Fenomenul falșilor terapeuți din România. Un coach oferă consiliere psihologică prin telefon și le cere clienților să facă „salturi cuantice” de 400 de lei

După 12 ani de psihoterapie, Ioan Nicuț a decis că el însuși poate să practice meseria pentru oamenii care se confruntă cu probleme de natură psiho-emoțională. Nu are studii de specialitate și susține că o face pentru că vrea să ajute. Pentru 400 de lei per sesiune, la telefon, Nicuț „vindecă” tiparele minții prin „înțelepciuni christice”, salturi cuantice de „trezire” și prin principii spirituale predicate de Iisus, Krishna și Buddha. 

Ioan Nicuț: „Ai vrea să-ți predai depresia, anxietatea, insomnia, frica și furia lui Dumnezeu?”

Reporter: „Da.”

Ioan Nicuț: „Ok, acum what we hold in mind tends to manifest. Hai să dăm și mai multă energie acestei intenții în câmpul cuantic. Ai vrea să-i predai și mai mult lui Dumnezeu acest pachet?”

Reporter: „Da, dar mă îndoiesc că un bagaj așa de mare și cu niște stări așa de puternice poate să dispară pur și simplu.”

Nicuț: „Excelent, excelent! Ai vrea să-i predai lui Dumnezeu și acest scepticism?”

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Modificările din Codul Muncii i-au permis lui Ioan Nicuț și altora ca el să facă psihoterapie fără anii de formare necesari, fără traininguri și fără o acreditare din partea Colegiului Psihologilor. Iar oamenii vulnerabili sunt principalele victime. 

PressOne vă propune o serie de articole despre practicanți de coaching, consilieri în diverse ramuri, numerologi și astrologi la care oamenii ajung să apeleze, contra cost, fără să știe riscurile la care se expun. 

„Este ca într-o boală somatică. Când ai o formă de cancer și nu urmezi tratamentul adecvat, cancerul progresează. Și la un moment dat n-o să-l mai poți controla”, descrie profesorul universitar Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai și președinte al Alianței Psihologilor din România, consecințele care pot apărea în interacțiunile cu falșii terapeuți.

Este acesta un fenomen care s-a dezvoltat în România, în ultimii ani? Da, răspunde Daniel David. „Există o foarte mare impostură în acest domeniu, care a fost încurajată și de autorități, punând astfel la risc practic oamenii.”

Metode la limita legalității 

În lipsa unor mecanisme coerente de monitorizare, unii dintre falșii psihoterapeuți practică la limita legalității, alții fac din coaching ședințe pe care le vând ca fiind „terapie”. În context, redacția PressOne a documentat un astfel de caz din București: un reporter a investigat sub acoperire cum se desfășoară o sesiune de terapie cu o persoană fără pregătire profesională, ce presupune și care sunt riscurile la care se expun clienții. 

Joi, 26 octombrie, reporterul PressOne sub acoperire intră în contact cu Ioan Nicuț, care se autopromovează ca „terapeut” prin recomandări, în special în mediul corporatist. În CV-ul lui nu apar studii medicale sau psihologice, dar pretinde că prin metoda „Letting go”, dezvoltată de doctorul David R. Hawkins (psihiatru american recunoscut la nivel internațional, medic, cercetător, lector) poate vindeca depresia și anxietatea. 

Nicuț este absolvent al Universității Politehnice și a lucrat în corporații și vânzări peste 20 de ani. În prezent și-a asumat rolul unui terapeut/consilier psihologic care lucrează cu oamenii de la distanță, deși la bază el este un coach. Susține că are certificare de „master coach”, un calificativ care se acordă pentru un anumit număr de ore prestate. 

