărea mii de alte versiuni bazate pe acel template.

Mema e un organism viu, spune Bogdan Botaș, care are 23 de ani și e masterand la Facultatea de Teatru și Televiziune din Universitatea „Babeș-Bolyai”.

Evoluția unei meme e ca a unei boli, de aceea se și spune despre un template că se viralizează.

„Viața unei meme este ca a unei insecte − rezistă foarte puțin, în funcție de context, dar unele pot reînvia miraculos, chiar și după luni de zile”, spune Bogdan.

Ce e mema

Potrivit Oxford Dictionary, termenul de memă, care în română a ajuns pe filiera limbii engleze, a fost inventat în anii ’70 de biologul Richard Dawkins.

El a propus acest termen pentru a descrie un fenomen cultural sau un tipar comportamental care se transferă de la o persoană la alta prin imitație, și nu prin metode genetice. S-a folosit de un cuvânt grecesc, „mimema” − care înseamnă ceva copiat − și l-a abreviat ca pe o oglindă a englezescului „gene” − genă.

Memă-genă.

În zilele noastre, mema înseamnă o imagine, un video sau o porțiune de text, umoristice, care devin virale pe internet.

Autor: Bogdan Botaș

Personajele predilecte ale unor meme reușite sunt cele „mai puțin morale”, fiindcă ideea care le generează este să râzi de ele, nu cu ele.

De aceea, spune Bogdan, e mai ușor să creezi o memă despre Liviu Dragnea decât despre Dacian Cioloș.

„Nici nu știu cum ai putea să faci meme pentru PSD! Asta ar fi o provocare!

În România este extrem de mult material de memă, fiindcă la atâtea personaje câte sunt în politică, memele se fac, practic, singure.

Suntem la curent cu toate știrile, căci memele, cu cât sunt mai proaspete, cu atât prind mai bine. Am căutat la un moment dată să văd cine sunt oamenii ale căror meme ajung pe Utopia.

Am fost surprins să descopăr oameni cu preocupări serioase, doctori, foști angajați la Guvern, funcționari din primării, profesori”.

Vadim Tudor, Nicolae Guță, Liviu Dragnea, Gregorian Bivolaru şi maneliştii Dani Mocanu sau Florin Salam sunt printre personajele care oferă cea mai multă materie primă pentru meme.

Cultură pop într-o farfurie

Ca să te prinzi de o memă, e nevoie de un bagaj considerabil de informații din cultura pop, începând cu anii 1990.

Cine ar mai fi ştiut, bunăoară, cine e Jonathan Goldsmith, dacă imaginea sa nu ajungea template de memă?

Știința memelor e un dozaj din știrile zilei, amestecate cu Morpheus din Matrix, Chris Tucker, Sponge Bob, PikaChu sau ursulețul Winnie, Batman, Kramer din Seinfeld , Căpitanul Picard, enervantul Bill (personajul lui Gary Cole din the Office Space), Eddard Stark, Laboratorul lui Dexter, Brexit, Wikileaks şamd.

Se asezonează cu: replici din Pulp Fiction și din alte filme ale lui Tarantino, fiindcă sunt tari și greu de uitat, scene din Game of Thrones, replicile lui Walter Sobchak din Marele Lebowski, situații din Star Wars sau declarații de-ale Vioricăi Dăncilă.

Indiferent dacă urmărim sau nu paginile dedicate acestui fenomen, mema e o reflexie a lumii în care trăim.

Creatorii de meme nu câștigă altceva decât vizibilitate și satisfacția că și alții gândesc ca ei.

Iar când îți ia, literalmente, câteva minute ca să produci o memă potenţială gemă, care va lumina viața a mii de internauți, like-urile curg pe bandă rulantă.

Autor: Alexandru Țurcan

Ana de la „Ana are Meme” − pagină care a ajuns la 8.000 de urmăritori de la începutul anului − spune că „facerea de meme nu e cine știe ce rocket science”.

„Un posibil motiv este, cred, faptul că transpun mai toate actualitățile în meme. Practic, oamenii regăsesc pe pagină ceea ce îi preocupă sau ce au citit în ziua respectivă pe un site de știri.

Un alt posibil motiv e faptul că postez destul de constant, și astfel pagina e permanent văzută și vizitată de oameni noi”.

În ciuda aparentei sale banalități, mema a început să fie recunoscută și ca vehicul de marketing. Cea mai populară memă făcută vreodată este cea care se cheamă generic „distracted boyfriend”.

Utilizările acestei imagini au fost dintre cele mai diverse. De pildă, a ajuns să fie folosită de branduri ca Subway sau Tinder în campaniile lor.

Râsul, ca ocupație

„Astăzi umorul, politic sau nu, e fără precauţii. Poanta poate fi subtilă sau vulgară, fină sau grosieră. N-are importanţă.

O poţi lansa într-un studio de televiziune sau într-o bodegă, o poţi posta pe Facebook, o poţi trece pe plăcuţa cu numărul de înmatriculare. Nici asta n-are importanţă.

Nu mai există oprelişti şi fereli. Nu se mai gândeşte nimeni la consecinţe, ca pe vremuri, nu-şi mai imaginează nimeni represalii în beciuri întunecoase, tot ca pe vremuri. Pe de altă parte, discuţia alunecă încet şi inutil dinspre fond spre formă, ca de atâtea ori în ultima vreme. […]

Materia primă pe care o furnizează guvernul Dăncilă, chiar şi în absenţa premierului, satisface nevoia de haz a românului până la indigestie. Şi, fireşte, e inevitabil să râzi când îi vezi şi auzi pe miniştrii noştri. Însă râsul trebuie să fie o manifestare scurtă, care să nu se transforme în ocupaţie.” (Radu Paraschivescu, în textul intitulat „De ei râdem sau de noi?”)

Autor: Bogdan Botaș

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€