Academicianul Cătălin Zamfir, directorul Institutului de Cercetare a Calității Vieții. Foto Cristian Nistor/Agerpres

Faraonii

Bugetul Academiei Române (AR) a fost majorat cu aproape 10 la sută față de 2019, ajungând în acest an la 566 de milioane de lei. Sub egida AR activează zeci de institute și centre de cercetare, unele ocupându-se practic de același domeniu.

Cel puțin la nivelul directorilor și adjuncților salariile sunt uriașe. Și vin la pachet, în cele mai multe cazuri, și cu pensii, și cu indemnizații.

Am luat cazul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, locul unde se vorbește și se scrie foarte mult despre eradicarea sărăciei. Și, vom afla, se și fac bani frumoși tocmai din exploatarea condiției celor mai vulnerabili.

Urmează o poveste despre cumul de funcții, adesea incompatibile, nepotism și elogii peste măsură.

Familia Zamfir

Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) este condus de Cătălin Zamfir (79 de ani), fost decan al Facultății de Sociologie și consilier al lui Adrian Năstase în anii 2000.

ICCV a venit săptămâna trecută cu o soluție de repornire la cheie a economiei. Într-un „raport asupra pandemiei”, sociologii institutului susțineau introducerea unei taxe de solidaritate pentru toți românii cu venituri nete mai mari de 3200 de lei.

Poziția lor a stârnit comentarii acide și o întrebare: e justă propunerea unui nou impozit în condițiile în care mediul privat e deja grav afectat, iar veniturile bugetarilor au rămas neatinse?

Zamfir s-a dezis însă de poziția colegilor săi, în numele libertății de circulație a ideilor. A oferit și propria versiune asupra consecințelor pe care răspândirea virusului SARS-CoV-2 le va avea pe termen lung, într-un alt raport asupra pandemiei, pe care l-a semnat alături de soția sa, și ea angajată a Institutului de Cercetare a Calității Vieții.

De altfel, în siajul ascensiunii lui Zamfir a stat mereu soția sa, Elena. S-au cunoscut pe băncile facultății de Filosofie, în anii ’60. El era preparator, ea studentă. După ce și-au întemeiat o familie, au avut grijă și de ceilalți membri ai ei.

La un moment dat, prin anii 2000, lucrau la Facultatea de Sociologie din București soț, soție, fiică și ginere. Zamfir era decan și consilier al lui Adrian Năstase, soția era șefa catedrei de Asistență Socială și director în Ministerul Educației, iar Luana Pop și Lucian Pop conferențiari. Și nu erau singurele familii care predau atunci la Sociologie.

Revenind la zilele noastre, dacă te uiți pe declarațiile de avere ale soților Zamfir, înțelegi că și-au făcut temeinic temele. Și că s-au îngrijit cel puțin de calitatea propriilor vieți. Aceștia au câștigat împreună, în 2017, numai de la stat, aproape 450.000 de lei, adică în jur de 93.000 de euro pe an.

La un calcul simplu, Cătălin Zamfir a câștigat, lunar, 8.453 de lei din salariul de la institut, 6.189 de lei din pensie, plus 5.916 lei din indemnizația de la Academia Română, un total de 20.558 de lei. Soția sa a mai contribuit la bugetul familiei cu aproape 17.000 de lei pe lună, din aceleași surse (salariu institut+pensie+indemnizație AR).

Academicianul Cătălin Zamfir, directorul Institutului de Cercetare a Calității Vieții. Foto: iccv.ro

Cătălin Zamfir are 79 de ani și a absolvit Filosofia în 1962, devenind apoi preparator la catedra de Etică. În 1969 a devenit doctor în filosofie cu o lucrare de sociologie, iar în 1973 a plecat pentru un an în SUA, în calitate de visiting professor la Institute for Social Research din Ann Arbor (Michigan).

Revoluția l-a prins în poziția de conferențiar universitar în cadrul Institutului Politehnic București, la catedra de Filosofie, fiind și șeful colectivului de Sociologie Industrială.

E la conducerea institutului cu calitatea vieții de la înființarea acestuia, din 1990. Recent, instituția a sărbătorit 30 de ani, fiind invitați să vorbească Petre Roman, Emil Constantinescu și Adrian Năstase.