„Această certificare nu acordă niciun atribut pe latură de psihoterapie. Pur și simplu trebuie să spui că tu faci un serviciu de coaching, cu ce înseamnă el și ca urmare a ocupației pe care a stabilit-o Ministerul Muncii. Nicidecum psihoterapie. Un specialist studiază 10-12 ani ca să se formeze. Ei fac un an, doi de coaching și se apucă să facă lucruri care țin, de fapt, de medici”, pune lucrurile în context psihologul Daniel David, rector UBB și președinte al Alianței Psihologilor din România.

De altfel, singura experiență pe care o are Ioan Nicuț în domeniu este aceea de pacient/client, așa cum a menționat într-una din interacțiunile noastre cu el: „Am fost 8 ani în psihoterapie psihanalitică și încă vreo 4 ani în tipul asta de terapie pe care îl fac eu cu tine acum.”

O ședință la telefon cu Ioan Nicuț depășește media tarifelor pentru o ședință de terapie în București. Dacă un terapeut sau consilier psihologic, care și-a obținut toate acreditările după mai mulți ani de studii și practică supervizată, cere între 200 si 300 de lei, Nicuț, cu un curs de coaching la activ, cere 400 de lei pentru 45 de minute. 

Primul apel. „Am citit foarte mult din Buddha, Domnul Iisus Hristos și Krishna”

Primul apel cu Ioan Nicuț durează aproximativ 15 minute. Îl sun din poziția unei persoane care are nevoie de ajutor în lupta cu depresia, anxietatea și izolarea socială, sub identitatea Lavinia Popovici.

Vorbește relaxat și degajat cu mine. Amestecă într-un monolog fraze din engleză și română. Mă prezint, îi mărturisesc că mă confrunt cu episoade de depresie și că intenționez să apelez la ajutorul unui specialist. Nicuț nu ezită nicio clipă și se declară disponibil să mă consilieze. Susține că tulburarea pe care o reclam intră sub expertiza sa și că știe ce face. 

Reporter: Zona asta în care am cerut eu ajutor, posibile stări de depresie, problemele emoționale, sunt incluse în expertiza pe care o aveți?
Ioan Nicuț: Absolut! Asta e ideea.

În primă fază discuția este introductivă, încercăm să ne cunoaștem și să stabilim dacă putem lucra împreună. Îi cer câteva detalii despre background-ul lui profesional, din moment ce și-a asumat rolul terapeutului. Ce anume îl recomandă, concret, să ghideze procesul de vindecare în lupta cu depresia? 

„Păi nu am foarte multe să spun”, îmi răspunde, surprins de întrebare. „Am background corporatist, cu tehnologie în spate, iar acum foarte mulți ani am pornit pe drumul antreprenoriatului și mi-am făcut o practică de coaching”. În paralel „am făcut o psihoterapie psihanalitică” și „am citit foarte mult din Buddha, Domnul Iisus Hristos și Krishna”, adaugă acesta. 

În completare susține că vom lucra prin metoda „letting go” (calea renunțării nr.red), pe care se bazează sesiunile lui de terapie. Este o abordare dezvoltată de psihiatrul David Hawkins, care presupune renunțarea la suferință prin trei etape: identificarea emoțiilor negative care se doresc a fi înlăturate, experimentarea și familiarizarea cu emoțiile respective și alegerea conștientă de a le îndepărta. 

El adaugă însă acestor tehnici și o abordare spirituală, prin care omul „se supune” divinității complet, iar suferința este predată lui Dumnezeu în mod voluntar. Astfel, orice problema ar dispărea. „Letting Go ne permite să facem salturi cuantice. Practic problema dumneavoastră și suferința noastră sunt existente doar în frame-ul nostru de referință.” Nicuț îmi promite că dacă reușesc să-mi schimb paradigma într-una complet nouă „o să constatați că ceea ce în trecut era o problemă, dispare”. Brusc ar urma să mă simt mai bine, continuă el. 

La PressOne, rectorul Daniel David atrage atenția că există servicii de „coaching psihologic”,  dar că ele nu se adresează științific celor care se simt copleșiți psihic sau care acuză stări accentuate de depresie.

