Europa se pregătește de război pentru a păstra pacea. Mesajul Conferinței de Securitate de la München: vremea optimismului a trecut

Redacția

50 de lideri din întreaga lume și sute de politicieni, experți în domeniul apărării, dar și șefi de companii gigant din întreaga lume au discutat în public și în spatele ușilor închise despre provocările actuale în materie de securitate. Mesajele lor nu au fost deloc optimiste. 

Cea de-a 60-a ediție a Conferinței de securitate de la München a avut loc luna aceasta și s-a concentrat pe războiul ruso-ucrainean, conflictul din Orientul Mijlociu, relația cu China și consolidarea apărării europene.

În deceniile care au urmat înființării sale, Conferința a fost unul dintre evenimentele cheie pentru a demonstra angajamentul transatlantic. Acum însă organizatorii încearcă să adune un cerc global de participanți, cu tot mai mulți invitați din țările din Sudul Global. Deși, uitându-te printre participanții la conferință, chiar și acum poți avea cu ușurință sentimentul că te-ai amestecat într-o mulțime de costume elegant croite, grupul a început să se diversifice puțin și se pot vedea din ce în ce mai multe ținute tradiționale.

Cercul de participanți acoperă acum aproape întreaga lume - deși, bineînțeles, unii lipsesc. Deloc surprinzător, Vladimir Putin nu a fost invitat, dar ministrul chinez de Externe, de exemplu, a fost un oaspete recurent la München.

Din 2022, în locul liderilor de stat ruși, opoziția rusă și societatea civilă din ce în ce mai puțin existentă au primit un loc la conferință. Același lucru s-a întâmplat și în cazul Iranului, în acest an.

Punctul de plecare: „Lose-Lose”, toată lumea pierde

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Geoană, banii din Bulgaria și de la Nelu Varga. Finanțare de la o rețea de evazioniști: „Eu i-am băgat 50 de mii de euro, din păcate mi i-a băgat înapoi. Îi dădeam și un milion”

ONG-ul care îl vrea pe Mircea Geoană președinte a primit, în luna mai, 50.000 de euro de la o firmă fantomă din Bulgaria, controlată de un om de afaceri condamnat pentru înșelăciune care a fost pe lista fugarilor și a reușit să scape de pușcărie.

Raportul de securitate de la München, care stă la baza subiectelor discutate la conferință, era deja destul de sumbru. Ne aflăm în fața unor alegeri prezidențiale americane care, din punctul de vedere al celor prezenți la conferință, nu pot fi în niciun caz numite pașnice, războiul ruso-ucrainean nu merge în cea mai bună direcție și continuă să facă ravagii, în octombrie anul trecut a izbucnit în Orientul Mijlociu un conflict cu extindere regională, care probabil că va implica atât americani, cât și europeni (a se vedea, de exemplu, misiunea UE în Marea Roșie). 

În timpul președinției lui Joe Biden, relația dintre SUA și UE a rămas relativ apropiată, dar nu a făcut vreun progres uriaș: există o serie de domenii în care SUA solicită retoric soluții multilaterale, dar în practică acționează unilateral. 

SUA devin din ce în ce mai izolate la scară globală. Biden pierde în mod constant alegători în rândul arabo americanilor, iar cu cât războiul din Orientul Mijlociu durează mai mult, cu atât este mai rău pentru el.

Pe fondul creșterii rivalității geopolitice și a încetinirii economice, unii membri ai comunității occidentale, dar și diverse autocrații și state din Sudul Global consideră că beneficiile actualei ordini mondiale sunt distribuite inegal. Schimbările în relațiile economice au avut efecte importante asupra securității, iar dezavantajele dependenței reciproce au devenit evidente. Din punct de vedere economic, multe state democratice au devenit expuse la deciziile țărilor autoritare, iar China nu este încă considerată de mulți ca fiind un membru responsabil al ordinii mondiale liberale. Țările din Sudul Global nu sunt îngrijorate de faptul că spațiul și influența lor internațională sunt în scădere, mai degrabă de faptul că nu le-au avut niciodată.

Ca urmare a agresiunii rusești din Ucraina și a amenințării tot mai puternice reprezentate de China, politica de descurajare a revenit în prim-plan. Din punct de vedere european, securitatea nu mai trebuie să fie creată împreună cu Rusia, ci împotriva rușilor. Din ce în ce mai mulți oameni se tem de o escaladare în regiunea Mării Chinei de Sud și în Orientul Mijlociu, valul de lovituri de stat care traversează regiunea Sahel destabilizează regiunea.

