Evadare în realitate. Patru documentare de urmărit la TV

Daniel Iftene

Redactor

Cu o prezență îngrijorător de scăzută în cinematografe, filmul documentar și-a găsit locul în televiziune. Iată câteva exemple câștigătoare:

Icarus (2017, regia: Bryan Fogel)

Frustrarea duce la joacă, iar joaca, la descoperire. Totul începe după giganticul scandal de dopaj care a dus, în 2012, la suspendarea pe viață a lui Lance Armstrong și la retragerea celor șapte titluri ale sale din Turul Franței.

Pentru Bryan Fogel, ciclist amator și admirator al ciclistului american, acest șoc devine imboldul pentru a investiga, pe propria piele, care sunt efectele anabolizantelor și cum e posibil să înșeli toate testele anti-doping, așa cum o făcuse Armstrong pentru cel puțin o jumătate de deceniu. (Cronologia scandalului, aici.)

Așa că prima parte a filmului își urmărește propriul realizator în timp ce își injectează hormoni și se pregătește pentru Haute Route, una dintre cele mai dificile curse destinate cicliștilor amatori.

Dar, cum în spatele fiecărui sportiv dopat stă un biochimist, Fogel îl întâlnește pe Grigory Rodchenkov, directorul laboratorului pentru depistarea dopajului din Moscova.

Atras de ideea lui Fogel de a demonstra că testele anti-doping nu sunt infailibile, în ciuda încercărilor Agenției Internaționale Anti-Doping (WADA) de a le securiza, Rodchenkov se dezvăluie a fi un personaj-cheie ale politicii de dopaj de care Federația Rusă a fost acuzată după rezultatele Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci (2014).

Tensiunea crește accelerat în a doua parte a documentarului, pentru că evenimentele se suprapun peste scandalul care a dus la interdicția parțială aplicată Rusiei pentru JO de vară din Brazilia: în pericol să fie omorât, Rodchenkov fuge în SUA pentru a pune distanță între el și FSB (fostul KGB).

Câștigător al Oscarului pentru cel mai bun documentar în 2018, Icarus se transformă dintr-un film despre dopaj într-o dezvăluire a unei conspirații internaționale în care publicul și sportivii devin pioni ai unui joc de orgolii, iar folosirea de substanțe interzise este calea spre succes.

Cum spune Don Catlin, unul dintre părinții anti-dopingului: „Toți se dopează. Și, din păcate, drogurile funcționează”.

Icarus poate fi vizionat pe Netflix.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în ultimul weekend înainte de Crăciun în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, târg de designeri în Cluj-Napoca, Seri de TraIARNĂ în Timișoara și concert de colinde în Iași. Tu ce faci în weekend?

Gustul puterii (2017, regia: Tereza Nvotová)

Unul dintre cele mai interesante documentare despre istoria recentă produse de HBO Europa crește din fascinația regizoarei Tereza Nvotová pentru fostul prim-ministru slovac Vladimír Mečiar, figură controversată a tranziției est-europene de la comunism la democrație.

Și aici, totul pornește dintr-o joacă: în jurul vârstei de 10 ani, sub bătătorul de covoare tipic comunist și faimos pentru multifuncționalitatea sa, Tereza se joacă de-a jurnalista și îl are ca invitat în emisiunea sa fictivă tocmai pe premierul Slovaciei, interpretat de un prieten al său.

Falsul Mečiar nu spune mai nimic, dar pentru regizoarea ajunsă adult se conturează o întrebare: cum de am fost vrăjită de un personaj care, privit după aproape 20 de ani de când și-a încheiat cariera, pare un clovn periculos?

Naționalistul Vladimír Mečiar a condus Slovacia din 1990 până în 1998. A fost unul dintre artizanii ruperii de Cehia, a susținut privatizări bazate pe interesele acoliților lui și a transformat țara într-un stat controlat de serviciile secrete, inclusiv prin intimidarea fizică a jurnaliștilor care investigau afacerile sale.

Culmea meciarismului (așa cum a fost botezată perioada) a fost atinsă când premierul a încercat să-i dea o lovitură decisivă președintelui slovac, cu care se afla într-un permanent conflict.

Cu toate astea, Mečiar a rămas una dintre personalitățile cele mai iubite în țara sa. Cum spune directorul său de campanie, nu rațiunea aduce voturile, ci emoția.

E bine că pe genericul documentarului Gustul puterii nu scrie că asemănarea cu alte persoane sau evenimente din Europa de Centrală și de Est e pur întâmplătoare.

Tulburător e cum filmul te forțează să rememorezi figuri din propria istorie, amestecate într-un singur individ: autoritarismul lui Iliescu, virulența lirică a lui Vadim și megalomania lui Năstase.

