Fondul Științescu sau cum se transformă viitorul în prezent. Despre o altfel de educație, pe care nu o găsim în manuale

Redacția

Societatea civilă a jucat, de-a lungul timpului, un rol esențial în modelarea unui viitor mai bun pentru România. Prin programe care au pornit de jos în sus, actorii ei au demonstrat că transformarea durabilă vine din implicarea directă în comunități și din puterea exemplului. Fie că este vorba despre educație, implicare civică, mobilizare în situații de criză, dezvoltare economică, ONG-urile românești au contribuit la o Românie mai solidară și mai echitabilă. Această serie de articole pune în lumină poveștile unora dintre ele, evidențiind impactul lor asupra societății.

Un sprijin esențial pentru aceste organizații a venit din partea Romanian-American Foundation, care, prin investițiile sale în inițiative de lungă durată, a înțeles importanța unei implicări susținute pentru organizațiile care luptă pentru schimbare.

Însă poveștile care urmează reprezintă, de fapt, o mărturie a puterii pe care o au cetățenii atunci când se implică pentru binele comun.

***

Viitorul înseamnă știință. După cum este și firesc, într-o lume a progresului tehnologic, educația științifică devine, pe zi ce trece, tot mai importantă pentru elevi, dar și pentru profesorii lor.

Aici întră în scenă Fondul Științescu, o mișcare națională de revigorare educațională care îi încurajează pe cei pasionați să le prezinte copiilor acea latură a disciplinelor științifice care cu greu poate fi descrisă în manuale. Cum? Prin experiment, prin activități practice și prin joc, prin faptul că le oferă mentorilor (care pot fi profesori, elevi, studenți, profesioniști din toate domeniile) finanțări, resurse, îndrumare și sprijin.

Dezvoltat de către Federația Fundațiile Comunitare din România (FFCR) cu sprijinul Romanian-American Foundation (RAF), Fondul Științescu este implementat prin fundațiile comunitare locale în 16 orașe din România. Ca obiective strategice, Fondul Științescu își propune să ofere mentorilor resurse pentru a crea proiecte care să facă științele mai atractive și mai interesante pentru elevi, să încurajeze filantropia individuală și să creeze o comunitate locală de suporteri și de oameni de acțiune pentru educație.

Fondul Științescu pune „pe masă” o educație așa cum ne-am obișnuit să credem că nu întâlnim decât în Occident. Un exemplu grăitor este Caravana cu Lilieci, un grup de inițiativă care a introdus copii, tineri și profesori din învățământul preuniversitar în lumea fascinantă a liliecilor și a protecției mediului prin activități non-formale bazate pe conceptele Nature Tech și Pedagogy of Play.

Participanții la atelierul de robotică despre lilieci conceput de Caravană descoperă cât de esențiali sunt liliecii în viața noastră și construiesc povești despre lilieci cu ajutorul unor roboți programabili prin coduri de culori. Caravana a construit și primul spațiu interactiv despre lilieci în cadrul Muzeului de Științe Brașov. Din vara anului 2024, grupul s-a transformat într-o inițiativă aflată sub umbrela Asociației Krontechies.

Pentru a afla cum a fost posibilă apariția Fondului Științescu în România și cum a devenit un program de succes, am vorbit cu trei dintre oamenii care știu cel mai bine ce înseamnă acest program: Luiza Zamora (Federația Fundațiile Comunitare din Romania, coordonator național al Fondului Științescu), Gabriela Solomon (coordonator al Fondului Științescu la Fundația Comunitară Vâlcea) și Ana Stamatescu (Fondul Științescu Brașov, fondatoare a inițiativei Caravana cu Lilieci).

O poveste din trei perspective.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

Fondul Științescu este o mișcare națională de revigorare educațională care îi încurajează pe cei pasionați să le prezinte copiilor acea latură a disciplinelor științifice care cu greu poate fi descrisă în manuale.

Ce este, de fapt, Fondul Științescu?

Luiza Zamora: Științescu este un program de finanțare pentru inițiative educaționale non-formale dezvoltat de Federația Fundațiile Comunitare din România, cu sprijinul strategic al Romanian-American Foundation, și implementat din 2015 prin 16 fundații comunitare. 

