Fresca veche de șase secole de la Mălâncrav

Bunica mă ținea în brațe și priveam împreună de-a lungul străzii principale din Laslea, județul Sibiu, în așteptarea autobuzului cu care trebuia să sosească părinții de la Sighișoara. La un moment dat, gâștele care traversau drumul se agitau și, fâlfâind aripile, făceau loc autobuzului, sărind peste șanț. Bunica îmi șoptea: „Asta e cursa de Mălâncrav; acum trebuie să ajungă…”

Astfel, în 1977, am auzit eu pentru prima oară de acel sat, aflat la capăt de linie, între dealurile împădurite, la limita dintre județele Sibiu și Mureș.

Ulterior a mai venit vorba de acel loc doar prin anii ’80, când mai plecau familii de sași care își părăseau locul natal și emigrau în Germania, în încercarea disperată de a scăpa din comunism.

Au trecut aproape 40 de ani până când am ajuns să vizitez și eu acel sat, Mălâncrav. Auzisem de biserica evanghelică de acolo, ba chiar am fost invitat să o văd de niște prieteni polonezi, care fuseseră recent.

Biserica evanghelică veghează deasupra satului Mălâncrav de secole, cu turnul clopotniței rectangular și cu zidul din piatră ca un brâu. Văzută de afară, nu se evidențiază cu ceva deosebit față de suratele ei de pe cuprinsul Transilvaniei. Are aceeași înfățișare sobră, parcă încremenită în timp.

Abia când ai pășit înăuntru descoperi adevărata comoară: o frescă unicat ce a dăinuit peste veacuri.

Pictura murală de aici, realizată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, este cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din România, fiind un exemplu al stilului care a pornit inițial din Italia și Franța, iar apoi s-a răspândit prin Boemia și Slovacia, până în Transilvania.

Pe partea nordică a navei centrale se regăsesc cele mai multe dintre frescele realizate în jurul anului 1350.

Iconografia frescelor o glorifică pe Fecioara Maria, căreia îi este dedicată biserica, și prezintă principalele scene din viața lui Iisus.

O galerie foto cu fresca din interiorul bisericii:

Atmosfera interioară te invită, parcă, într-o călătorie în timp. Tavanul boltit, împărțit geometric de arhitectura gotică, are pictate în partea superioară reprezentări din Vechiul Testament. Urmează apoi scene din viața lui Iisus Hristos, flancate de sfinți martiri, și imagini din Adormirea Maicii Domnului.

Cercetătorul Victor Roth (pastor luteran și istoric sas transilvănean, membru de onoare al Academiei Române din 1926) a făcut o descoperire pe peretele estic al corului, un graffiti din anul 1405, astfel se poate data termenul anterior de realizare al picturii.

O galerie foto cu detalii din frescă:

Istoria Mălâncravului precum și a bisericii este strâns legată de numele Apafi, o familie de vază a nobilimii latifundiare din Transilvania.

Biserica structurată din trei nave și o clopotniță a fost construită la începutul secolului al XIV-lea de către Gregor Apafi, fiul lui Nikolaus Apafi. Forma actuală a lăcașului de cult este rezultatul unor lucrări ample de renovare și restaurare, care a avut loc la începutul secolului XX.

În secolul al XIX-lea, frescele din nava centrală au fost acoperite prin zugrăvire. Au fost scoase la lumină abia în 1914, fiind însă afectate de lucrările anterioare.

O galerie foto cu biserica fortificată din Mălâncrav:

În vecinătatea bisericii se află Conacul Apafi, care inițial a fost construit ca reședință a familiei principelui Mihaly Apafi (1632-1690), guvernator al Transilvaniei. În secolul al XVIII-lea, a trecut în proprietatea familiei nobiliare Bethlen. Conacul a fost vândut în 1920 bisericii și comunității luterane din sat.

Din anul 1947, proprietatea a fost confiscată de comuniști și a fost transformată în cămin cultural.

Din 2000, conacul este revendicat și preluat de Fundația Mihai Eminescu, care l-a și restaurat în forma actuală.