EXCLUSIV. Mircea Geoană a plagiat din doi președinți americani: Bill Clinton și George W. Bush

Emilia Şercan

Știri

01/07/2024

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, a plagiat substanțial în teza de doctorat pe care a susținut-o, în urmă cu aproape 20 de ani, la Academia de Studii Economice din București. 

Cel puțin 78 de pagini din cele 279, cât totalizează lucrarea, au conținut plagiat –  text, grafice și tabele – preluat fără atribuire din diverse surse. Și în anexele lucrării există conținut plagiat: la o verificare aleatorie, am descoperit în Anexa nr. 2 că cel puțin 9 pagini au conținut plagiat.

Mircea Geoană a folosit o tehnică de preluare neautorizată de conținut, regăsită și în alte teze de doctorat ale unor demnitari de rang înalt: plagiatul prin traducere. 

Cea mai mare parte a conținutului identificat ca fiind plagiat de secretarul general-adjunct al NATO provine din trei documente oficiale, ambele emise de Administrația Prezidențială a Statelor Unite ale Americii (SUA): Raportul Economic al Președintelui, care include și Raportul Consiliului consilierilor economici. 

Mai exact, este vorba despre trei rapoarte, intitulate la fel, Economic Report of the President. Primul a fost prezentat Congresului SUA, în februarie 1999, de președintele Bill Clinton, iar celelalte două, de președintele George W. Bush, în februarie 2002 respectiv februarie 2003. Niciuna dintre aceste lucrări nu este citată în textul doctoratului lui Mircea Geoană și nu este trecută în bibliografie. 

Mircea Geoană nu a negat categoric că ar fi plagiat porțiuni din teza sa de doctorat. A spus doar, într-o discuție cu PressOne, că a lucrat „sârguincios” la lucrarea sa:

La patru zile după ce a împlinit 47 de ani, Mircea Geoană își susținea teza de doctorat și primea titlul științific de doctor în economie. Era 18 iulie 2005. 

La acel moment, Mircea Geoană era senator și președinte al celui mai mare partid din România – Partidul Social Democrat (PSD)  –, funcție pe care o ocupa de doar patru luni, mai exact din martie 2005, când l-a înlocuit pe Adrian Năstase, după eșecul social-democraților la alegerile parlamentare și prezidențiale.

Geoană intra, atunci, în etapa de apogeu a carierei sale politice.

Deși anterior fusese ambasador al României în SUA (1996 – 2000) și ministru de externe (2000 – 2004), în puternicul guvern condus de Adrian Năstase, Geoană a atins maximul său de putere politică după ce l-a învins pe Ion Iliescu la alegerile interne din PSD și a devenit președintele PSD.  

Acesta este contextul în care Mircea Geoană își susținea teza de doctorat la Academia de Studii Economice, la 12 ani după începerea studiilor doctorale. Durata legală a unui doctorat, la acel moment, era de patru ani.

Mircea Geoană a fost înmatriculat ca student doctorand în 1993, în domeniul Relații Economice Internaționale, prin decizia rectorului nr. 21/21.06.1993, însă a obținut titlul de doctor abia pe 18 iulie 2005, potrivit unui răspuns oficial primit de la Academia de Studii Economice (ASE). 

În primii patru ani scurși după căderea comunismului, în România au fost atribuite doar 82 de titluri de doctor în economie, potrivit actelor publice emise de Ministrul Educației, 62 dintre acestea fiind acordate de Academia de Studii Economice: 23 în 1990, 12 în 1991, 18 în 1992 și doar 9 în 1993, anul în care Geoană devine doctorand.  

Într-o perioadă în care doctoratul era o raritate – după cum arată și numărul mic de titluri științifice acordate în primii patru ani de după căderea comunismului – admiterea lui Geoană la doctorat, într-un domeniu specializat, precum Relațiile Economice Internaționale, s-a produs deși acesta nu avea studii în economie. 

Geoană avea o diplomă de inginer, obținută în 1983 la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic București – actuala Universitate Politehnică București –, și era proaspăt absolvent al Facultății de Drept a Universității din București. 

Nici activitatea profesională nu îl recomanda, teoretic, pentru a fi admis la un doctorat într-un domeniu atât de tehnic precum Relații Economice Internaționale: timp de șapte ani fusese inginer la Energomontaj București (1983 – 1990), iar în 1991 se angajase în Ministerul Afacerilor Externe.