Științescu aduce împreună resurse din comunitate, pasiune și educatori inimoși pentru a le arăta copiilor acea latură practică, fascinantă și utilă a științelor care cu greu poate fi descrisă în manuale, sprijinindu-i pe tinerii din România să își aleagă în număr cât mai mare profesii în domeniile STEAM (Science, Technology, Engineering, Arts, Mathematics) sau ȘTIAM (Științe, Tehnologie, Inginerie, Arte, Matematică) și pentru a deveni adulți pregătiți, adaptabili și inovatori. 

„Transformarea procesului educațional în școli trebuie să înceapă în primul rând cu formarea profesorilor”

Multă lume vorbește despre transformarea procesului educațional în școli. Vrem să știm în practică, la firul ierbii, ce înseamnă asta pentru voi?

Ana Stamatescu: Pentru mine, transformarea procesului educațional în școli trebuie să înceapă în primul rând cu formarea profesorilor. Prea mult se pune accent pe ce abilități trebuie să aibă elevul când termină anumite cicluri de învățământ și prea puțin accent se pune pe necesarul de dezvoltare profesională a profesorilor. Profesori care să fie capabili să ducă la clasă experiențele potrivite și adaptate lumii în care trăim.

De exemplu, dacă profesorul este reticent și temător față de noile tehnologii, acest lucru se va reflecta și în ce activități este încrezător să ducă la clasă. Înainte de trainingurile de educație digitală pentru profesori, de multe ori vin la mine profesori care îmi spun că au emoții că nu or să se descurce, că ei nu sunt „tehnici” sau că nu sunt profesori de TIC / informatică. De fiecare dată îi asigur că vom porni de la un nivel comun, că se vor descurca cu siguranță și că, în plus, se vor și distra!

De multe ori, bineînțeles, după traininguri nu se mai lasă „duși acasă” la cât de mult le plac activitățile și după ce descoperă cât de mult înțeleg și cât de bine se descurcă dacă urmează logic anumiți pași și sunt deschiși să greșească și să învețe, fără prejudecăți, din acele greșeli. 

Care sunt blocajele reale și cum le depășești?

Ana Stamatescu: Trainingurile pentru profesori pe care le facem nu sunt acreditate și astfel interesul profesorilor (care au nevoie de un număr minim și obligatoriu de credite) este scăzut. Totuși, la sfârșitul lor, eliberăm diplome cu anumite elemente cheie (precum ștampilă, semnături, serie și număr) ca acestea să poată să fie folosite de profesori la dosarele personale, pentru că se pot reuni la nivel de școală și județ comisii care pot transforma numărul de ore de formare în credite.

Lucrăm majoritar cu profesori care aud de la alți profesori valoarea adăugată pe care o aducem în formările noastre și care ne ajută în convingerea colegilor să participe la aceste formări.

Lipsa dotărilor în școli (de exemplu - degeaba formezi profesorii să lucreze cu un tip de roboți dacă la nivel de școală nu au deloc acei roboți și nu există finanțări). Prin proiectele noastre, ne asigurăm că dotăm școala și cu echipamentele pe care formăm profesorii sau cel puțin instruim profesorii despre cum să atragă singuri finanțări proprii și să scrie proiecte.

„Educația este responsabilitatea întregii comunități”

Cum pune cap la cap Fondul Științescu dezvoltarea de programe cu resurse din comunitate?

Luiza Zamora: Încă din faza de concept a programului, Roxana Vitan, președintele Romanian-American Foundation, spunea că educația este responsabilitatea întregii comunități. Iar nevoia pentru o educație de calitate, axată cu adevărat pe copil, care să-l implice în mod activ era și este încă stringentă în orice comunitate, fie ea urbană sau rurală.

Astfel, plecând de la această idee, împreună cu fundațiile comunitare din Sibiu, București, Iași și Cluj și în urma consultărilor cu diverși actori din comunitățile respective, s-a conturat un program foarte special care să aducă împreună pe tema educației pentru științe o serie întreagă de actori: pasionați de științe, profesioniști din domeniile STEAM, profesori, instituții de învățământ și inspectorate școlare, palate ale copiilor, organizații cu profil educațional, părinți și antreprenori locali într-un efort comun.