„Coaching este o formă de optimizare, de dezvoltare personală, dacă îl faci serios, prin prisma coaching-ului psihologic. Mesajul nostru trebuie să fie pentru oamenii care au probleme psihologice sau care doresc să dezvolte personal, din punct de vedere psihologic: să meargă la specialiști în primul rând pregătiți în psihologie și psihiatrie și cu formare, acreditați de Colegiul Psihologilor.”

Pentru Daniel David metoda „letting go” nu poate fi validată științific, în procesul de psihoterapie. „Nu știu ce este metoda asta. Eu vorbesc de psihoterapie și în psihoterapie metoda asta nu are nicio treabă.” Iar pentru specialiștii în domeniu, „coach” este o cu totul altă profesie. „Problema este asta. Că vii cu niște formări mascate prin tot felul de asociații, fie ele și internaționale. Și vrăjitorii au asociații internaționale. Și că după ce îți iei o formare de acest tip vii și comunici public că tu faci consiliere psihologică și psihoterapie, ceea ce este ilegal”, spune la PressOne Daniel David. 

Asta nu-l oprește însă pe Ioan Nicuț: el vrea să ajute oamenii aflați în suferință și a decis să nu condiționează actul terapeutic de „statornicia banilor”, deși tariful pentru o ședință de terapie la telefon este de 400 de lei.

Servicii terapeutice „pentru slava lui Dumnezeu”

Ioan Nicuț este totuși dispus să negocieze suma în așa fel încât oricine să își permită să lucreze cu el: „cei care nu își permit deloc, deloc, deloc, deloc, pot să vină joia de la ora 8, într-o sesiune de grup și cei care își permit parțial să dea astfel încât să fie un efort sustenabil pentru ei”, explică falsul teraput reporterului PressOne sub acoperire.  

Nu a fost întotdeauna la fel de flexibil cu tariful lui. Acum nu doar că și-a ajustat prețul la 400 de lei, dar și-a schimbat și motivația: „Cererea acelor prețuri foarte mari era cumva venită din frica și din dorința de a supraviețui. Cu această motivație mi-a fost foarte greu să ajung la o sustenabilitate a business-ului”, spune pseudo terapeutul. 

Astăzi oferă serviciile terapeutice „pentru Slava lui Dumnezeu”. De asemenea, mă informează că încasează plată inclusiv pe Revolut, în contul de business. Ascult preț de câteva minute cum vorbește pasionat despre metoda pe care a descoperit-o și despre revelațiile pe care le are. 

Îmi vinde visul oricărui om vulnerabil și sătul de suferință: „descoperirea abundenței care vine din interior și se manifestă pe toate planurile.”

Închei apelul cu mențiunea că mă gândesc la propunerea lui și că voi reveni cu o decizie, dacă facem sau nu terapie împreună, pe Whatsapp. Pe 31 octombrie, la 5 zile de la primul apel telefonic, îi propun să încercăm să lucrăm împreună. 

„Bună ziua, Lavinia Popovici sunt. Am vorbit la telefon săptămâna trecută și vă spuneam ca as fi interesată de sesiuni de terapie la telefon. Am revenit cu un semn. M-ar interesa sa stabilim un apel exploratoriu, la telefon. Vedem dacă putem lucra împreună și stabilim ulterior ce și cum. Când ați fi disponibil?”, este mesajul meu de pe whatsapp

Ioan Nicuț răspunde instantaneu în schimbul nostru de mesaje și ne organizăm prima sesiune de terapie marți, 1 noiembrie, la ora 11:00.

Va fi „apel psihanalitic”, mă pune în temă. 

„Ce te doare așa tare, Lavinia?”

Marți. Ora 11. Începe prima sesiune de terapie propriu-zisă. După aproximativ cinci minute în care schimbăm câteva impresii despre stările pe care le acuz, falsul terapeut îmi dă diagnosticul. 

„Pare să fie un sindrom maniaco-depresiv”, spune Ioan Nicuț încrezător. 

