Fotbalul pentru juniori e scump, iar sistemul plin de abuzuri. Ce înseamnă să-ți dai copilul la un sport de performanță în România

Dragoș Șoneriu

Părinții investesc timp și bani, antrenorii încearcă să suplinească lipsuri, iar federația promite strategii, dar cel care suferă în România este tot copilul, cel care visează să ajungă fotbalist profesionist.

Fotbalul este, de departe, cel mai practicat sport în România - 52% dintre cei care fac un sport în mod regulat îl aleg. În acest moment în România sunt legitimați peste 150.000 de fotbaliști, Tristul adevăr este că doar 0,012% din tinerii care activează la academii de fotbal reușesc să devină profesioniști, adică să câștige bani din asta și nu să rămână la nivel amator.

Românii au fost hrăniți zeci de ani cu performanțele echipelor din trecut, când cluburile românești aveau rezultate notabile în Europa. În anii de tranziție de la comunism la democrație, fotbalul a rămas ancorat într-un sistem construit pentru ego-ul liderilor comuniști în deceniile anterioare. Regimul comunist, prin metode inumane și control politic, a reușit să creeze o bază sportivă solidă. Cluburi precum Steaua sau Dinamo recrutau agresiv copii din provincie, iar presiunea venită de sus, prin figuri precum Valentin Ceaușescu, a dus la rezultate istorice: Cupa Campionilor Europeni din 1986, finala din ‘89 și sferturile europene din anii ’80, dar și performanța naționalei la Mondialul din 1994. 

Paradoxul e că acest succes s-a clădit pe un sistem care, în esență, forța oamenii să facă sport și nu pe o cultură sănătoasă a performanței.

sursa: arcanum.com

Această metodă de recrutare nu mai există, dar mulți plâng după performanțele din acea perioadă, care au lăsat o gaură uriașă în mentalitatea sportivă. Asta și pentru că anii ce au urmat după prăbușirea comunismului au dezvoltat un sistem bazat pe „blaturi” și pe finanțatori de carton, care nu au privit cu interes spre dezvoltarea tinerilor, ci doar pe clădirea unei imaginii proprii sau câștigarea capitalului financiar.

Fotbalul, între public și privat

Diferențele dintre cluburile publice și cele private sunt evidente. Dragoș Bleahu, un tânăr care a jucat în ambele sisteme, observă: „La clubul de drept privat, alocarea fondurilor se face mai rapid și flexibil. În schimb, la clubul de drept public, achizițiile necesită multe aprobări și timp.”

Pentru Vasile Maftei, directorul Academiei FC Rapid și fost fotbalist, contrastul e clar: „În sistemul privat lucrurile sunt mai bine structurate, cu infrastructură, antrenori specializați și planuri clare. În cel public, accesul e mai ușor, dar fără investiții copiii riscă să rămână într-un sistem care nu îi pregătește pentru cerințele fotbalului modern.”

În Sibiu, Ioan Schiau, unchiul unui copil de 9 ani aflat într-o academie privată, aduce altă perspectivă: „Cotizația lunară este 275 RON, dar nu include hrană sau echipament. Am observat și copii care nu ar merita să fie la Elite (n.r. cel mai înalt nivel de academie din România), dar sunt acolo datorită părinților cu posibilități financiare.”

Teren de fotbal în București. Foto Lucian Muntean

Academiile sunt bazate pe rezultate de moment și nu pe dezvoltarea copiilor pentru a face față la seniori. „Rivalitatea dintre cluburi și antrenori ar trebui să dispară. Colaborarea ar putea scoate la iveală multe talente”, spune Adrian Maizel.

Maftei pune accentul pe rolul părinților: „Părinții au un rol esențial în reușita unui copil sportiv, dar trebuie să ajungă într-un punct în care să nu se implice emoțional mai mult decât e necesar. E important să îi sprijine și să îi încurajeze, însă fără să intervină și să își ia rolul de antrenor sau să forțeze lucrurile. Echilibrul este cheia.”

„Sfatul meu pentru părinți este să creadă în potențialul copilului, să caute o academie serioasă care oferă pregătire sportivă și suport educațional, și să nu forțeze lucrurile. Fotbalul poate fi o oportunitate importantă, dar trebuie să fie alegerea copilului, iar familia să fie alături, fără presiuni exagerate”, mai spune Vasile Maftei. 

La Real New Bucuresti, un club privat, intrarea presupune taxe. „Intrarea într-un club privat înseamnă antrenamente, competiții și o comunitate care dezvoltă valori, dar totul are un cost”, explică antrenorul și proprietarul Cătălin Mitu. Pentru copiii din familii modeste, clubul oferă burse: „Pentru a ajuta și copiii din familii cu venituri mici oferim antrenamente gratuite și echipamente.” Tot el atrage atenția: „Șansa de a ajunge fotbalist de performanță e de 0,0002%.”

De la mall la ZBOR: cum se schimbă spațiul dintre școală și acasă pentru „tinerii din ziua de azi”

ZBOR Constanța este un hub gratuit pentru adolescenți și tineri, cu vârsta între 14–25 de ani. Un „al treilea loc" între școală și acasă, deschis de luni până duminică, cu acces liber și gratuit, unde tinerii pot socializa, lucra împreună, învăța sau primi consiliere.