Teza de doctorat a lui Mircea Geoană are titlul Evoluții în zona Atlanticului de Nord. Concluzii pentru integrarea României în structurile euro-atlantice. 

În 1993, când Geoană a fost a admis la doctorat, aderarea României la NATO și Uniunea Europeană erau obiective cu perspective de îndeplinire extrem de îndepărtate. 

Deși titlul tezei de doctorat a secretarului general adjunct al NATO – susținută public în iulie 2005 – creează așteptarea ca lucrarea să abordeze chestiunea apartenenței României la NATO și pe cea a integrării în Uniunea Europeană, aceste două aspecte sunt tratate marginal în raport cu întreg conținutul lucrării.

Nu sunt menționate în teză Summitul NATO de la Madrid din 1997 – când România nu a fost inclusă în primul val de aderare alături de alte țări foste comuniste –, ori momentul 1999, când NATO a cerut României să deschidă spațiul aerian pentru avioanele aliate în timpul operațiunilor din Iugoslavia. Nu este menționată nici începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, în 1999, la Helsinki, și nici începerea convorbirilor de aderare la NATO, anunțată în 2002 la Summitul NATO de la Praga. 

Doctorandul Mircea Geoană nu face referiri la aceste momente-cheie pentru integrarea României în structurile euro-atlantice – tema pe care și-a ales-o – deși în perioada în care era doctorand, mai exact în intervalul 1996 – 2004, a fost ambasador al României la Washington și mai apoi ministru de externe, funcții în virtutea cărora cunoștea în profunzime parcursul ambelor procese de aderare.

Partea care privește România din întreaga teză – și care are legătură cu tema propriu-zisă a lucrării, exprimată prin cea de-a doua parte a titlului acesteia – Concluzii pentru integrarea României în structurile euro-atlantice –, se regăsește la finalul tezei, în ultimul subcapitol.  

Această secțiune, intitulată Vectorii și provocările în procesul de modernizare a României, se întinde de la pagina 276 la 279 și numără doar 4 pagini, al căror conținut este structurat în două părți:

(1) Participarea României la UEM (n.a. - Uniunea Economică și Monetară) – considerații privind trecerea la moneda unică, euro și 

(2) Elemente generale privind conectarea României la Strategia Lisabona. 

Raportat la totalul de 279 de pagini ale lucrării științifice, aceste 4 pagini, în care sunt atinse chestiunile referitoare la „integrarea României în structurile euro-atlantice”, reprezintă 1,4% din conținut. 

Și referirile la structurile europene sunt mai mult decât succinte. Ele regăsesc în primele două subcapitole ale Capitolului VII, întinse de la pagina 252 la pagina 275. 

Această parte a tezei ocupă doar 23 de pagini din cele 279 ale tezei, adică 8,2% din conținutul total. 

În rest, lucrarea de doctorat a lui Mircea Geoană este o analiză detaliată a evoluției economiei Statelor Unite, completată în partea introductivă cu 14 pagini despre relațiile transatlantice. 

Teza lui Mircea Geoană a fost coordonată de profesorul Gheorghe Dolgu, fost rector al Academiei de Științe Economice (1971 – 1980), fost adjunct al ministrului Afacerilor Externe (1980 – 1984) – în perioada în care diplomația comunistă era condusă de Ștefan Andrei –, și fost ambasador. 

Lucrarea secretarului general adjunct al NATO este una barocă, împărțită în 7 capitole, și este însoțită de nu mai puțin de 20 de anexe. Lucrarea propriu-zisă numără 279 de pagini de conținut, pe când anexele au 278 de pagini.  

O lucrare de doctorat în domeniul socio-uman este un produs original de cercetare științifică, care trebuie să aibă, în mod obligatoriu, următoarele componente: (1) încadrarea temei de cercetare într-o paradigmă teoretică și cercetarea bibliografică, (2) metodologia de cercetare aplicată și (3) cercetarea propriu-zisă, în care doctorandul prezintă rezultatele propriilor sale analize academice. 

Doctoratul lui Mircea Geoană nu are nici metodologie, și nici partea de cercetare, deși o secțiune introductivă a tezei se numește Stadiul cunoașterii, iar Capitolul II, Modele și paradigme. 