Zamfir menționează, în CV-ul său, că n-a activat în niciun partid politic, după ’89, dar că „am colaborat cu structurile politice care m-au solicitat ca specialist: 1990-1996, 1997-1999, 2001-2004”. Afinitățile sale politice sunt totuși evidente. Zamfir a fost deputat din partea Frontului Salvării Naționale și primul ministru al Muncii și Protecției Sociale din România postdecembristă (guvernul Roman), dar și consilierul de stat pe probleme sociale al lui Adrian Năstase (2001-2004) și coordonatorul tehnic al Comisiei Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale, în aceeași perioadă.

De altfel, din calitatea de președinte al Asociației române de Sociologie a redactat o scrisoare deschisă de susținere a lui Năstase, la două zile după arestarea și tentativa de sinucidere a acestuia.

Îi dorim din tot sufletul însănătoşire grabnică şi puterea de a depăşi aceste momente dramatice prin care trece. Pentru noi este clar că eminenta personalitate, Adrian Năstase, va avea şi de acum încolo o contribuţie importantă în viaţa noastră socială”, scria Zamfir.

Acesta este stilul de adresare în mediul din care face parte Zamfir. La tot pasul vei întâlni eminențe, excelențe și somități academice. Nimic nu e lăsat la rangul de banal.

Zamfir a fost decan al Facultății de Sociologie până-n 2008. În CV-ul său e un capitol pe care-l numește, cu modestie, „contribuții la schimbarea societății românești: reforme sociale, elaborarea de legi și construirea unor instituții”. Aici aminteșete că are publicate 19 cărți de autor, dar și că e Doctor Honoris Causa la Universitatea Oradea, Universitatea Andrei Șaguna Constanța, Universitatea de Vest Timișoara, Universitatea Târgu Jiu și Universitatea din Craiova.

La festivitatea decernării titlului de la Craiova (2017), i s-a făcut un laudatio în care se vorbea despre „un destin profesional de excepție” care „a jucat poate cel mai important rol în reconstrucția sociologiei după război și în relansarea ei după 1989”.

E și un pasaj înduioșător în acele cuvinte măgulitoare, legat de întâlnirea lui Zamfir cu sociologia.

Un gând simplu, o curiozitate aproape obişnuită a schimbat sensul devenirii tânărului Cătălin Zamfir: ”vreau să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu!”, era dorința care îl frământa înainte de a alege ce facultate să urmeze, în urmă cu 52 de ani. A ales filosofia cu încrederea că‐i va clarifica înțelesurile vieții, deși părinții săi și‐ar fi dorit mai mult ca fiul lor să urmeze cursurile facultății de medicină. După absolvirea Facultății de Filozofie, în anul 1962 a devenit cadru didactic în această instituție, fiind mai întâi preparator și, apoi, asistent universitar.

S‐a specializat în etică, dar adâncirea în studiul filosofic părea că nu reuşeşte să‐i aducă răspunsurile pe care le căuta: înțelegea cum oamenii ar trebui să se comporte, dar nu‐i era clar de ce unii nu se comportă în conformitate cu normele sociale. Curând a realizat că răspunsurile despre societate pe care le dorea nu avea cum să le găsească în filosofie, ci trebuia să le caute în altă parte. A descoperit sociologia în urma lecturilor din bibliotecă, citind o multitudine de cărți românești și occidentale de referință”.

Într-o altă odă dedicată lui Zamfir – care apare pe o „platformă de opinii și discuții”, România socială, al cărei director e tocmai academicianul – se spune că tânărul Zamfir „avusese norocul, prin tatăl său, Stanciu Stoian, să aibă la dispoziție o bibliotecă vastă cu opere filosofice dar, mai ales să beneficieze destinal de întâlnirea timpurie, în casă, cu Mihail Ralea și Athanase Joja, ambii profesori în facultate, unul de psihologie, iar celălalt de logică”.

Stanciu Stoian, tatăl vitreg al lui Zamfir, a fost Ministrul Cultelor în perioada 1948-1951, când s-a dispus arestarea episcopilor, încetarea cultului greco-catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestora.