El recunoaște și vulnerabilitățile: „Cele mai mari provocări în menținerea unui club privat de fotbal sustenabil și performant includ lipsa infrastructurii proprii, atragerea membrilor și controlul cheltuielilor. Orice favoritism pe bază financiară ar afecta echilibrul și moralul grupului.”La Rapid, Vasile Maftei încearcă să rezolve această inegalitate: „Talentul nu ține de bugetul familiei, la Rapid vrem să ne asigurăm că fiecare copil cu potențial are o șansă reală. Credem că o colaborare bună între academie și familie, bazată pe încredere și respect, este fundamentală.”

Măsuri luate de Federație

Contactată de PressOne, Federația Română de Fotbal susține că are un plan pe termen mediu și lung pentru rezolvarea acestor probleme: „Sistemul public sprijină fotbalul de masă, în timp ce sectorul privat contribuie la performanță și profesionalizare”.

Există și un progres din punct de vedere al cluburilor de juniori. În 2025, 135 de cluburi și 1.068 de echipe de juniori sunt înscrise în competițiile naționale, față de 91 de cluburi și 182 de echipe în 2013–2014.

Pe lângă competiții, FRF a lansat și programul EDU-PLAYER, care oferă tinerilor sportivi mental coaching, management financiar și social media training. Federația susține și reconversia fotbaliștilor retrași, prin cursuri de antrenori și directori sportivi, dar și parteneriate cu universități pentru licențe UEFA.

„Academiile de copii și juniori reprezintă coloana vertebrală a viitorului fotbalistic românesc. În ultimii ani, FRF a încurajat investițiile în aceste structuri prin reglementări și politici de susținere. Deși există încă un decalaj față de academiile din alte țări din regiune, s-au făcut progrese semnificative.

Sportul la români. Foto Lucian Muntean

FRF a instaurat și un sistem prin care academile din România sunt clasificate pe baza a mai multor criterii.

„Un exemplu concret este Clasificarea Academiilor de Fotbal, un sistem de evaluare anuală care oferă o imagine obiectivă și completă asupra fiecărei academii profesioniste din România. În paralel, Clasificarea Fotbalului Amator ne oferă o imagine clară asupra centrelor de copii și juniori din eșaloanele inferioare. În total, prin aceste două mecanisme, FRF a evaluat aproximativ 400 de academii și centre de copii la nivel național. Înțelegând importanța acestor structuri atât pentru dezvoltarea sportivilor, cât și pentru modelul sustenabil de business al cluburilor, din 2022 până în prezent am format peste 60 de manageri tehnici și administrativi de academii, într-un program care continuă anual. Scopul nostru este construirea unei rețele profesioniste de academii, aliniate la standardele internaționale. Tot aici menționăm și obligativitatea cluburilor din Superligă de a reinvesti în propriile academii.”

Federația susține că se fac progrese, contrastul regional e însă uriaș

Diferențele de infrastructură rămân însă enorme. București–Ilfov are cel mai bun indice al infrastructurii fotbalistice din țară (0,94), în timp ce Nord-Estul abia atinge 0,23, potrivit unei analize academice recente.

„Sportul de performanță trebuie să fie accesibil tuturor copiilor, indiferent de mediul lor. Avem nevoie de mai multă infrastructură în cat mai multe zone, nu doar în orașele mari și de o colaborare strânsă între școli, cluburi și academii, pentru a integra educația cu sportul”, e de părere Vasile Maftei.

Într-un peisaj dominat de lipsuri, Academia Hagi de la Ovidiu (Farul Constanța), construită cu o investiție de 11 milioane de euro, cu 300 de juniori și 9 terenuri, rămâne un model greu de replicat, chiar dacă nici el nu se ridică la un nivel de top în Europa, dar e locul unu pe România.

În 2023, CIES Football Observatory a clasificat echipele din întreaga lume în funcție de valoarea totală estimată a jucătorilor formați în academiile proprii (minimum trei ani petrecuți între vârstele de 15 și 21 de ani) care sunt activi în peste 50 de ligi profesioniste. Ei bine, nicio echipă din România nu a reușit să între în acest top. Echipe din Croația, Serbia, Ucraina sau Cehia au reprezentate în această analiză.

Drumul copiilor rămâne dificil. „Cel mai greu pentru un tânăr care vrea să ajungă departe în fotbal este să găsească echilibrul între vis și realitate. Eu am ales să mă concentrez pe școală. Fotbalul rămâne o pasiune, nu o carieră”, spune Dragoș Bleahu, care la 20 de ani a renunțat la visul de a deveni fotbalist, deși a făcut parte dintr-o club încă de la 7 ani.

Și Vasile Maftei trage o concluzie amară: „Am întâlnit copii talentați care s-au pierdut pe drum din cauza lipsei sprijinului financiar sau a problemelor personale. Talentul singur nu este suficient. Fără o echipă în jurul copilului care să-l susțină constant, drumul spre performanță este foarte dificil.”

România rămâne prinsă între nostalgia unui trecut clădit pe metode dure și inumane și iluzia unui viitor care, deocamdată, nu prinde contur. Atâta timp cât infrastructura nu va fi accesibilă în toată țara, cât academiile nu vor fi construite pentru a forma caractere și sportivi pe termen lung și cât părinții vor fi nevoiți să ducă singuri povara financiară, fotbalul juvenil va continua să fie un drum aproape imposibil.

Într-o epocă în care sportul global se bazează pe monitorizare și statistici de performanță, în România talentul rămâne singurul criteriu de selecție.

PressOne încurajează părinții și familiile tinerilor sportivi care s-au confruntat cu abuzuri în sistemul de performanță să ne scrie la adresa [email protected] și să ne relateze prin ce au trecut.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€