În chiar Cuprinsul lucrării se află o ciudățenie academică: o secțiune, inserată între finalul ultimului capitol și Concluzii, intitulată Contribuții proprii (pp. 280 – 281).

Tezele de doctorat nu includ un astfel de capitol sau subcapitol, contribuțiile personale ale autorului fiind prezentate în partea de cercetare propriu-zisă sau la secțiunea de rezultate ale cercetării. 

Teza lui Mircea Geoană nu are însă o astfel de parte.

În această secțiune de Contribuții proprii, care se întinde pe o pagină și un sfert (pp. 280 – 281) și încheie practic lucrarea, Geoană spune că:

„In lucrare am incercat sa conturez ideea ca spatiul euromediteranean, apoi nord-vest european si finalmente nord-atlantic, a fost un spatiu de inovatie cu rol covarsitor in faurirea civilizatiei occidentale si am subliniat rolul jucat de helenism si iudeocrestinism, renastere, reforma si filosofia luminilor, de revolutia  comerciala din secolele XVI-XVII”. 

În realitate, referințele menționate în acest paragraf – cum ar fi „rolul jucat de helenism si iudeocrestinism, renastere, reforma si filosofia luminilor, de revolutia comerciala din secolele XVI-XVII” – nu sunt abordate nici măcar tangențial în teză. 

În secțiunea de Contribuții proprii, Geoană face o referință cel puțin bizară la Nadia Comăneci, pusă în relație cu parcursul european al României: „Romania are nevoie de un parcurs european de nota zece, gen Nadia Comaneci.” 

***

Lucrarea de doctorat a secretarului general al NATO lasă impresia că a fost redactată și asamblată de mai multe persoane, deoarece stilul de scriere și de organizare diferă în multe părți ale acesteia.

De exemplu, în Introducerea tezei (pp. 6 – 10) și în primele două segmente din Capitolul I (pp. 13 – 24) se regăsesc nenumărate referințe bibliografice, cuprinse în 29 de note de subsol. 

Tot în această parte a Capitolului I, denumit Relația transatlantică, sunt incluse mai multe referiri la persoana autorului, de tipul „în partea a doua mă voi referi”, „în partea a treia voi face”, „voi face o serie de aprecieri”, „voi prezenta”, „calitatea de ministru al afacerilor externe al României a determinat, în mod inevitabil participarea mea...”, „această experiență [...] m-a ajutat să formulez...”. 

Referințele la persoana autorului dispar subit din capitolele lucrării în care am descoperit dovezi de conținut preluat fără atribuire, prin încălcarea normelor de originalitate, în vigoare la momentul susținerii doctoratului de către Mircea Geoană.  

Primele dovezi de plagiat le-am descoperit în Capitolul I, subcapitolul 2, intitulat Scurtă comparație între economiile europeană și americană.

De la pagina 26 la 31, așadar pe o distanță de cinci pagini, sunt incluse 6 grafice și 3 tabele, toate plagiate. 

Aceste ilustrații sunt realizate în engleză și nu în română, limba în care este redactată lucrarea, acesta fiind primul indiciu că ele nu au fost executate de Mircea Geoană, ci că au fost copiate. Tezele de doctorat trebuie realizate într-o singură limbă – română sau o altă limbă de circulație internațională. 

Toate cele 6 grafice și 3 tabele sunt plagiate din aceeași sursă, European Economy. 6/2003. The EU economy 2003 review. 

Un alt punct comun al acestor ilustrații este faptul că preiau, din original, informațiile despre sursele de proveniență a datelor. Pe niciuna dintre figuri, însă, nu sunt creditați și autorii ilustrațiilor, ori lucrările-sursă din care acestea au fost preluate. 

Normele academice prevăd că, în cazul ilustrațiilor preluate, trebuie menționată explicit sursa de proveniență a datelor și, de asemenea, dacă graficul / tabelul / diagrama sunt executate chiar de autorul doctoratului ori sunt preluate dintr-o altă sursă, care trebuie specificată. 

Pe lângă aceste 9 ilustrații copiate direct din sursele originale, în teza lui Mircea Geoană mai există alte 15 grafice și 7 tabele plagiate. 

Aceste 22 de ilustrații sunt în limba română, iar Geoană a reprodus până la identitate forma și conținutul lor, așa cum apar în original, în limba engleză. 

