Exclusiv. Diaspora ucraineană: "Fratele meu are 25 de ani, e programator și azi a plecat la război"

În ultima săptămână au avut loc demonstrații de susținere în toată Europa (Belgia, Franța, Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Irlanda), dar și în SUA și Canada, unde se regăsesc printre cele mai numeroase diaspore ucrainene (peste două milioane de oameni). 

Între timp, în Beirut, au apărut tensiuni între diaspora rusă și cea ucraineană, ucrainenii din Londra fac planuri să se întoarcă acasă, pentru a se alătura armatei, iar diaspora din Turcia găzduiește ucrainenii blocați pe aeroportul din Istanbul, după ce spațiile aeriene ale țărilor vecine, inclusiv al Moldovei, au fost închise, blocându-i pe mulți în tranzit înspre casă. 

În Grecia locuiesc doar în jur de 25 de mii de ucraineni, însă astăzi aceștia au organizat o demonstrație pașnică la poalele Acropolelor, pentru protesta împotriva invaziei ruse. Atmosfera e încărcată, plouă mărunt, se intonează imnul și un preot spune Tatăl Nostru. Oamenii nu știu ce altceva ar putea să facă – rudele lor nu-i vor acasă, dar și dacă i-ar vrea, nici n-ar avea cum, în acest moment, să se întoarcă prea ușor.  

Liuba are 38 de ani și e din Mariupol, unul dintre primele orașe vizate de atacul rușilor. În timp ce reîncarcă pe pilot automat feed-ul de Twitter ca să afle vești despre situație, din spatele unor ochelari de soare mari, plânge. Nu e singura. Demonstrația n-are dinamism – stupoarea e mai degrabă sentimentul care plutește în aer.    

„Nu ne-a venit să credem că putem trăi așa ceva în zilele noastre. Am vrut să credem că situația va fi evitată, dar acum doar un miracol mai poate opri ce se întâmplă fără mulți morți. Am rude acolo, prieteni, oameni foarte apropiați. Sunt speriați, stau acasă și aud bombele. Nu se simt în siguranță”, povestește Liuba. 

„E o prostie să spui că ucrainenii ar fi putut porni războiul”, adaugă ea. „Ucrainenii doar au vrut să creadă că nu se va întâmpla. Că se vorbea de asta, că era ceva la televizor. Dar nu realitatea asta, de acum. Sunt oameni care muncesc, învață și acum nu pot să-și mai trăiască viețile de zi cu zi. Nu au nici unde să plece, acum războiul e peste tot. Și nici nu vor să plece din țară. Casele lor sunt acolo. E greu să-ți părăsești părinții, prietenii, să-ți lași casa în urmă”, încheie ea. 

Și pentru Ina, de 33 de ani, ideea unui război în Europa în 2022 e înspăimântătoare.  

„Sunt în șoc. Simt că a murit cineva și sunt în doliu. Bunica mea e în Ucraina, am veri, unchi, multe rude, în Kiev și în Rivne.” Spune că nu a reușit să dea de niciuna dintre ele, din cauza conexiunii supraîncărcate la internet.

„Am încercat să vorbesc cu bunica mea, dar conexiunea era îngrozitoare, doar am văzut că plângea, n-am înțeles ce mi-a zis și s-a întrerupt”, povestește ea. „Nu înțeleg ce se întâmplă. Nu avem arme. Am renunțat la armele grele acum mulți ani, am semnat tratat cu Rusia (în 1994, n. red). Am crezut că vor încerca ceva la frontiere, ca acum opt ani (în 2014, când Rusia a anexat Crimeea, n. red.) și că se vor opri. A fost un șoc când am văzut că nu e așa. Eram la muncă, am aflat de la mama mea. Am plâns o oră. Pur și simplu nu înțeleg cum de am ajuns la război în Europa.” 

Liubov, de 45 de ani, e furioasă mai ales pe rușii și ucrainenii care îl sprijină pe Putin. „Ne consumă nedreptatea. Cea mai teribilă treabă este că mulți ruși sunt alături de ei, de politica asta murdară. Și că până și unii ucrainieni care locuiesc în Rusia îi iau partea, deși au rude în Ucraina care au fost în lagăre. E cel mai tragic lucru.” 

O dovadă a faptului că nu toți rușii susțin politica expansionistă a lui Putin este însă faptul că unii dintre ei protestează, chiar azi, alături de ucraineni. Elena e din Rusia, are 33 de ani și furioasă.

„Am o mulțime de prieteni ucraineni, nu pot să accept situația asta, ce face Putin. Pentru ce să faci așa ceva? De ce să moară atâția oameni? Acum a distrus infrastructura, aeroporturi. Dar dacă va continua, vor muri mulți oameni. Putin e un agresor și pentru Europa, dar și pentru cetățenii ruși”, spune Elena.

În mijlocul pieței, singurul optimist este un călugăr, care nu vrea să-și dea numele, dar susține că războiul se va încheia repede, în două-trei zile, pentru că „armata ucraineană este minunată”. Între timp, însă, se întreabă cum o să ajungă înapoi acasă. Nu locuiește în Atena, e doar în vizită, iar aeroporturile s-au închis. „O să mă întorc prin România, prin Suceava sau Cernăuți ca să ajung la Ternopil, de unde sunt.” 

Între 7 și 12 milioane de ucraineni locuiesc în afara țării. Din ei, mai mult de 3 milioane locuiesc în Rusia.