A devenit clar că tensiunile geopolitice au, de asemenea, un impact asupra unor domenii care nu sunt, în principiu, jocuri cu sumă nulă, cum ar fi politica climatică, în care cooperarea ar fi în beneficiul tuturor.

China, Statele Unite și alte țări doresc, de asemenea, să joace un rol de lider în domeniul tehnologiilor strategice, cum ar fi semiconductorii sau inteligența artificială. Și, luptând pentru dominație, ele acceptă pierderile colaterale de bunăstare care vin odată cu fragmentarea sectorului tehnologic.

Ucraina

În acest an nu a existat nicio îndoială că unul dintre subiectele principale ale conferinței va fi războiul din Ucraina. Ucrainenii au apărut la München cu o delegație numeroasă, Zelenski a vorbit personal, dar la eveniment au participat și mulți miniștri, parlamentari și experți politico-militari. 

Pe lângă faptul că toți oficialii ucraineni care au participat la discuțiile de grup au făcut continuu lobby pentru a obține sprijinul comunității occidentale (arme și bani), ucrainenii din public le-au adresat întrebări foarte aspre politicienilor occidentali, în speranța unei promisiuni concrete.

A fost clar că vorbitorii de la conferință erau obișnuiți să fie provocați cu întrebări, așa că în cele din urmă politicienii au rămas politicieni: ucrainenii nu au primit un răspuns (în public) cu privire la livrarea de rachete Taurus din partea Germaniei, de exemplu. Cu atât mai mult la întrebarea lor de la summitul NATO de la Washington, din iulie, sau „când vor sosi transporturile de muniții mult așteptate?”

Volodymyr Zelenski la Conferința privind politica de securitate de la Munchen din 17 februarie 2024. Foto: David Hecker/MSC/David Hecker

Potrivit președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Ucraina ar trebui să fie integrată în programele europene de apărare (UE deschide, de asemenea, un birou de inovare în domeniul apărării la Kiev). Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat că Ucraina nu trebuie ajutată doar atât timp cât are nevoie, ci și cu ceea ce are nevoie. Și că da, trebuie să se ridice auto reținerea comunității occidentale în ceea ce privește livrările de arme, iar Ucraina trebuie să fie invitată în NATO cât mai curând posibil.

Răspunsul a fost în mare parte da, „dar numai dacă există o voință occidentală unitară în acest sens”. Pe de altă parte, credibilitatea SUA a fost mult afectată de faptul că Biden a promis că Statele Unite vor fi alături de Ucraina atâta timp cât va fi nevoie, dar acum nu se știe dacă pachetul de ajutor american în valoare de 61 de miliarde de dolari va trece de Camera Reprezentanților. În fundal, atmosfera a fost mult mai sumbră din cauza situației tot mai disperate din Ucraina. 

Conferința de la München a arătat în mod spectaculos că Ucraina, pe lângă alianța occidentală, încearcă să aducă de partea sa și comunitatea internațională mai largă, un element important în acest sens fiind întâlnirea dintre ministrul de externe Dmitro Kuleba și consilierul chinez de stat pentru afaceri externe, Wang Ji.

Moartea lui Aleksei Navalnîi

Lumea a aflat despre moartea lui Aleksei Navalnîi la scurt timp după deschiderea conferinței de la München. Deoarece Rusia nu era reprezentată de regimul Putin, ci de opoziția care trăiește în exil, rolul și întemnițarea lui Navalnîi ar fi fost cel mai probabil discutate oricum, astfel încât aproape toate conversațiile și discursurile legate de cooperarea transatlantică au început cu moartea activistului și rolul lui Putin.

Atunci când s-a aflat vestea morții, soția politicianului, Yuliya Navalnaya, se afla la München și a luat cuvântul la conferință, vizibil zguduită (ea ar fi vorbit oricum, conform planurilor inițiale, dar, evident, circumstanțele au schimbat ceea ce avea de spus, așa că a vorbit doar câteva minute).

Iulia Navalnyaya vorbește la conferința de securitate la München, la scurt timp după anunțul morții soțului ei. Foto: THOMAS KIENZLE/AFP

Vicepreședintele SUA, Kamala Harris, a transmis atunci că dacă moartea lui Navalnîi va fi confirmată, SUA îl vor considera pe Vladimir Putin personal responsabil și îi vor răspunde. A doua zi, președintele ucrainean Zelenski a declarat într-un discurs că Putin nu poate fi considerat liderul legitim al Rusiei după uciderea lui Navalnîi.

Reuniunea informală a miniștrilor de externe din G7 a început cu un minut de tăcere și a devenit clar că incidentul nu va face decât să sporească izolarea internațională a Rusiei.