Insist cu întrebări tehnice despre ce înseamnă să fii maniaco-depresiv și pare că asta îl ia pe nepregătite. Se eschivează și afirmă că nu este psihiatru. Îl întreb dacă ar fi cazul să discut cu un psihiatru. Falsul psihoterapeut se repliază. 

„Nu te-am îndemnat, am vorbit despre o posibilitate (de a merge la psihiatru nr.red). Deci fii atentă! Ceea ce e în teren e diferit de ceea ce ajunge pe ecranul conștiinței tale și atunci, practic interpretarea ta a ceea ce am spus eu e că trebuie să mergi la psihiatru. Nu, n-am spus asta, am vorbit despre posibilitatea de a merge la psihiatru.”

Experiența sa „clinică” cu pacienții este dovada că lucrurile se pot îmbunătăți, susține Ioan Nicuț. Îmi oferă și un exemplu care să mă convingă să mai aștept, să nu apelez la ajutor specializat: 

„Practic, tu dacă te duci la un spital ăia au limitele lor. Ăia o să te pună în „Patul lui Procust al minții lor”, spune pe un ton jovial. 

M-am lăsat ghidată de metodele lui Nicuț cu promisiunea că mi se va dezvălui „adevărul absolut” pe parcursul ședințelor. Mi-a ilustrat starea în care mă aflu prin alt exemplu: aș fi un radio conectat la posturi de negativitate, iar soluția ar fi să schimb frecvența către un post de „iubire cât mai înaltă.” 

„Lavi, you’re safe to speak with me, you’re really, really safe to be yourself deeply, to be yourself deeply, deeply, as deep as you can, you’re safe”, spune Nicuț în engleză, în încercarea de a crea un spațiu mental în care eu să mă simt confortabil. De altfel, deseori inserează expresii sau propoziții în engleză în dialogul nostru.

Terapia lui Ioan Nicuț: nu trebuie decât să spui „da”

Ne apropiem de minutul 20 al ședinței de terapie prin telefon și Ioan Nicuț nu a spus încă ce presupune în mod concret metodă „letting go”. În schimb vorbește neîntrerupt și în cuvinte abstracte, despre schimbarea perspectivei, găsirea unei motivații puternice și manifestarea unei vieți noi.

Dar cum poate un pacient care trece printr-o perioadă de depresie să aibă brusc gânduri pozitive și să se simtă peste noapte bine fizic? – îl întreb. 

„Dacă ai atitudinea potrivită, în engleză willingness, dacă ai disponibilitate emoțională să crezi că schimbând intenția poți să faci exit din paradigma depresiei, done. Literalmente, nu trebuie decât să spui da!”, îmi răspunde Nicuț cu entuziasm. 

Eu tac și îl ascult. Nicuț împărtășește cu mine învățături biblice amestecate cu experiențe ale lui Sigmund Freud. Îmi relatează etapele procesului său de iluminare. 

Nu-mi adresează nicio întrebare despre copilărie, despre părinții mei, despre contextul social în care mă aflu sau despre orice interacțiune cu vreun om din viața mea. Nu știe practic nimic despre mine sau despre cât de severe sunt stările pe care uneori le simt. În schimb, îmi propune să începem să lucrăm. E momentul să îmi arate ce știe să facă. 

„Hai să lucrăm un pic. Eu cred că o să te simți mai bine, așa simt”, mă anunță.

„Ai vrea să-i predai și mai mult lui Dumnezeu acest pachet?”

Cooperez și mă arăt dornică să încerc orice îmi propune. Până aici mi-a vorbit despre contextul metodei, despre rezultatele ei incredibile și despre recunoașterea explicită a lui Dumnezeu ca parte esențială a procesului. Ioan Nicuț și-a făcut încălzirea și începe să le pună și în practică. 

Nicuț: Ai vrea să-i predai depresia, anxietatea, insomnia, frica și furia lui Dumnezeu?