În 2017, Cătălin Zamfir a fost decorat de președintele Iohannis alături de alți 11 academicieni. Sociologul a primit Ordinul Național „Serviciu Credincios” în grad de ofițer.

Avea să aibă parte și Elena Zamfir de un gest la înălțimea personalității sale. În 2003, La Editura Universității din Pitești vedea lumina tiparului cartea „Politici sociale, asistență socială, sociologie – Volum omagial Elena Zamfir”.

„Pentru a se constitui, dezvolta și ulterior impune, fiecare școală trebuie să aibă în frunte o personalitate de excepție, care să reunească sub autoritatea sa preocupările diverse ale celor care o constituie. Profesorul Elena Zamfir este pentru școala de asistență socială din România postdecembristă o asemenea personalitate”, susțin autorii.

Academician Elena Zamfir, Institutul de Cercetare a Calității Vieții. Foto: iccv.ro

Calitatea vieții post-POSDRU

Dacă te uiți pe organigrama de conducere a Institutului de Cercetare a Calității Vieții, n-ai cum să nu-l remarci pe „secundul lui Zamfir”, și anume pe directorul adjunct Sorin Cace, doctor în sociologie și economie și autorul cărții Statul bunăstării – evoluții și tendințe. În ultima declarație de avere, publicată în 2017, se poate constatata că acesta a câștigat aproximativ 200.000 de lei din funcțiile cumulate de cercetător și expert la institutul aflat sub egida Academiei. Peste 16.000 de lei pe lună, de la stat.

Pe lângă fondurile publice, Cace a fost foarte bine conectat în acești ani și la cele europene, prin Asociația pentru Promovare şi Dezvoltare Socio-Economică Catalactica pe care o conduce împreună cu soția sa, Corina Cace, profesoară la ASE.

A prins valul POSDRU (Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, 2007-2013) și s-a cățărat până pe creasta lui: spunea că în șapte ani a derulat 25 de proiecte POSDRU, în care ar fi rulat peste 40 de milioane de euro.

De la Uniunea Europeană s-au pus la dispoziție trei miliarde și jumătate de euro pentru stimularea unei piețe de muncă moderne și bine calificate, mai ales în mediile defavorizate. Erau vizați oameni care ar fi trebuit să se reinventeze, învățând o meserie căutată pe piață, sau să fie ajutați să-și deschidă propria afacere.

Un reportaj realizat de Digi 24, în 2017 – România Furată, jaful de un miliard de euro – arată că cel puțin un miliard de euro s-au sifonat între politicieni, clientela lor, managerii și trainerii de programe care în mare parte s-au dovedit inutile. POSDRU n-ar fi fost altceva decât o fabrică de produs diplome de calificare fără un impact real pe piața muncii.

În perioada desfășurării proiectelor POSDRU veniturile pe lângă salariile de la stat ale soților Cace erau însemnate.

„În 2010, de exemplu, Sorin Cace a încasat pe PFA și convenții civile 116.000 de euro, adică 9.676 de euro lunar. Soția sa menționează venituri nete pe PFA și convenții civile aferente anului 2010 de 42.044 euro, adică 3.503 euro lunar. După terminarea proiectelor POSDRU, venitul lui Sorin Cace pe PFA si convenții civile a fost de doar 2.000 de lei, de 244 de ori mai mic, iar al soției, de doar 1.000 de lei”, arătau jurnaliștii de la Digi 24.

Mai mult, post-POSDRU, averea lor s-ar fi mărit cu 8 terenuri și trei locuințe cumpărate toate cu bani cash.

Soții Cace, prin asociația lor, au derulat programe cu predilecție în Teleorman, în parteneriat cu autoritățile: Consiliul Județean, Prefectura, Direcția de Asistență Socială.

Sorin Cace, director adjunct la Institutul de Cercetare a Calității Vieții. Foto: iccv.ro

„Pentru Catalactica Teleorman, la un moment dat, plăteam contribuții și impozite un milion cinci sute de lei. Un milion cinci sute de lei noi. Eram al treilea contributor la bugetul județului Teleorman”, se lăuda Cace.

