O parte dintre muncitorii vietnamezi de la firma Concelex, împreună cu șefii lor. Fotografii: Lucian Muntean

Forţă de muncă Nam

„Vreau să am bani pentru familia mea, soția mea și copilul meu”, spune Ho Dien Bai, 37 de ani, șef de echipă la o firmă de construcții din București.

A venit să muncească în România pentru că aici câștigă de cel puțin trei ori mai mult decât acasă, în Vietnam, unde salariul lui ar fi de maximum 150 de euro.

În ultimii doi ani, vietnamezii au fost pe primul loc între cetățenii străini care au primit drept de muncă în România.

În 2017 au venit 1.414 (dintr-un total de 4.923), iar anul trecut, 3.542 de vietnamezi, din 10.530 de imigranți.

„Noi nu mâncăm așa de gras”

Îmbrăcat în vestă portocalie și cu cască de protecție pe cap, Ho Dien Bai strigă ceva de neînțeles către colegii săi de pe schele. O femeie privește curioasă din blocul de vizavi.

Doi vietnamezi taie niște polistiren, iar în aer se răspândește ca o ninsoare timidă. Altul amestecă într-o găleată, apoi o trimite pe scripete până la ultimul etaj.

Echipa lor lucrează la un bloc de pe strada Soldat Iosif Ion, în cartierul Dristor din București.

„Comuniștii le-au făcut, comuniștii le repară”, glumește cineva.

Ho Dien Bai e singurul angajat al firmei Concelex care vorbește cât de cât limba engleză. El preia ce îi spun șefii români și le transmite celor peste 100 de conaționali, toți cu vârste între 30 și 40 de ani.

Nu înțelege orice întrebare, dar ne descurcăm cu diverse gesturi aruncate în aer.

Înainte să vină aici, a mai lucrat în Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar. Spune că preferă România, „pentru că temperatura nu e atât de mare, iar românii sunt mai prietenoși”.

În schimb, i-a fost cam greu să se obișnuiască cu mâncarea de la noi: „Eu și colegii mei nu mâncăm așa de gras. Mai mult pește și fructe de mare”.

Puiul a fost liantul între gusturile cele două nații, zice Ho Dien Bai.

„Procedura durează cam patru luni”

Directoarea de resurse umane a firmei Concelex, Gina Iordan, spune că vietnamezii sunt mai predictibili decât românii.

„Ai noștri pot să-ți zică că și-au găsit altceva, și mâine nu mai vin la lucru. În plus, să găsești 150 de lucrători români deodată e destul de dificil, în timp ce în Vietnam, țară cu aproape 100 de milioane de oameni, i-ai găsit imediat.

Noi avem un colaborator acolo, o companie care ne ajută cu recrutarea. Ne pregătește niște liste, vedem trei sute de oameni, dintre care alegem o sută.

Gina Iordan.

Le dăm teste și, după ce îi selectăm, urmează procedura birocratică − traduceri de diplome, aviz de lucru, permis de ședere −, care durează cam patru luni.

Vietnamezii sunt serioși, își văd de treabă.

Au și ei abateri, mai refuză să iasă la muncă, dar asta se întâmplă destul de rar”, explică Gina Iordan.

„Poate că în Vietnam nu ar fi așa disciplinați − intervine Ho Dien Bai −, dar aici câștigă bine și nu muncesc peste program. Au toate motivele să fie fericiți și să-și vadă de treabă”.

Firma le asigură cazare și masă, astfel că, la final de lună, ei pot rămâne chiar cu salariul integral.

Directoarea de la resurse umane recunoaște însă că și-ar dori, totuși, să lucreze cu români.

„Nu ai această barieră lingvistică, nu ai grija locului de cazare, nu ai grija transportului. Este mai simplu și ne dorim ca oamenii noștri să ne fie alături, să creștem împreună.

Dar nu avem unde să-i găsim. Fiindcă planeta este o singură piață de muncă și fiecare e liber să lucreze unde vrea”.

„Pot să stau aici și 10 ani”

Sunt aici de un an.

Când mă duc în Vietnam, stau o lună, apoi mă întorc aici ca să lucrez.

Îmi place în România cum sunt oamenii, casele și unele mâncăruri, dar unele lucruri sunt foarte scumpe.

Dacă am de lucru, pot să stau aici și 10 ani, nici o problemă.

Poate mi-aș aduce și familia, dar cred că ar fi complicat”, ne-a spus Ho Dien Bai.

*

„Nu mai iese nimeni dulgher sau fierar”

Circa 3,4 milioane de oameni au emigrat din România între 2007 și 2017, conform Centrului de Cercetare şi Documentare în Domeniul Integrării Imigranţilor.

Acest fenomen are efecte foarte grave pe piața muncii, unde există un deficit oficial de un milion de angajați. Firmele de construcții, de pildă, se plâng că lipsesc mecanicii, sudorii, fierarii, betonierii și electricienii.

Pe lângă exodul către Spania, Italia, Germania, Marea Britanie sau alte țări din Vest, un alt motiv pentru această criză a forței de muncă este decizia din 2009 a Ecaterinei Andronescu de a desființa școlile de artă și meserii.

„Tinerii merg către liceele teoretice, apoi către facultăți, așa că nu mai iese nimeni care are o diplomă de dulgher sau de fierar. Toate diplomele astea sunt emise înainte de 2000”, spune directoarea de HR Gina Iordan.

Angajatorii români se văd siliți, deci, să importe forță de muncă din afara Uniunii Europene, astfel încât costurile să fie cât mai mici.

Iar numărul cetățenilor străini care primesc drept de muncă este în continuă creștere. În 2016 au fost 2.899, în 2017 au venit 4.923, iar anul trecut, 10.530.

„Vietnamezul stă 2-3 ani, strânge banii și se întoarce acasă”

„Anul acesta s-a aprobat un contingent de 20.000 de permise de locuri de muncă, cel mai mare de până acum”, spune comisarul-șef de poliție Ionuț Cîrdei, directorul Direcției pentru Imigrări a Municipiului București.

Angajatorii din construcții solicită cele mai multe dintre avize.

„Numai anul trecut, procentul lucrătorilor noi admiși pe sectorul de construcții a fost de 20%. A crescut de mai bine de două ori față de acum doi ani”, adaugă Ionuț Cîrdei.

„Față de anii anteriori, când piața construcțiilor din România era motorul economiei și avea peste 640.000 de angajați, azi au rămas circa 350.000 angajați”, se spune într-un răspuns oficial pe care PressOne l-a primit de la Patronatul Societăților din Construcții.

Cererea masivă de muncitori vietnamezi a explodat în 2017, confirmă Camelia Pătru, directoarea firmei de recrutare United Recruitmen.

„Au experiență și rezultate foarte bune în domeniu. E suficient să existe un șef de echipă la 20 de persoane, care să poată conversa cu personalul român și să le transmită celorlalți”.

„În general, vietnamezul care vine să lucreze aici are în jur de 30-35 de ani, e căsătorit și are copii. Stă aici 2-3 ani, strânge banii de care are nevoie și se întoarce acasă. Cam la fel cu căpșunarii noștri”, a observat Gina Iordan.

Și, atâta timp cât Guvernul nostru nu are nici o strategie pentru a-i aduce acasă măcar pe o parte dintre românii plecați la muncă în Occident, companiile autohtone vor fi obligate să angajeze tot mai mulți asiatici, pentru a supraviețui.

Potrivit estimărilor făcute de Patronatul Societăților din Construcții, circa 700.000 de constructori români lucrează în străinătate.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter perntru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...