Științescu are un mecanism unic de funcționare, iar el este posibil numai datorită implicării comunității locale de antreprenori, companii și persoane care sponsorizează și donează pentru program, astfel încât fundația comunitară locală să poată crea un fond de finanțare din care să fie susținute proiectele pe care oamenii cu inițiativă le concep și le depun. 

Mai mult, partenerul strategic al programului național, Romanian - American Foundation, dublează sumele strânse din comunitate în cuantum de zece mii de dolari, astfel fondul de finanțare devine mai mare și pot fi finanțate mai multe proiecte locale, educația STEAM ajungând la și mai mulți copii din comunitățile din țară.

„Obiectivul principal e să încurajăm pasiuni și cariere în domeniile științelor și tehnologiei”

Ce obiective ați avut la început? Care sunt cele de acum?

Luiza Zamora: Obiectivele inițiale ale programului au fost: oferirea profesorilor și tuturor celor interesați să sprijine educația non-formală pentru științe resurse pentru a crea microproiecte care să facă științele mai atractive și mai interesante pentru elevi, încurajarea filantropiei individuale și corporative, precum și coagularea unei comunități locale de sprijin pentru educația STEM/STEAM, dar și sprijinirea fundațiilor comunitare, prin intermediul programului Științescu, pentru a-și îmbunătăți capacitatea locală de acordare de finanțări.

După opt ani de program, care până la finele anului 2024 se va extinde în 20 de comunități locale prin intermediul a 15 fundații comunitare, alte câteva obiective strategice au fost stabilite pentru următorii trei ani: extinderea în zece noi comunități, o pondere mai mare a proiectelor care se adresează mediului rural, consolidarea rețelei naționale de mentori Științescu, scalarea unor proiecte de succes ce pot fi preluate „la cheie” de către alte organizații, dezvoltarea infrastructurii de Hub-uri STEAM.  

„Fundațiile comunitare au un mod aparte de a lucra în comunități”

Ce a fost mai greu și a devenit mai ușor? Ce a rămas dificil?

Luiza Zamora: Fundațiile comunitare au un mod aparte de a lucra în comunități, nu sunt niște finanțatori obișnuiți care lansează apeluri, dau granturi, primesc rapoarte și au doar o relație contractuală cu partenerii lor. Colegele mele îi însoțesc pe tot parcursul apelului de proiect și până la încheierea proiectului pe inimoșii care concep, depun și implementează proiectele educaționale pentru copii. Sunt acolo pentru ei cu orice sfat necesar, cu soluții, cu îndrumare, încurajare, bunătate și entuziasm. Practic, sunt echipa extinsă a proiectului.

E un lucru neobișnuit în cultura finanțărilor și poate că această relaționare a părut bizară la început pentru unii dintre partenerii noștri. Îi numesc parteneri pe beneficiarii finanțărilor pentru că ei sunt mai mult decât atât, iar împreună suntem schimbarea din comunități.

Rămâne încă dificilă în unele comunități susținerea financiară a programului, însă prin strategia pe următorii ani a programului, Federația Fundațiile Comunitare din România, organizația sub a cărei umbrelă se adună toate organizațiile locale, și-a propus să identifice finanțatori naționali cu ajutorul cărora să putem dubla în continuare fondurile locale. 

Un alt lucru care a fost și a rămas dificil este subdimensionarea echipelor locale ale fundațiilor, cu mici excepții. E îndeobște cunoscut și atestat prin diverse studii („România 2024. Sectorul neguvernamental. Profil, tendințe, provocări” realizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile) că în sectorul ONG angajații și voluntarii muncesc mult, excesiv uneori, iar acest lucru se întâmplă de cele mai multe ori din cauza veniturilor insuficiente care pot fi distribuite unui număr mai mare de persoane care să acopere echitabil munca din organizație. Chiar dacă suntem puternici și mișcăm lucrurile în diverse sectoare, suntem încă fragili din acest punct de vedere, iar vocația, dedicarea și implicarea la un moment dat nu mai sunt suficiente.