Implicase în proiectele POSDRU și firma unui coleg la institut, Codrin Scutaru. Erau ambii cercetători la ICCV. Firma lui Scutaru a fost unicul participant și ofertantul câștigător al unor contracte de achiziție publică pentru publicitate și serviciile de organizare ale campaniei de informare, în cadrul unor proiecte derulate prin Catalactica.

Scutaru a revenit în 2013 la Ministerul Muncii, ca secretar de stat, acolo unde mai lucrase și în perioada 2003-2006. Avea să lase pe blogul personal un cuvânt de mulțumire.

Sunt consiliat în deciziile importante pe care le iau de către academicianul Cătălin Zamfir, lider al sociologiei contemporane românești și primul ministru al muncii în 1990-1991, Dan Mircea Popescu, cel mai longeviv ministru al muncii de până în prezent, cumulând peste 6 ani de mandat în 1991-1996 și 2004, Petre Roman, primul premier post-decembrist al României și prof. dr. Elena Zamfir, creatorul școlii universitare de asistență socială din România.

Le mulțumesc și știu că, dacă acum am fi la premiera unui film și am ajunge la final, la generic, aș sta să văd toată lista completă de nume care a contribuit la efortul și rezultatele din aceste șase luni, precum și din ultimii 23 de ani. Pentru că, din truda fiecăruia, a reieșit o parte, fără de care, tabloul complet al sistemului de asistență socială și a ceea ce am realizat împreună până azi nu ar fi posibil”, scria în 2013 Scutaru.

*

Sub egida Academiei Române funcționează 60 de institute și centre de cercetare. Contribuie la dezvoltarea științei, literelor și artelor în țară, prin realizarea programelor de interes național, a programelor fundamentale și prioritare, se arată pe site-ul AR.

Nu există un mecanism independent care să facă evaluarea producției acestor institute.

Ele se autoevaluează și livrează un raport anual.

Trei teme abordate de soții Zamfir în raportul asupra pandemiei

Schimbări morale: solidaritatea

Solidaritatea socială a fost marginalizată. Chiar invocarea interesului social/ colectiv a fost taxată mai degrabă ca o reminiscență a ideologiei comuniste. Dacă vecinul tău nu are un loc de muncă, aceasta nu te face şi pe tine să pierzi locul de muncă. Este exclusiv vina lui că nu mai are un loc de muncă: nu este suficient de harnic, de priceput, de ambițios. Sărăcia celuilalt nu te îngrijorează. Tranziţia a produs o societate nu numai competitivă, dar şi mai individualistă, fundamental indiferentă la ceilalți. Solidaritatea tindea să devină o valoare desuetă. Erodarea solidarităţii este observabilă prin pierderea încrederii în ceilalţi

Statul, un instrument important de producere a bunăstării

„La începutul crizei, s-a lansat ideea că ar fi urgent o reducere drastică a personalului public. Presiunea ideologică neoliberală ne-a făcut să nu observăm că statul român este deja cel mai mic din Europa. Este momentul în care să regândim ideologia neoliberală în contextul actual al crizei. Criza actuală schimbă radical atitudinea faţă de stat: din „problemă”, statul devine „soluţie”. Statul român este în ultimele zile factorul cel mai important în administrarea vieţii colective. El a introdus reguli de viață care nu erau de conceput înainte. Şi, ce este şi mai important, măsurile restrictive introduse sunt susținute de populație şi chiar sunt surprinzător de mult respectate. Opina publică devine un factor care acționează convergent cu statul”

Atitudinea faţă de „ţara noastră”

„Ni s-a repetat obsesiv că am intrat într-o epocă fără graniţe. Suntem cetăţeni europeni, iar Europa va avea grijă de toţi cetăţenii ei. Starea românilor se va alinia aproape automat la standardele europene. Acum, în efortul de gestionare a pandemiei, Uniunea aproape a dispărut. Responsabilitatea pentru soluţionarea crizei actuale a revenit aproape exclusiv statelor naţionale care păreau, până chiar ieri, a fi în dispariţie. Tot mai mult, în această perioadă, observăm că fiecare ţară se centrează pe interesele ei. De fapt, ne trezim dintr-o iluzie. Interesul naţiunii redevine o prioritate. O Europă omogenă este un obiectiv de realizat printr-un efort comun, dar nu ca rezultat al unei politici birocratice, venită de la centru”

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...