Dirty Money (2018 − )

Una dintre seriile de non-ficțiune foarte prizate pe Netflix se uită la sumele uriașe pe care diferite corporații, carteluri sau organizații le obțin prin practici necurate, fie la limita legalității, fie prin manipulări ale legislației sau consumatorilor.

Seria cuprinde șase episoade, fiecare focalizând pe un incident sau fenomen economic, pentru a-i urmări nu doar derularea, ci și implicațiile politice și sociale.

Spre exemplu, Alex Gibney (Oscar pentru Taxi to the Dark Side, 2007) investighează felul în care Volkswagen a păcălit sute de mii de americani în scandalul mașinilor (ne)poluante și încearcă să găsească atât motivele, cât și greșelile pe care concernul german le-a făcut în timpul crizei.

Jesse Moss (cunoscut pentru documentarul social The Overnighters, 2014) caută să afle, alături de victimele creditelor acordate „până la salariu” de tot felul de instituții nebancare, cum poate fi oprit acest flagel care se bazează pe naivitatea și lipsa educației financiare.

După ce trece printr-un delicios episod legat de mafia… siropului de arțar și cel mai mare jaf din istoria Quebecului (9.561 de butoaie de sirop, aproape 18 milioane de dolari, dispărute fără urmă), primul sezon al seriei se oprește pe imaginea omului de afaceri abil pe care și-a creat-o Donald Trump.

Regizat de Fisher Stevens (autorul unui documentar emoționant despre relația dintre Carrie Fisher și mama sa, Debbie Reynolds), episodul intitulat The Confidence Man pornește de la premisa că o parte din popularitatea actualului președinte american se bazează tocmai pe această imagine creată în mod artificial, pe exagerarea unor abilități antreprenoriale care sunt contrazise de analiști economici, jurnaliști și foști colaboratori.

Jurnalele Zen ale lui Garry Shandling (2018, regia: Judd Apatow)

Cu toții ne-am așteptat ca Robin Williams: Come Inside My Mind (r. Marina Zenovich) să fie hit-ul HBO în materie de documentare despre artiști, dar planetele nu s-au aliniat.

Tot ce poți să spui despre el e că e corect și că are câteva secvențe în care, pe cale de nostalgie, ți se reactivează admirația pentru marele actor.

Totuși, HBO își răscumpără păcatele cu cele două episoade dedicate unui comediant mai puțin cunoscut publicului românesc, Garry Shandling. Filmul este realizat de unul dintre ucenicii săi apropiați, Judd Apatow (40-Year-Old Virgin, Knocked Up, Bridesmaids).

Shandling a fost un nume definitoriu pentru scena de stand-up comedy din Statele Unite. În aproape 30 de ani de carieră, a strâns 19 nominalizări la premiile Emmy, îndeosebi pentru cea mai cunoscută emisiune a sa, The Larry Sanders Show (1992-1998).

Apatow pornește de la o serie de jurnale pe care Shandling le ține încă din adolescență și creionează un portret foarte intim al unui comediant care trebuie să treacă peste propriile bariere pentru a atinge succesul.

Jurnalele Zen… nu-și propune dezvăluiri spectaculoase, ci doar să vorbească despre un om care a găsit sensul vieții în a-i face pe ceilalți să râdă.

Offscreen

→ Trebuie să vedeți trailer-ul serialului Maniac, cu Emma Stone și Jonah Hill, a cărui premieră pe Netflix e programată în 21 septembrie.

Maniac promite călătorii în universuri spectaculoase, în timp ce-i urmărește pe cei doi protagoniști – voluntari într-o serie de experimente medicale. În spatele proiectului stă Cary Joji Fukunaga, regizorul primului sezon (și cel mai important) din True Detective.

→ Academia Americană de Film a anunțat că va introduce o nouă categorie la Gala de anul viitor – Oscarul pentru cel mai bun film popular.

Cum anunțul a creat deja confuzie, revista Variety încearcă să explice că noul premiu va readuce în atenție pelicule „de public”, așa cum sunt, de pildă, Titanic sau Gladiator.

În ultimii ani, asemenea filme nu mai ajung să fie nominalizate decât în categorii tehnice, din cauza faptului că și cinemaul american a migrat spre aprecierea laturii artistice.

Dar, cum drumul spre iad e pavat cu bune intenții, ne întrebăm dacă noul premiu nu va duce la o clasare nefericită a unor producții pe raftul de sus, în secțiunea „de lux”, și pe altele mai jos, în secțiunea „oferta de sâmbătă”. Tot ca pe Titanic.

via GIPHY

→ Regizorul maghiar László Nemes, câștigătorul Oscarului pentru film străin cu Fiul lui Saul, va lansa la Festivalul de la Veneția al doilea său lungmetraj, Sunset (Apus).

Dramă istorică plasată în Budapesta la începutul secolului XX, filmul urmărește povestea unei tinere care se întoarce acasă pentru a lucra în fostul magazin al familiei.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€