Reporter: Da. 

Nicuț: Ok, acum what we hold in mind tends to manifest, hai să dăm și mai multă energie acestei intenții în câmpul cuantic. Ai vrea să-i predai și mai mult lui Dumnezeu acest pachet?

Simt că se face un ritual cu mine prin telefon și îi spun că am totuși niște îndoieli că un bagaj de stări puternice, așa cum le simt, poate dispărea pur și simplu. Așa gândesc și simt și în viața reală, iar Ioan Nicuț se bucură ca și cum ar accepta o provocare. Mai ales că are soluția pregătită: 

Nicuț: Excelent, excelent, ai vrea să-i predai lui Dumnezeu acest scepticism?

Reporter: Da, dar îmi e greu să-mi imaginez că odată ce fac asta lucurile nu mai apar fizic, că nu o să mă mai simt rău. Îmi e greu să accept.

Nicuț: Nu ai credință și e ok. Nu poți să ai credință când ești dominat de scepticism. […] Uite, să spunem așa: ai vrea să predai atașamentul tău față de scepticism și față de necredință lui Dumnezeu? (…)

Reporter: Da, dacă așa o să mă simt mai bine. 

Nicuț: Dar fii atentă, trebuie să renunți necondiționat la scepticism for God’s sake! For God’s sake, not for any gettingness, știi?

Mă învață și cum să predau „pachete” de emoții negative divinității. Trebuie doar să repet după el următoarea formulă: „Îți dau ție Doamne dorința, Facă-se voia Ta!”

Aceeași mantra ar trebui să o folosesc pentru toate aspectele din viața mea la care îmi doresc să renunț. Ioan Nicuț insistă să încerc cu voce tare și în timpul ședinței. 

Repet, la cererea lui, frazele de supunere și predare a unor emoții. Nu simt că dispar. Îi spun că mă simt și ușor jenată și inconfortabil. Mă asigură că e un proces în care am nevoie să mă simt așa și că trebuie să experimentez fiecare emoție de care vreau să scap, „în virtutea marii iluminări.”

Așa că partea practică a sesiunii continuă, până în punctul ei culminant. 

Reporter: Îți predau ție Doamne disconfortul meu, Facă-se voia ta!

Nicuț: Amin! Super!

Repet deja de minute bune fraze de predare a suferinței. Le repet până se amestecă între ele. Deși are o durată standard de 45 de minute, la prima sesiune de terapie primesc un bonus consistent de timp, până la senzația că dacă nu îl întrerup, ar putea vorbi cu orele. Nu simt încă vreun salt cuantic, în drumul spre înțelepciunea dumnezeiască. La final, după o oră și două minute, vorbim despre detaliile ce țin de bani. 

Relația clienților cu Ioan Nicuț, „o chestiune de integritate”

Am stabilit la începutul interacțiunii cu Ioan Nicuț că plata se va face după prima sesiune. Aceasta a fost dorința sa. La finalul sesiunii, îi amintesc să factureze această primă ședință de terapie, pentru ca în cel mai scurt timp să pot vira și banii. Discuția despre bani și detaliile financiare pare că îl face mai prudent. 

Dacă e cazul, răspunde după o pauză de câteva secunde. 

E doar o impresie, încearcă mai degrabă să stabilească o colaborare de lungă durată. 

Reporter: Cum adică, dacă e cazul?

Dacă vrei să plătești o singură dată, sesiunea asta, o să te facturez. Dacă vrei să continuăm colaborarea, vedem atunci ce facem. 

La două zile de la sesiunea de terapie îl întrebăm pe Ioan Nicuț cum să procedăm: îi trimitem banii prin Revolut, cum părea dispus la început? În contul bancar? Cu sau sau fără factură? Reporterul PressOne dă de înțeles că sesiunile de terapie vor continua. După 2 minute de la primirea mesajului text, sună și ne propune să facturăm toate ședințele la finalul lunii. Exclude plata prin Revolut. Discuția continuă pe Whatsapp, unde pretinsul psihoterapeut susține că vrea să fie corect în raportul cu statul și cere detaliile pentru facturare: CNP-ul și adresa. 

