Fotograful anului în România: "Călătorim în grabă şi uităm să ne oprim"

Raul Ștef

Redactor

„Petrecem din ce în ce mai mult timp în fața computerelor și a telefoanelor, iar când călătorim, călătorim în grabă. Uităm să ne oprim. Eu mă opresc și, prin imaginile mele, mi-aș dori să-i determin și pe alții să se oprească”, spune, într-un interviu pentru PressOne, Ionuț Burloiu, câștigătorul ediției 2018 a concursului „Fotograful anului în România”.

Originar din Câmpina, Ionuț are 40 de ani, a absolvit medicina la București și trăiește de 12 ani în regiunea Marche din Italia.

A ales să fie fotograf profesionist după întâlnirea cu câțiva oameni despre care spune că au jucat un rol decisiv în viața sa.

Amintește doi dintre ei − pictorul Florian Neagu, de la care a învățat despre lumină, compoziție și culoare, și un amic italian, Piero, care i-a văzut talentul de fotograf când el nici nu se gândea că ar putea să apuce pe acest drum.

Și confirmările au tot venit. Ionuț a câștigat mai multe concursuri de fotografie, printre care Clickalps (2014), Metro News (2017) și Speoarta (2016, 2017).

La începutul lunii octombrie 2018, a primit marele premiu al celei mai importante competiții românești de profil, „Fotograful anului”, organizată de Bucharest Photofest și de comunitatea Fotografia românească.

Am pornit interviul care urmează de la citatul preferat al lui Ionuț Burloiu, care-i aparține fotografului american Ansel Adams (1902-1984):

„Nu realizezi o fotografie doar cu aparatul de fotografiat. Aduci în actul fotografierii toate imaginile pe care le-ai văzut vreodată, cărțile pe care le-ai citit, muzica pe care ai ascultat-o și oamenii pe care i-ai iubit.”

(„You don’t make a photograph just with a camera. You bring to the act of photography all the pictures you have seen, the books you have read, the music you have heard, the people you have loved.”)

− De ce acest citat?

− Cred că fotografia, ca orice act artistic în general, este expresia sumei experiențelor trăite până în acel moment, un proces continuu și viu.

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Astăzi se poate observa o goană după aparatură extrem de performantă, cu singurul scop de a aduna cât mai multe like-uri.

Prima întrebare care ți se pune de obicei este − „Ce aparat ai?”, „Ce setări ai folosit?”, de parcă înțelegerea actului mecanic/electronic ar echivala cu descoperirea secretului acelei trăiri.

Puțini se întreabă ce ai simțit, care e povestea din spatele acelui cadru și ce reprezintă el pentru tine.

− Ce fotografi te inspiră?

− Am stat oarecum izolat de lumea fotografiei: până acum câțiva ani n-aș fi fost în stare să numesc un fotograf de renume sau să pot spune că cineva anume mă inspiră.

În schimb, încă de mic, am avut norocul de a avea, în biblioteca imensă a tatălui meu, albume cu pictori precum Ivan Aivazovsky, Vincent van Gogh sau Caspar Friedrich.

Mai târziu, ajuns în Italia, am descoperit fotografiile lui Franco Fontana, Mario Giacomelli și Sebastião Salgado.

− Ce lecturi crezi că te influențează inconștient atunci când fotografiezi?

− Aceeași bibliotecă m-a făcut să trăiesc în diferite timpuri și lumi, descrise de Joseph Conrad,  Lev Tolstoi sau Jules Verne.

Retrăiam fiecare pregătire de drum, fiecare furtună pe mare și sunet al preeriei; visam să pot vedea Noua Zeelandă sau Patagonia și să ajung pe Lună.

Aceste vise, inițial, s-au transpus în desene făcute la școală. Din păcate, am renunțat să mai desenez după ce, la una dintre ore, când ni se ceruse să desenăm marea, eu am pus niște munți înalți și înzăpeziți la orizont; învățătoarea a râs ironic, zicând că așa ceva nu există…

Aș vrea să o întâlnesc și să îi arăt câteva peisaje făcute în Norvegia. Și, apropo de peisaje, ceea ce mă determină astăzi să fac fotografie de peisaj este că am ajuns să petrecem din ce în ce mai mult timp în fața computerelor și telefoanelor, iar când călătorim, călătorim în grabă…

Uităm să ne oprim.

Și atunci eu mă opresc și, prin imaginile mele, mi-aș dori să-i determin și pe alții să se oprească.

Și, cum spune Khalil Gibran, să nu uite că „pământul este bucuros să vă simtă picioarele goale, sărutându-le, și vânturile s-ar juca voioase cu pletele voastre”.

− Ce legătură este între muzică și imagine?

− Muzica este imagine. Încercați să ascultați o melodie preferată cu ochii închiși.

Tindem să credem că simțurile noastre sunt fluxuri separate de informații: vedem cu ochii, auzim cu urechile, gustăm cu limba, mirosim cu nasul, simțim cu pielea.

În realitate, creierul nostru cumulează informațiile incomplete ale fiecărui simț și creează o realitate virtuală pe care noi o numim conștiință.

Muzica influențează această conștiință, făcând să crească abilitățile noastre cognitive, amplificând și completând astfel percepția vizuală.

− Ce oameni te inspiră și în ce fel?

− Îmi plac oamenii concentrați pe latura pozitivă și creativă, deschiși și inovatori.

− Când vei reveni în țară?

− Mi-ar plăcea să am posibilitatea de a reveni mai des și de a promova imaginea României, pentru că are valori peisagistice, culturale și umane cum rar am văzut în alte locuri.

Sper că în viitor se va investi din ce în ce mai mult în artă și în cultură în România. Deja de câțiva ani se simte un progres, odată cu apariția multor evenimente culturale; amintesc aici „Bucharest Photofest”, devenit cel mai important festival internațional de fotografie din România.

− Care sunt fotografiile care te-au condus, într-un fel sau altul, spre imaginea câștigătoare din acest an?

− În 2005, printre primele imagini pe care le-am făcut după ce am ajuns în Italia − țara cu cel mai ridicat grad de antropizare − a fost o casă pe un deal.

De atunci, tot încerc să surprind formele, contrastele, textúrile și culorile dealurilor din zona Marche.

M-a fascinat în special cum reușesc italienii să are și să cultive până și pe cele mai înclinate pante, parcă sfidând gravitația.

Am ajuns să cunosc foarte bine zona, iar fotografiile mele au fost publicate de către Oficiul local de turism atât în mediul online, cât și în reviste sau alte materiale de promovare ale regiunii.

„Am declanșat când lumina a produs contrastul maxim”

„Soul of the Earth”, fotografia cu care Ionuț Burloiu a câștigat concursul „Fotograful anului în România”, face parte dintr-o serie de patru imagini încadrate identic, ce urmăresc transformarea Colle del Gelso (Dealul Dudului) de-a lungul unui an.

„Fotografia este realizată în aprilie 2017, în Italia, pe o vale ascunsă între dealuri, la 15 minute de unde locuiesc.

Descoperisem locul înainte de a face acest cadru, dar am așteptat până când pământul arat a căpătat textura pe care mi-o imaginam și am declanșat atunci când lumina a produs contrastul maxim”, explică Ionuț.

Iată cele patru imagini încadrate identic:

„Iar cel care prinde curcubeul și îl așterne pe pânză spre a reda imaginea omului e mai presus decât cel ce croiește sandale pentru picioarele noastre”. (Khalil Gibran)

*

Fotografiile din acest articol îi aparţin lui Ionuț Burloiu. Puteţi vedea aici imaginile premiate la concursul „Fotograful anului în România”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€