„Îi numim «mentori» pe toți cei care au un rol educațional”

De ce să fii mentor în Fondul Științescu?

Luiza Zamora: Fie că sunt parte dintr-o organizație, școală sau grup de inițiativă, fie că sunt inițiatori ai proiectului sau doar se alătură ocazional în Științescu, îi numim „mentori” pe toți cei care au un rol educațional.

Mentorul Științescu este acel om pasionat, entuziast, pe care l-ai putea urmări și asculta ore în șir fără să te plictisești. Este o persoană care inspiră, pe care o poți întreba orice, care te încurajează să îți exprimi ideile și să fii curios. Este comunicativ, iubește să lucreze cu copiii și să le transfere cunoștințele sale într-un mod interactiv. Sper că fiecare dintre noi a avut în viața de elev o astfel de întâlnire, pentru că, dincolo de învățătură, există oamenii care ne-o transmit și care ne călăuzesc, iar ei rămân în memoria și în sufletul nostru uneori mai mult decât formulele pe care le-am învățat.

Mentorul Științescu nu are vârstă. Poate fi un elev pasionat de un domeniu STEAM, un profesor, student, profesionist în câmpul muncii sau pensionat. El poate fi inițiatorul proiectului educațional, poate fi doar invitat ocazional, singurul lucru important este dedicarea și disponibilitatea de a se implica în actul educațional. 

Cei care au astfel de calități sunt cei care vin către programul nostru, pentru că aici găsesc locul în care să își exercite pasiunea, să pună în practică ideile pe care le au, să treacă dincolo de o programă și de o birocrație care omoară entuziasmul și autenticitatea relației cu copiii. 

Gabriela Solomon: Noi lansăm o invitație către toți educatorii pasionați de științe (pot fi elevi, liceeni, studenți, masteranzi, doctoranzi, profesori, învățători, muzeografi, bibliotecari, cercetători, inventatori, profesioniști din companii, liber-profesioniști și/sau părinți), care doresc să transmită mai departe din pasiunea lor pentru științe și tehnologie și să contribuie la dezvoltarea educației STEM în comunitate. Ne-ar plăcea ca ei să se alăture cu ideile lor unei comunități pe care membri ei o consideră deja „o familie”. În comunitatea mentorilor Științescu afli idei noi, te conectezi cu oameni ca tine, primești resurse, înveți constant și îți dai seama că nu ești singur.

Cum reușești să antrenezi experți, profesori, mentori în acest program? La ce reacționează mai bine? La felul în care tu le prezinți programul sau la reacțiile copiilor, la rezultatele pe care le obțin cu aceștia?

Gabriela Solomon: Ce fac eu este să îi conving pe mentori să se alăture programului, să vină cu o idee sau să preia o idee de proiect și să o adapteze pentru școala lor sau pentru grupul de copii și tineri cu care vor să lucreze. Mulți dintre ei își doresc deja, dar sunt reticenți la partea de scris proiect, raportare, acte. Pe alții îi conving chiar elevii lor care participă la târgurile de științe sau la ateliere organizate de Științescu. Iar pentru „antrenament”, invităm specialiști cu experiență îndelungată în domeniul STEAM și în formare.   

Care sunt schimbările pe care le-ați observat? Care sunt rezultatele? Cum le măsurați?

Luiza Zamora: În anul 2019, grație suportului RAF, am realizat o evaluare calitativă a programului în cele 12 fundații comunitare care operau pe atunci programul. În cele trei ediții plus cea pilot, programul ajunsese la peste 32.500 de copii și tineri prin intermediul a 267 de microproiecte susținute de peste 300 de donații din partea unor companii și instituții, precum și de aproape 2.300 de donatori individuali din cele 12 comunități. 

Împreună cu o echipă formată din trei evaluatori români și unul cu expertiză internațională, am trecut prin analize documentare, interviuri cu persoane cheie (finanțator, coordonatori național și locali, directori executivi, mentori, elevi și părinți, sponsori locali), discuții în focus grupuri și prin cele mai importante povești de schimbare.