Pe toate aceste 22 grafice și tabele, Geoană a copiat titlurile și sursa de proveniență a datelor. În unele cazuri, Geoană a plagiat și notele explicative din lucrările originale. 

După cum spuneam la început, am descoperit conținut plagiat – text, grafice și tabele – în 78 de pagini din cele 279, cât totalizează lucrarea. 

72 de pagini din cele 78 au conținutul plagiat din trei rapoarte semnate de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush. 

Dacă ilustrații plagiate am descoperit încă de la pagina 26 a lucrării de doctorat a secretarului general adjunct al NATO, primele semne solide de întrebare au apărut la Capitolul II, intitulat Modele și paradigme. 

Deși acest capitol este unul foarte dens în cifre și date statistice despre economia americană, informațiile nu sunt atribuite și nicio sursă bibliografică nu este citată, astfel că nu se știe de unde a preluat autorul informațiile și datele prezentate.  

Iată câteva exemple de informații care nu sunt atribuite, astfel încât proveniența lor să fie cunoscută: 

„Muncitorii din industrie lucrau 10 ore pe zi, 6 zile pe săptămână și câștigau în media 375$ pe an.” (p. 41)

sau

„Între 1895 și 1904, 157 de companii au absorbit 1800 de firme, iar o treime din companiile formate controlau peste 70% din piață. Aceste firme aveau un capital de aproximativ 4 miliarde de dolari – o sumă de 4 ori mai mare decât totalul firmelor create între 1890 – 1893.” (p. 42)

sau

„În această perioadă prioritățile bugetare au fost: asigurarea veniturilor, pentru care fondurile alocate au crescut cu 11,6% pe an între 1949 și 1989; educația pentru care fondurile au crescut 13,0% pe an; și sănătatea, fondurile alocate în acest domeniu crescând cu un uimitor procent de 16,3% pe an.” (p. 43)

sau 

„Exprimate în dolari corespunzători unei puteri de cumpărare constante (1982 USD), cheltuielile de apărare au scăzut de la 166 miliarde USD în anul 1953 la 137 miliarde USD în anul 1960ł apoi, după o perioadă de revenire la 204 miliarde USD în anul 1970, au scăzut la 152 miliarde USD în anii 1980, înainte de perioada de relansare a înarmării.” (p. 43)

De exemplu, în propoziția „Pentru aprecierea situației generale a acelei perioade este necesar să se prezinte și câteva date legate de situația de pe piața muncii” (p. 40) este folosit registrul impersonal – „este necesar să se prezinte” –, diferit de formulările anterioare, care includeau referiri la persoana întâi. 

Primele dovezi indubitabile de plagiat există în Capitolul II, subcapitolul 2, Expansiunea economică. Noua paradigmă. Dereglementarea. 

22 pagini din această secțiune sunt plagiate prin traducere din lucrarea Economic Report of the President transmitted to the Congress, document înaintat de președintele american Bill Clinton, în februarie 1999, Congresului SUA. 

Această lucrare nu este nici citată și nici menționată în bibliografia tezei de doctorat. 

Porțiunile de conținut plagiat prin traducere din limba engleză în română nu sunt depistate, în mod automat, la o verificare cu un soft antiplagiat. 

Plagiatul prin traducere este inclus de mediul academic printre formele de încălcare a normelor de integritate în realizarea lucrărilor științifice. 

Acesta se produce atunci când o frază, un paragraf sau un text sunt traduse dintr-o limbă străină, fără ca autorul și opera originală să fie citate în mod corespunzător prin atribuire și prin marcarea cu ghilimele, iar conținutul tradus este prezentat ca fiind creația originală a „traducătorului”.

Profesorul de filosofie Mike Dougherty, de la Ohio Dominican University, scrie în cartea sa din 2020, Disguised Academic Plagiarism: A Typology and Case Studies for Researchers and Editors (Plagiatul academic deghizat. O tipologie și studii de caz pentru cercetători și editori), că plagiatul prin traducere reprezintă „conversia unui text dintr-o limbă în alta cu intenția de a-i ascunde originea” (apud Bela Gipp, 2014). 

Traducerea din sursa originală este atât de fidelă în teza lui Mircea Geoană încât, în unele situații, au fost traduse inclusiv indicațiile făcute de autorii originali la o serie de tabele sau grafice care nu se regăsesc însă în teza doctorală a acestuia. 