Nu are nicio temere că ar putea fi păgubit de clienți cărora le acordă din expertiza sa și care la final de lună s-ar putea transforma în rău platnici. O consideră o chestiune de integritate și implicit un test, în procesul de selecție a clienților pe care îi are. 

Renunță să mai lucreze cu clienții care nu plătesc după o lună pentru că o astfel de atitudine îi contrazice principiile. „Alegerea integrității este mai presus de orice. Integritate înseamnă adevăr”, mă avertizează Ioan Nicuț. 

Odată puse la punct detaliile referitoare la plăți, stabilim și data următoarei sesiuni de terapie: luni, 6 noiembrie. Ora 09.00 dimineața.  

România, pe ultimul loc în UE la cazurile de depresie raportate 

Psihoterapia și consilierea psihologică sunt ramuri complexe, care necesită ani de formare, traininguri și acreditări din partea Colegiului Psihologilor din România pentru dreptul la practică. 

PressOne a consultat registrul public făcut de Colegiul Psihologilor din România, în care se regăsesc toți profesioniștii acreditați să practice, alături de data, orașul și codul CAEN al profesiei. Ioan Nicuț nu se află printre cele aproape 54 de mii de persoane înregistrate. 

David Daniel, rector de universitate și președinte al Alianței Psihologilor din România, atrage atenția că persoanele acreditate să fie „coach” nu ar trebui să intervină în actul terapeutic sau să facă consultații psihologice. „Nu poți să vii să faci un curs de formare cu te miri cine, un furnizor acreditat de Ministerul Muncii, câteva luni și după aceea îi lași pe oamenii ăia să zburde liber prin societate începând să ofere tratamente și forme de terapie. Este un lucru foarte grav.”

Diferența dintre o persoană acreditată și una fără studii ar putea fi observată încă de la prima ședință, în funcție de cum decurge interacțiunea, explică Daniel David, pe care l-am întrebat cum s-ar putea proteja mai bine oamenii de impostori. 

„Într-o primă ședință, în primul rând, ar trebui stabilit cadrul în care se desfășoare ședința de psihoterapie, adică care este specialitatea/competența terapeutului, care va fi modalitatea de plată, de exemplu, și după aceea focalizarea pe problemele pe care le are pacientul pentru înțelegere generală a lor”. 

În plus, urmează să fie aplicate mai multe teste psihologice, timp de câteva ședințe până când poate fi stabilit un diagnostic și un plan de tratament. De asemenea, metodele de consiliere terapeutică ar trebui să fie bazate în primul rând pe știință, afirmă David, iar spiritualitatea să aibă implicații mai degrabă de natură etică, la cererea pacientului. 

„Partea de consiliere spirituală poate să fie utilă, dar numai într-o manieră adjuvantă tratamentului psihologic sau psihiatric. Adică nu tratezi prin abordări spirituale, tulburări psihologice sau psihiatrice clasice.”

Sănătatea și boala țin în mare măsură de știință, iar folosirea componentei spirituale ca metodă predominantă ar putea avea consecințe grave. „A aborda o tulburare depresivă majoră, de exemplu, numai prin mecanisme alternative spirituale, pune la risc pacientul. Riscul spre suicid crește”.

Potrivit datelor Eurostat, România este pe ultimul loc la numărul de cazuri de depresie raportate. Iar datele Institutului Național de Sănătate Publică arată că suicidul reprezintă a doua cauză de deces în rândul adulților tineri (15-24 de ani), iar depresia este a doua cea mai frecventă problemă de sănătate mintală în rândul populației. Afectează peste 280 de milioane de oameni la nivel global. 