Europa trebuie să-și stimuleze propria industrie de apărare

A existat un acord total asupra faptului că Europa ar trebui să cheltuiască mai mult pentru propria securitate, diferența constând în principal în cuvintele folosite pentru a exprima acest lucru. Cancelarul german Olaf Scholz a recunoscut că banii pe care îi cheltuim pentru securitate „lipsesc în altă parte”, dar dacă nu există securitate, „nu există nimic”. La summitul NATO din vară de la Washington, vor fi deja 18 țări europene unde cheltuielile pentru apărare ating 2% din PIB.

Prim-ministrul norvegian Jonas Gahr Støre, prim-ministrul olandez Mark Rutte și președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen. Foto: Karl-Josef Hildenbrand/MSC/Karl-Josef Hildenbrand

Uniunea Europeană trebuie să cheltuiască mai mult, mai bine, mai repede și într-un mod mai european, astfel încât investițiile în apărare să fie profitabile. Importanța apărării comune este indicată de faptul că Ursula von der Leyen promite un post separat de comisar pentru apărare dacă va fi realeasă, iar strategia UE privind industria de apărare va fi publicată în câteva săptămâni.

În numele țărilor G7, ministrul italian de externe, Antonio Tajani, a vorbit și el despre faptul că armata europeană este o greutate politică și a transmis că fără o apărare europeană puternică, UE nu poate fi un membru egal al alianței nord-atlantice. „Atâta timp cât nu există o apărare europeană puternică, Uniunea nu poate duce o politică externă eficientă. Dacă ne dorim o Europă puternică din punct de vedere politic, avem nevoie de o politică externă comună reală, ceea ce necesită o armată europeană.”

Relația cu China

Nu există încredere reciprocă între China și SUA, în ciuda faptului că la acest moment China nu este un „actor al haosului", precum rușii, iranienii sau nord-coreenii și nu se așteaptă ca ea să provoace brusc surprize neplăcute. Cu toate acestea, nu se știe cât timp va dura acest lucru. Va rămâne așa, mai ales dacă Donald Trump va fi reales în noiembrie, de exemplu?

Deocamdată China este deschisă să participe la ordinea mondială bazată pe reguli, motiv pentru care este important că Wang Ji, principalul consilier pe probleme de afaceri externe al Chinei, a participat la conferință, dar și la întâlniri bilaterale (cu Antony Blinken, din partea Americii, David Cameron, din partea Marii Britanii, Mélanie Joly din partea Canadei, Dmitro Kuleba din partea Ucrainei și Stéphane Séjourné din partea Franței.)

Wang Ji, consilier de stat chinez pentru afaceri externe Foto: Alexandra Beier/MSC/Alexandra Beier

Unele elemente din discursul responsabilului chinez nu au fost atât de previzibile pentru toți cei prezenți. Wang Ji a apărat relațiile sino-ruse în continuă creștere, atrăgând atenția Europei să nu se lase distrasă de motive ideologice și geopolitice. Deși a vorbit pe larg despre faptul că rețeta chineză de rezolvare a conflictelor nu este ca o parte să își impună voința asupra celeilalte și că unilateralismul și politizarea forțată sunt cele mai mari provocări la adresa ordinii mondiale actuale, el a afirmat, de asemenea, cu fermitate anul acesta:

O soluție la conflictul din Orientul Mijlociu nu este deloc mai aproape 

În prealabil, toată lumea se aștepta ca unul dintre subiectele principale ale conferinței să fie conflictul din Gaza, dar moartea lui Navalnîi a schimbat agenda și a trecut dosarul în plan secund. Delegații importante și la nivel înalt din Orientul Mijlociu au călătorit la München (israeliană, saudită, qatareză, iordaniană și palestiniană). Au avut loc, de asemenea, întâlniri de fond importante, de exemplu între liderii israelian și cel din Qatar, dar nu s-au putut raporta prea multe progrese în cazul ostaticilor ținuți captivi de Hamas. Mai mult, participarea Qatarului a fost criticată la München, deoarece acest stat este unul dintre cei mai mari susținători financiari ai Hamas. 

Un element recurent al conferinței a fost soluția celor două state, subliniind dreptul Israelului la autoapărare, îndemnând la eliberarea ostaticilor și la punerea în aplicare a încetării focului, dar nimeni nu a venit cu mult discutata „zi de după”, adică ce se va întâmpla atunci când Israelul își va încheia operațiunile din Gaza. 

Nu a fost invocat niciun calendarul exact în funcție de care ar trebui create două state. Este dificil să ne așteptăm ca unul dintre cele mai fundamentale conflicte din Orientul Mijlociu să fie rezolvat în cadrul unor conferințe transmise în direct, dar a fost revelator faptul că politicienii israelieni în funcție nu au fost de acord cu oficialii niciunui stat arab la discuțiile comune.

