"Fotografia nu face altceva decât să-mi hrănească dragostea de oameni"

Raul Ștef

Redactor

Anul trecut, căutând fotografi români pe care să îi propun unui festival, am dat peste câteva imagini care m-au făcut imediat să călătoresc în timp. Am intrat pe pagina fotografului pe care îl descoperisem și, pe măsură ce priveam, prindeau contur tot mai multe frânturi de amintiri.

Părea că mă regăsesc în aproape toate imaginile: simțeam mirosul primăverii, auzeam strigătele prietenilor cu care bătusem mingea în fața blocului, foșnetul cireșilor în care ne cocoțam prin vecini ori nesfârșitele serii de povești citite de bunica.

Felicia Hodoroabă-Simion fotografiază amintiri și o face foarte interesant. Toate proiectele ei au de-a face cu perioada copilăriei, cadrele fiind realizate în spațiul personal al prietenilor, al bunicilor, al familiei.

Practic, ea își privește propria copilărie cu ajutorul aparatului de fotografiat, folosindu-se de „actori”, membri ai familiei, pentru a ilustra această întâlnire petrecută în satul natal.

Cum ar fi dacă cei șapte ani de acasă s-ar măsura diferit, dacă rolul anilor ar fi luat de cărți, de oameni cunoscuți sau chiar de imagini?

Cu acest gând, am rugat-o pe Felicia să îmi arate fotografiile care au făcut-o om mare, cele care ilustrează cel mai bine amintirea copilăriei sale.

Foto: Felicia Hodoroabă-Simion

„The full-time dreamer – E o fotografie făcută de pe fereastra apartamentului nr. 8 – sau când am învățat să aștept și să las momentul să se contureze, dar și să arunc un alt ochi asupra lumii imediat «vecine», de dincolo de geam.”

*

Foto: Felicia Hodoroabă-Simion

„The doppelganger – Autoportret la 17 ani, cu un costum vechi sosit prin poștă din SUA. Țin minte că, prin fotografia asta, îmi doream să realizez un alt fel de «selfie», care să fie mai mult decât un portret cu chipul meu. Cumva, cred, ăsta a fost modul meu de a marca un început de maturizare, când am «pus la uscat» hainele cele vechi.”

Ce dezastru (mai) alegem la președinția României?

Unul dintre planurile principale ale oricărui partid care vrea să reformeze cu adevărat România e să pornească de la reformarea propriilor structuri, astfel încât să atragă exact acești tineri, dar și să-i ajute să fie cu adevărat pregătiți pentru guvernare. Este vital, de altfel.

Cum se văd din satelit cartierele-dormitor care au răsărit lângă cele mai scumpe orașe din România, Cluj și Brașov

Brașov și Cluj-Napoca sunt astăzi cele mai scumpe orașe din România pentru cei care visează să-și cumpere o casă sau un apartament. Drept urmare, locuitorii celor două orașe au preferat în ultimii 15-20 ani să se orienteze către locuințe mai ieftine construite în localități limitrofe. Haosul imobiliar generat de migrația lor a dat naștere unor struțo-cămile urbanistice care sunt vizibile din satelit.

*

Foto: Felicia Hodoroabă-Simion

„Hope of deliverance – Felix, 4 ani, se bucura de soarele lui aprilie, care transforma dâmbul de nisip din curtea bunicii în trecere de pietoni desculți. Este prima fotografie din seria The playground, un proiect care m-a învățat atâtea despre mine cât niciun altul.”

*

Foto: Felicia Hodoroabă-Simion

„Woman with shoulder yoke – Femeie cu cobiliță într-un sat din județul Argeș, unul dintre portretele care mi-au adus aminte că fotografia nu face nimic altceva decât să-mi hrănească dragostea de oameni și locuri.”

*

„Grandmother – Așa cum menționează titlul, în fotografie se află bunica, pe fundalul unui «studio» exterior improvizat, cu un vechi covor oriental fixat pe un stativ făcut de tata și plasat la intrarea în câmp, anul trecut, în cadrul proiectului de licență. Este prima fotografie «construită» cu bunica, dincolo de frânturile de viață pe care le surprinsesem în spațiul gospodăriei până atunci.”

*

Foto: Felicia Hodoroabă-Simion

„The doveman – Bărbatul care avea grijă de un porumbel, imagine făcută pe același câmp din fotografia anterioară, când se lăsa seara peste sat. Uneori, înainte de apăsa butonul aparatului foto, am atâtea emoții pe care nu le pot explica, dar care îmi aduc aminte de ce m-am îndrăgostit de fotografie. Asta-i una dintre ele.”

*

Foto: Felicia Hodoroabă-Simion

„9 states of the plastic bag – Banala pungă de plastic, fotografiată în studio din pură curiozitate, m-a surprins prin frumusețea ei mai puțin cotidiană decât obiectul în sine, prin diversele forme pe care le-a întruchipat, fiind lăsată să cadă. Și, ca totul să fie și mai surprinzător, anul acesta colajul a primit un premiu «Commended» la Sony World Photography Awards.”

*

Autoportret

„Sunt 22 de ani de când am deschis ochii și 9 de când fotografiez cu ei.

Am absolvit Universitatea Națională de Arte din București, secția Foto-video, iar în prezent urmez un masterat în Etnologie, Antropologie Culturală și Folclor la Facultatea de Litere a Universității din București.

Am dezvoltat un interes aparte pentru zona de fine art și conceptual, dar și portret, stradă și documentar.

Fotografiile mele au făcut parte din expoziții (solo și colective) în galerii din Anglia, Franța, SUA, România, Serbia, Italia, Polonia, Elveția, și au fost incluse în publicații precum The Pulitzer Center Blog, Der Spiegel, The Telegraph, D&AD, National Geographic Blog, IlPost, LensCulture, The Irish Times.

Pentru mine, fotografia este un mod de cunoaștere a lumii, pe care învăț să o privesc din nenumărate unghiuri.”

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€