Schimbările constatate, dincolo de cifre, de creșterea constantă a interesului pentru domeniile STEAM și de o înțelegere mai bună a noțiunilor științifice prin activități practice atestate prin fiecare proiect, au fost legate de competențele transversale pe care programul le-a cultivat și le-a consolidat: comunicarea dintre profesori/mentori și copii, gândirea critică, abilitatea de a rezolva probleme, creșterea gradului de autonomie a copiilor, responsabilitatea ambelor părți, creativitatea și empatia și chiar managementul timpului și al echipei întrucât copiii s-au confruntat și cu astfel de situații.

Mulți dintre copiii care au beneficiat de program s-au întors la rândul lor în comunitate cu alte proiecte sau s-au alăturat echipelor care făceau, iar acest lucru este un câștig extraordinar pentru spiritul comunitar pe care încercăm să îl promovăm constant din 2008.

Gabriela Solomon: Am finanțat grupuri de inițiativă formate din tineri pe care i-am învățat să scrie un proiect, să gestioneze un proiect, să-l evalueze. Un grup de liceeni din Drăgășani a organizat o tabără de vară de printare 3D, un grup din Horezu a înființat o echipă de robotică (recrutare de copii, organizare de cursuri, creat de roboței, participare la târguri), o altă echipă de robotică a ajuns cu prezentări STEAM la peste 150 de alți copii și o altă echipă de liceeni a creat un curs de artă digitală de la zero pentru colegi.

Am ajuns la copii care nu ar fi avut altă șansă să vadă un microscop sau roboței LEGO.

„Biblioteca de lucruri” de la Pietrari a oferit un exemplu de economie circulară atât adolescenților din comună, cât și bibliotecilor publice din țară.

Iar acum, pe termen mediu și lung.

Liceenii de la Horezu au organizat o prezentare la finalul proiectului la care au reușit să atragă și autorități, iar conducerea liceului le-a promis o sală în care să își poată crește proiectul. Au primit sala, au continuat să lucreze și acum, trei ani mai târziu, conducerea liceului a atras fonduri speciale pentru echipa de robotică și echipamentele de care au nevoie.

Unul dintre copiii întâlniți într-o prezentare se luptă să își formeze o echipă de robotică în liceu, reușește în ciuda descurajărilor (i s-a spus că fetele nu fac robotică) și apoi, trei ani mai târziu, primește o finanțare Științescu. 

În trei ani, tot ciclul primar al unei școli de 1.800 de elevi participă la un opțional de educație prin LEGO, realizat de mentori Științescu și pornit cu finanțare Științescu. 

Măsurăm numărul de proiecte, numărul de mentori, numărul de comunități la care ajungem în fiecare an și numărul de copii și tineri la care ajung proiectele Științescu.

Ce reprezintă implicarea RAF pentru voi? Cum vezi relația de parteneriat de-a lungul timpului? 

Luiza Zamora: RAF a fost pentru mine, încă de la începuturile mele la Federația Fundațiile Comunitare din România, în 2017, mai mult decât un partener. Dincolo de relația instituțională, oamenii din RAF mi-au fost o adevărată echipă, mi-au fost alături în fiecare an al programului, mi-au oferit teme de reflecție, au fost prezenți de fiecare dată când am avut nevoie de un sfat, de testarea unei idei sau a unei noi direcții și mi-au fost și sunt prieteni. 

Iar discreția cu care operează RAF în ecosistem este pentru mine exemplul cel mai autentic de finanțator care își pune în valoare partenerii. Din perspectiva programului național Științescu, suportul constant a contribuit la creșterea capacității fundațiilor comunitare de a fi actori relevanți pentru comunitățile lor și a oferit antreprenorilor locali care au susținut programele locale o motivație în plus de a se alătura.

Acest material este susținut de Romanian American Foundation și face parte din campania «Collective Actions - Learning from 15 years of RAF programs», dedicată organizațiilor partenere pe care fundația le sprijină și prin care realizeaza programe în România.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€