Flashback (3). Shirley: Visions of Reality

Un film care merită semnalat pentru minuţiozitatea cu care e construit este Shirley: Visions of Reality (2013). Proiectul este regizat (şi gândit, şi scris, şi visat) de austriacul Gustav Deutsch, care a preluat 13 tablouri ale lui Edward Hopper şi le-a încorporat într-un demers unde întâietate are forma, pe un fond care însă nu e întru totul absent.

Shirley este esenţial şi necesar pentru istoria artei în general. Fiind suma viziunilor împrumutate de Deutsch de la Hopper, acestea se află aşadar în perfectă armonie cu tablourile cu pricina.

Acţiunea se întâmplă în intervalul 1930-1970 şi surprinde câteva momente de atunci, dar indirect, amintindu-le prin atmosferă şi prin cuvânt rostit sau scris.

Cu Shirley, Deutsch nu e original în sensul clasic al cuvântului, pentru că, de fapt, el doar recreează lucrări de artă deja realizate. Originalitatea lui se trage din îndrăzneala de a recrea pe peliculă tablouri atât de dificil de prins de aparatul de filmat.

Directorii de imagine duc lupte grele în obţinerea cadrului pe care îl doresc, pentru că se lovesc de limitări tehnice. Pe lângă lumina artificială şi cea naturală, ei trebuie să controleze aparatura, spaţiul, și să treacă peste toate celelalte obstacole vizuale (dar şi de buget) întâlnite în cinematografie. Pentru a-şi atinge viziunea, regizorul şi operatorul au de trecut peste multe variabile şi dificultăţi.

E limpede că această luptă a fost una ostenitoare la Shirley. Tablourile lui Hopper conţin lumini şi umbre foarte clare, suprarealiste, ceea ce necesită o grijă crescută în acest sens. Pentru a pregăti cadrul în aşa fel încât să fie o replică perfectă a tablourilor, trebuie să se ţină cont de culori, de felul în care cade lumina, de obiecte etc. Toate acestea au fost confecţionate special pentru film.

Deutsch, cunoscut pentru munca lui în domeniul cinemaului experimental şi documentar, a trebuit să reconstituie totul în studio, pentru a putea reface compoziţiile pictate de Hopper.

*

Protagonistul filmului este o femeie, prezentă în multe dintre tablourile lui Hopper, care se pare că era soţia lui. Actriţa care o interpretează înnoadă cadrele, le leagă în aşa fel încât istoria ei personală e întretăiată de istoria mai mare, a perioadei ’30-’70.

Nu este neapărat o poveste liniară sau realistă în termeni canonici, ci una alegorică, metaforică, meteorică, unde se sare peste perioade de timp, unde se aleg câteva evenimente de dimensiunea holocaustului.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Town Hall în Casa Poporului. „Provincialismul faraonic” de care dă dovadă Antena 3 în încercarea de a umaniza prezidențiabilii României

Într-o atmosferă de plenară PCR cu accente de gală hollywoodiană, prezidențiabilii marilor partide din România s-au jucat de-a transparența și dialogul cu poporul. A rezultat un teatru ieftin care delegitimează, din nou, ideea de dezbatere publică.

O vedem pe această femeie în diverse ipostaze, auzim uneori un discurs pe fundal, iar între secvenţe mai sunt oferite şi alte informaţii. Totul este un pretext pentru compoziţie, pentru obsesii concretizate în acest film, pentru frumuseţea cadrului pe care Deutsch reuşeşte să o prindă.

Shirley este o realizare tehnică excepţională, dar şi un film profund, sensibil, atent la propriile fraze şi sensuri.

Compoziţia vizuală este extrem de importantă atât pentru creatorul ei, cât şi pentru privitor, care, dacă nu intră în acest joc, se va plictisti teribil.

Această construcţie este cheia de înţelegere a motivului pentru care Shirley există într-o astfel de formă. Sigur, filmul poate fi etichetat ca plictisitor şi dificil de urmărit, aşa că tocmai de aceea trebuie privit în context.

Luat ca experiment, ca exerciţiu, Shirley se autentifică chiar şi numai prin estetica excepţională preocupată de restituirea atmosferei şi a ideilor lui Hopper.

Dacă apreciaţi munca acestui mare pictor american, dacă sunteţi preocupaţi de compoziţie, dacă aveţi răbdarea să observaţi toate detaliile care construiesc un cadru şi acele tente şi nuanţe din mizanscenă, dacă vreţi să înţelegeţi mai bine cum şi ce poate face o lumină pusă cum trebuie, atunci Shirley: Visions of Reality e un must see. Şi încă unul dintre cele mai spectaculoase făcute vreodată.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€