Interesul autorităților pentru combaterea fenomenului falșilor terapeuți este mic, iar David Daniel nu se bazează pe intervenția statului în această situație, ci crede că ar trebui să ia o poziție, în primul rând, psihiatrii și psihologii din țară.  

„Ei sunt, cu adevărat, profesioniștii direct pregătiți în aceste domenii. Aceste două foruri ar trebui să ia atitudine și să tragă de urechi, ca să spun așa, statul când face prostii.”

Ar fi important, cu atât mai mult, pe fondul creșterii cererii de servicii de terapie și psihoterapie din România. 11% dintre români au apelat la serviciile unui specialist în domeniu psihologic, arată un studiu al unei rețele privată de sănătate din România. În 2021 doar 1% dintre români au vorbit cu un psiholog, cel mai mic procent din UE la acest capitol, potrivit datelor din Barometrul Eurostat. 

Ultimul apel: confruntarea pretinsului psihoterapeut

Când îl sun din nou, Ioan Nicuț are un ton entuziast: pare că așteaptă să dea din nou din informațiile pe care el le consideră valoroase. De data aceasta îmi prezint adevărata identitate. Îi spun că sunt jurnalistă și, implicit, care a fost motivația din spatele interacțiunilor noastre și adevăratul scop al acestui ultim telefon. 

Acest apel nu este încă o sesiune de terapie. Mă numesc Luiza Popovici, nu Lavinia. Acesta este dreptul său la replică. „Mulțumesc foarte mult. Nu am… nu am nimica de… Nu am nimic de  comentat și n-am nicio replică”, reacționează Ioan Nicuț. Își revine din uimire și acceptă apoi să lămurim câteva aspecte. 

Atitudinea sa devine defensivă. Încearcă să nege faptul că între noi a avut loc vreun proces de terapie asumat din partea lui.

„Ce s-a întâmplat nu este o consultație psihologică. Este pur și simplu aplicarea unui principiu din fizica cuantică, conform căruia poți să ieși dintr-o paradigmă schimbând intenția”. Nu-și aduce aminte ca eu să fi menționat că am nevoie de terapie și spune că nu a făcut nici măcar coaching cu mine. 

Îl confrunt și menționez momentele specifice în care a vorbit despre depresie din perspectiva unui pretins specialist. „Ideea e că depresia e o etichetă. Luiza, e foarte limitativ să te iei doar după etichetă. Vrem să facem exit dintr-o paradigmă (…)  E foarte sofisticat ce am făcut cu tine și sincer regret că nu am înțeles intenția ta, dar asta este. Facă-se voia ta, Doamne.”

„Eu sunt mai puțin atent la conținut, ci la ce e dincolo de el”, adaugă Ioan Nicuț. Este foarte comun ca omul să se simtă mai bine după ce iese din paradigma existentă și spune că exact asta a încercat să facă cu mine: să mă inițieze într-o metodă. 

Motivația sa ar sta doar în dorința de a ajuta, susține. Consideră că „uneori este empatic să poți să sprijini omul și să-l întâlnești acolo unde este.” 

În experiența lui, „după mii de ore de consiliere”, nu a făcut „o selecție între cei cu care lucrează”, pe baza simptomelor pe care ei le acuză și „asta a funcționat”. Spune că nu a întâlnit pacienți care să fie nemulțumiți sau cărora să le fi produs rău. 

Insistă că depresia este un diagnostic, dar și o etichetă și consideră că eu însămi o dovedesc: „Ați acuzat, dar nu a fost cazul să fie problemă mintală.”

L-am mai întrebat pe Ioan Nicuț după ce criterii și-a stabilit prețul unei ședințe prin telefon la 400 de lei, mai ales că susține că motivația sa vizează de fapt compasiunea. „Nu știu să-l justific, pur și simplu ăsta e un tarif care am văzut că funcționează”, a răspuns Nicuț reporterului PressOne. 

Luiza Popovici are 20 de ani, e studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism de la Universitatea București și a realizat acest material în cadrul unui internship la PressOne.