Un astfel de exemplu se află la pagina 52. 

Aici apare următoarea frază: „Inflația a început să scadă, dar apoi a început să crească brusc (tabelul 1.1)”. 

În original, în Economic Report of the President transmitted to the Congress, February 1999, aceasta apare la pagina 22 astfel: „Inflation had been edging up as the unemployment rate came down, but it then began to rise sharply (Chart 1-1)”. 

Fraza este tradusă cuvânt cu cuvânt, inclusiv referința la tabelul 1-1, pusă între paranteze, fără ca acest tabel să existe în paginile anterioare sau ulterioare, ceea ce arată și mai clar faptul că provine dintr-o porțiune plagiată prin traducere. 

Referința la „tabelul 1-1”, existentă în teză, a fost eliminată în volumul în care Geoană și-a publicat doctoratul în 2006, la Editura Economică. În această carte, intitulată America, Europa și modernizarea României. Fundamente pentru un proiect românesc de societate, Geoană preia o parte din teza sa de doctorat, inclusiv porțiunile plagiate din raportul anual al președintelui Bill Clinton.

O altă anomalie am descoperit pe prima pagină din Capitolul III, subcapitolul 1, intitulat O altfel de economie. 

La pagina 101 există un paragraf care are indicate notele de subsol nr. 55, 3, 4 și 5. 

Nota nr. 55 este pusă la finalul unui citat și face trimitere printr-o mențiune în subsolul paginii la Jean Rischard, însă notele nr. 3, 4, și 5, care sunt incluse în propozițiile următoare, nu există în subsolul paginii, cum nu există nici notele nr. 56, 57 sau 58, fapt care ar fi putut indica o eroare de redactare. 

O explicație plauzibilă este faptul că respectivul paragraf a fost plagiat, iar, din neglijență, notele de subsol nr. 3, 4 și 5, care ar fi putut să apară sub această numerotare în lucrarea originală, au fost uitate în text.

„Un economist occidental sintetiza astfel marea schimbare petrecută: «Să spunem simplu să revoluțiile tehnologice anterioare se bazau pe o transformare a energiei sau materialelor. Pentru că transformă timpul și distanța cea cu care avem de-a face astăzi pătrunde mai în profunzime în țesutul industrial. Fapt cel puțin la fel de important, ea plasează cunoașterea și creativitatea la loc de frunte între factorii de producție, și mult înaintea capitalului, a muncii și materiilor prime»55. Același economist subliniază că domesticirea aburului la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea a permis să se treacă dintr-odată de la cal la o putere mecanică de o mie de cai -abur, ceea ce reprezenta un salt cantitativ de 103. Prin comparație, saltul care s-a produs în telecomunicații este de 104,iar progresul informatic marchează un salt uluitor de 105”.

În mod normal, numerotarea notelor de subsol se face automat de către programul de scriere Word – lucru valabil și în 2005, anul redactării tezei lui Mircea Geoană. 

Notele de subsol pot avea, însă o altă numerotare decât cea normală, atunci când conținutul a fost copiat, cu tot cu acestea, dintr-un alt text, iar ulterior conținutul nu a fost editat sau corectat – ceea ce, foarte probabil, s-a întâmplat în acest caz. 

Această situație nu este singulară în teză, o anomalie similară regăsindu-se și în Anexa nr. 2, la pagina 325. De această dată, în text este semnalată nota de subsol nr. 2, însă aceasta nu există în subsolul paginii. Înainte și după această notă nr. 1 există nota 121 (p. 298), respectiv nota 122 (p. 331). 

Situația se repetă la Anexa nr. 15, unde există o notă nr. 1 de la pagina 504, urmată de notele nr. 1, 2 și 3 la pagina 505 și de o nouă notă nr. 1 la pagina 507, toate încadrate de nota nr. 126 (p. 493) și 127 (p. 539). 

Revenind la Capitolul III, subcapitolul 1, și acesta abundă în date factuale de mare precizie, care nu sunt atribuite sau citate, proveniența lor fiind necunoscută:

„Încă din anul 1988, SUA, Japonia, RFG, Marea Britanie și Franța cheltuiau aproximativ 630 de milioane de dolari zilnic pentru C&D, ajungând la aproximativ 1 miliard  de dolari zilnic în perioada 1992 – 1993.” (p. 102)

Alte 13 pagini cu conținut plagiat se regăsesc în Capitolului III, subcapitolul 2, intitulat Inovație și concurență. 