Prim-ministrul palestinian Mohammad Shtayyeh vorbește cu moderatorul. Foto: Angelika Warmuth/MSC/Angelika Warmuth

Din partea palestiniană, doar Mohammad Shtayyeh, prim-ministrul Autorității Palestiniene, a participat la discuțiile comune. Mai exact, acesta a luat parte la un interviu introductiv înainte de discuția intitulată „Pace pe bucăți”, dar nu a rămas la discuția de grup, unde a fost prezent și un participant israelian.

Donald Trump nici măcar nu a fost acolo, dar toată lumea a vorbit despre el

S-a simțit că potențiala realegere a lui Donald Trump îi îngrijorează foarte mult pe participanți, iar întrebarea „ce s-ar întâmpla dacă” a apărut la finalul conversațiilor pe cele mai diverse teme.

Concluzia generală a fost că ar trebui să așteptăm și să vedem cum vor vota SUA în noiembrie. Bineînțeles, la un astfel de eveniment, toată lumea se abține politicos de la răspunsuri tranșante.

Poate cel mai bun răspuns a fost cel al premierului albanez Edi Rama, care a spus că, dacă se întâmplă ceva în țara lor, ambasada americană emite întotdeauna un comunicat prin care invită ambele părți să rămână calme, prin urmare el poate da același sfat democraților și republicanilor: toată lumea ar trebui să se calmeze și să nu împingă drama prea departe.

Premierul olandez Mark Rutte, al cărui nume este din ce în ce mai des menționat ca potențial viitor secretar general al NATO, a declarat că europenii ar trebui să înceteze să se mai plângă de Trump.

Mediul electoral s-a schimbat în ultimii ani în Statele Unite, dar nu și Trump. Pe lângă schimbarea circumstanțelor interne, este imposibil de ignorat și faptul că mediul geopolitic este, de asemenea, complet diferit.

Trump este imprevizibil în comparație cu Biden, nu putem fi siguri că nu va lovi China sau Iranul, iar dacă acest lucru se va întâmpla, există o șansă ca aceștia să răspundă. Experiența arată că lui Trump nu-i place Uniunea Europeană. La nivel individual, nu are nicio problemă cu țările europene, mai ales cu cele ai căror lideri îl simpatizează, dar o Europă puternică și unită este departe de idealurile sale.

N-au lipsit cele mai mari companii

În contextul actual de securitate, München nu poate fi imaginat fără cei mai mari producători de arme și companii de tehnologie. De la Rheinmetall la Google și de la Microsoft la Meta, toți cei care vor să conteze vin la München în această perioadă. Pe lângă faptul că profită de oportunitățile aproape nelimitate de lobby oferite de coridoarele labirintice ale conferinței, aceste companii își organizează propriile programe de însoțire, cine și cocktailuri, la care pot intra doar cei selectați.

În cadrul conferinței privind politica de securitate, 20 de companii tehnologice de top au anunțat că au încheiat un acord pentru a filtra conținutul înșelător generat de inteligența artificială în timpul alegerilor.

Balcanii de Vest

De asemenea, au existat și câteva conversații destul de ocazionale. De exemplu, la dezbaterea panelului intitulat „Balcanii”, prim-ministrul albanez Edi Rama nu numai că a fost în centrul atenției cu cravata sa cu model minunat, dar i-a și distrat pe participanți cu comentariile sale ingenioase.

Edi Rama a comparat în mod sensibil procesul lung de aderare la UE cu o relație înainte de căsătorie, când ești deja invitat la cină în familia partenerului tău, dar nu ai voie să dormi acolo încă, ci doar după nuntă.

În discuțiile liderilor din Balcani, dezamăgirea cauzată de întârzierea aderării lor la UE a fost palpabilă. Mai ales că războiul din Ucraina le-a arătat că aderarea la Uniunea Europeană înseamnă securitate, iar amânarea ei alimentează periculos mișcările naționaliste.

Această corespondență a fost scrisă de Takács Lili, jurnalistă a publicației 444.hu, de la Budapesta.

Articolul face parte din seria de subiecte pe care le propune TEFI, un proiect editorial transfrontalier, dezvoltat de unele din cele mai puternice redacții din centrul și Estul Europei: Gazeta Wyborcza (Polonia), Magyar Jeti / 444 (Ungaria), SME (Slovacia), Bellingcat (Olanda), PressOne (România), unite într-un consorțiu finanțat din fonduri europene și care își propune să promoveze teme ce țin de securitatea națională și regională.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€