Sursa o reprezintă tot Economic Report of the President, remis de președintele Bill Clinton Congresului SUA, în februarie 1999. 

La pagina 120 din teză, Geoană preia, cu tot cu ghilimele, un citat care în original se află la paginile 181-182, și care este marcat cu semnele citării. 

„Acționând în acest mod, se promovează (așa cum se precizează în Constituția SUA) «progresul științei și al artelor folositoare, prin acordarea de drepturi exclusive autorilor și inventatorilor asupra respectivelor scrieri și descoperiri, pe timp limitat”. (p. 120)

Cum în partea de început a tezei există mai multe atribuiri făcute corect, e clar că Mircea Geoană cunoștea tehnicile de citare prin indicarea sursei și folosirea ghilimelelor, ceea ce arată intenția de a masca plagiatul acolo unde acesta a copiat conținut ad litteram, dar nu a indicat sursa. 

Cea mai lungă secvență de conținut plagiat se află în Capitolului III, subcapitolul 3, intitulat Criză și relansare la început de mileniu. 

Este vorba despre nu mai puțin de 30 de pagini, plagiate tot prin traducere, care sunt cuprinse între paginile 131 și 163 din teza de doctorat. 

Această secțiune din teză este plagiată tot din Economic Report of the President, de această dată cele care corespund anilor 2002 și 2003 și care au fost transmise Congresului SUA de președintele George W. Bush. 

Nici aceste lucrări nu sunt citate, însă Raportul din 2002 este menționat în Bibliografie ca fiind scris de Garry Walton și Hugh Rockoff, ceea ce e fals. Cei doi nu au lucrat la redactarea raportului și nu s-au numărat printre consilierii președintelui Bush.  

Cea mai mare parte a conținutului tezei nu are o legătură cu tema lucrării – Evoluții în zona Atlanticului de Nord. Concluzii pentru integrarea României în structurile euro-atlantice –, iar Mircea Geoană nu explică de ce diverse sectoare din SUA, despre care prezintă informații hiperdetaliate, ar fi relevante pentru integrarea României în structurile euro-atlantice. 

În lipsa unei corelații, nu e clar de ce informații ca cele de mai jos au fost considerate adecvate pentru conținutul tezei: 

De asemenea, nu este explicată relevanța unor date granulare referitoare la economia SUA, de tipul: analizarea inflației (p. 150), a productivității și costurilor de angajare (pp. 152 – 154), a energiei și eficiența utilizării ei (p. 154), a ratelor dobânzilor ridicate (p. 154), a scăderii cursurilor acțiunilor în sectorul tehnologiilor de vârf (p. 155) etc. 

Ultima secvență de conținut plagiat pe care am descoperit-o în teza lui Mircea Geoană se regăsește în ultimul subcapitol din Capitolul III, intitulat Perspective, în care am descoperit conținut plagiat în toate cele 7 pagini, printre care se numără și două tabele (unul întins pe două pagini) și un grafic. 

În notele de subsol ale tezei lui Mircea Geoană sunt citate 36 de lucrări - cărți și articole -, ale unor autori care semnează individual sau în coautorat. 

În Bibliografia doctoratului sunt menționate, însă, 81 de lucrări, semnate de 76 de autori, individual sau în coautorat, și 12 articole semnate de 11 autori, individual sau în coautorat. 

Acest lucru înseamnă că Mircea Geoană a inclus în bibliografia tezei de două ori și jumătate mai multe lucrări decât cele citate efectiv, lucru inadmisibil, deoarece bibliografia trebuie să prezinte doar autorii citați, cu referință extinsă la lucrările lor.

De partea cealaltă, unii autori menționați în notele de subsol ale doctoratului nu sunt menționați în Bibliografie. Este cazul lui Henry Kissinger, Pierre Moscovici sau Samuel Huntington, pe care, de exemplu, îl citează de două ori cu lucrarea Who Are We? The Challenges to America's National Identity (2004). 

Singurul autor român inclus în bibliografie este economistul Mircea Coșea, care însă nu e citat nicăieri în cuprinsul tezei. 

De asemenea, jurnalistul Bob Woodward, care a realizat alături de Carl Bernstein investigația care a dus la demisia președintelui SUA, Richard Nixon, în 1974, este inclus în Bibliografie cu cartea Maestro (2000), deși aceasta nu este citată în lucrare. 

Într-o discuție cu PressOne despre modul în care și-a conceput teza de doctorat, Mircea Geoană a declarat că el știe că a „au fost chestiuni pe care le-am menționat”, făcând referire la faptul că a atribuit conținutul scris de alți autori. 

„Nu știu, eu vă spun că ceea ce am făcut eu cu teza mea de doctorat a fost făcut absolut onest și nu mă simt cu absolut nimic în afară a regulilor din vremea respectivă. Acum…dacă s-au schimbat regulile între timp, e altceva”, a spus Geoană.

Secretarul general adjunct al NATO nu este primul politician care, pus în fața unor probe de plagiat, invocă automat „regulile din vremea respectivă”. Au făcut-o înainte lui foștii premieri Victor Ponta, în 2012, și Nicolae Ciucă, în 2022. 

Potrivit legislației din epoca în care au obținut titlul științific de doctor Ponta și Ciucă, ambii cu tezele susținute în 2003, dar și Geoană (2005), originalitatea într-o teză de doctorat era condiție obligatorie.

Art. 22 din Hotărârea de Guvern nr. 37/1999 privind organizarea și desfășurarea doctoratului, în vigoare în 2005, prevedea că „teza de doctorat trebuie să conțină elemente de originalitate specifice domeniului abordat, precum și modalități de validare științifică a acestora”.

Condiția originalității era prevăzută și de art. 28, alin. (2), care făcea referire la susținerea publică a tezei de doctorat, în care se spunea că „Dezbaterea se axează pe elementele de originalitate ale tezei de doctorat și pe recunoașterea valorică a rezultatelor obținute”.

De altfel, în referatul său, prin care a decis să-i acorde titlul de doctor lui Mircea Geoană, îndrumătorul acestuia, profesorul Gheorghe Dolgu precizează că „am constatat că criteriile 1, 2 și 3 de evaluare a tezei de doctorat sunt îndeplinite”. 

Într-un răspuns primit de la ASE la o cerere în care am cerut să-mi comunice care au fost „criteriile 1, 2 și 3” în vigoare în 2005 și invocate de profesorul Dolgu, universitatea precizează că „criteriile sunt prevăzute în referatele de specialitate ale membrilor comisiei de susținere a tezei de doctorat și se referă la:

La observația că originalitatea unei teze era o cerință atunci când și-a susținut doctoratul, condiție care nu s-a schimbat între timp, Mircea Geoană a declarat că în chestiunile referitoare la plagiat se situează conceptual „mult mai aproape de opiniile dumneavoastră, decât de alții”. 

„Nu, nu, și nu spun că ar fi de bine să se schimbe. Și că asta e, de fapt, esența unei chestiuni de genul ăsta. Dar toată munca [mea] a fost făcută serios și n-am niciun fel de... Pe ceea ce înseamnă plagiat, eu sunt mult mai aproape de opiniile dumneavoastră, decât de alții.”

Acesta a mai declarat și că nu ar avea nicio problemă dacă se va demonstra că teza lui este plagiată: „N-am niciun fel de problemă în clipa în care e ceva care e demonstrat că e în afară normelor, să zic, academice de atunci. N-am nicio fel de problemă, sunt absolut pe linie cu dumneavoastră și cu orice altcineva care face asta de o manieră, cum să zic, echilibrată și obiectivă”.

Editor: Mona Dîrțu

***

PressOne publică mâine o continuare a acestei investigații, în care pune reflectorul pe cei 12 ani scurși între înmatricularea lui Mircea Geoană la doctorat, în 1993, și susținerea tezei, în 2005. Ancheta își propune să facă lumină asupra modului în care Academia de Studii Economice a respectat prevederile legale și să găsească răspuns la întrebarea: trebuia Mircea Geoană exmatriculat de la doctorat pe parcursul celor 12 ani și dacă da, când anume? 

Mai aflați din textul de mâine: ce calificativ a obținut de Mircea Geoană pentru teza de doctorat plagiată; câte întreruperi de studii a avut în 12 ani; cine au fost referenții și cum au apreciat teza plagiată; ce spune Academia de Studii Economice despre studiile secretarului general adjunct al NATO.