El Lunes

Valentin Șchiopu

Redactor

Dintr-un garaj de cartier din Câmpia Turzii, un tânăr de 26 de ani susține că visurile împlinite sunt un aliaj din consecvență și determinare.

Dorin Racz – Bebe, cum îi spun prietenii – a construit aici una dintre cele mai frumoase motociclete din lume. A botezat-o El Lunes, pornind de la o neînțelegere, și a participat cu ea la Campionatul Mondial AMD al constructorilor de motociclete custom, desfășurat la începutul lunii octombrie în Germania, la Köln.

A câștigat locul 6, la prima prezență a României în această competiție, aflată la ediția cu numărul 12.

Motocicleta El Lunes s-a remarcat dintre 82 de bijuterii motorizate, aduse la expoziția din Germania de 67 de competitori din 23 de țări.

Pe Dorin l-am întâlnit în atelierul său improvizat din Câmpia Turzii, pe care l-a denumit Anarchy Custom.

Asculta Goodbye to Gravity – trupa care concerta în seara tragediei din clubul Colectiv – și spunea, mai mult pentru sine, că „uităm totul prea repede, în doar câteva luni, chiar mai repede decât apucă rănile să se vindece”. De altfel, el vrea să conceapă o motocicletă specială care să amintească de tragedia din 30 octombrie 2015.

Dorin Racz s-a considerat mereu un rebel. Când, în adolescență, viața i-a pus în față alternativa unui traseu previzibil, în care el să stea liniștit în ataș, a refuzat. Iar răzvrătirile l-au ajutat să nu rămână într-un loc atunci când înțelegea că, mai devreme sau mai târziu, acesta va deveni o fundătură.

De mic, și-a urmărit tatăl în atelierul de tinichigerie auto. Mai târziu, s-a înscris la o școală profesională de mecanici. Dar n-a aflat nimic din ceea ce nu știa deja, nimic interesant. A renunțat imediat.

A bifat un curs de tinichigiu auto, să învețe cum se modelează tabla. Practic, înlocuia, o aripă de mașină cu alta. Adio!

Au urmat cursuri de sudură și vopsitorie.

Grande Bellezza Gran Sârbova. Cea mai bună brânză maturată din România e făcută de o asociație care adăpostește fete provenite din centre de plasament

Cea mai bună brânză maturată din România, decretată de experți și degustători profesioniști, e făcută de mâinile unor fete care au crescut în centre de plasament. 

O asociație din Cluj organizează anual tabere pentru copiii cu boli grave. Cum reușește? „Dacă oamenii pun împreună bucățelele mici pe care le au, în timp efectul lor crește și se multiplică”

De 13 ani, Yuppi Camp, un ONG din Cluj, organizează tabere terapeutice pentru copiii cu boli grave. Timp de câteva zile, copii cu diabet, cancer, boala celiacă, hipoplazie renală și alte boli grave au parte de activități în aer liber, sub atenta supraveghere a unei echipe formate din medic, asistentă medicală, dietetician și, în unele cazuri, kinetoterapeut. Alături de ei, și părinții iau o pauză și „stau fără stresul că copilul s-ar putea să nu fie bine”.

„Trebuia să mă descurc singur. E și așa destul de greu să înveți după niște povești. Eventual, mergi și stai lângă un meseriaș și-ți mai zice el ce greșești. Sau îți dai tu singur seama ce ai greșit, într-o sudură, la o vopsea.

Am și lucrat într-o vopsitorie. Vopseam mașini, eram fascinat de efectul acela: ai un lichid, îl pui pe o suprafață plană, verticală sau orizontală, cum o fi, și el stă acolo. Eram absolut fascinat de treaba asta.

După ce m-am perfecționat, am demisionat. Sudura am învățat-o de la niște prieteni. Mă uitam la ei cum se întâmplă totul și am ajuns să înțeleg”, povestește Bebe.

În 2010, a plecat în Spania, să lucreze cu un prieten într-un atelier generos ca spațiu și ca resurse. Perspectiva nu era deloc rea, iar câștigurile erau semnificative. După câteva luni, și-a pus din nou cea mai importantă întrebare în legătură cu viitorul său: asta voia să facă?

„Făceam mai mult mecanică, la motociclete și mașini, adică nu tocmai ceea ce îmi doream. Erau bani, da, dar numai despre bani e vorba? Nu, sigur că nu. Așa că m-am întors la garajul meu din Câmpia.”

Tot ce a rămas după aventura iberică a fost o adresă de mail cu setările în limba spaniolă.

*

Întors acasă, Dorin s-a dedicat pasiunii sale de a construi motociclete unicat. A importat piese din SUA, Anglia și Germania, le-a modificat și adaptat pentru proiectele sale, a bătut târgurile de vechituri, iar din garajul său au început să iasă adevărate bijuterii. Încet-încet, i s-a dus și vestea.

În toamna lui 2014, un client l-a căutat să-i spună că e interesat de o motocicletă specială. Omul voia ca formele vehiculului să fie cât mai cursive, mai ondulate, fără nimic drept.

Racz i-a răspuns pe mail, într-o zi de luni, iar la finalul mesajului apărea El Lunes și data în care fusese trimis.

Comunicarea între constructor și client a continuat sub forma unor reply-uri la primul mesaj. El Lunes apărea în toate. Iar într-o bună zi a devenit și numele motocicletei, după o discuție lămuritoare între Dorin Racz și clientul său.

– Bă, da’ chiar fain nume ai ales pentru motocicletă!

– Ce nume? Nu i-am pus nici un nume…

– Păi El Lunes, nu?

– Ce El Lunes?

– El Lunes, scrie la mail acolo.

– Ah, păi e ziua de luni, El Lunes, știi?

În jurul unui motor de Harley Davidson Sportster 883, Racz a construit o minunăție. O jucărie ca asta nu e ieftină. Doar motorul costă în jur de 5.000 de euro. A fost o provocare pentru el să lucreze la ceva cu totul diferit față de creațiile cu care își obișnuise publicul din țară.

Și-a abandonat stilul și a produs ceva surprinzător și pentru el însuși. Furca-față e un concept unic – nu mai există una la fel în lume, iar culoarea e Marrakesh Brown de la BMW.

Satisfacția cea mai mare a lui Dorin Racz este că omul pentru care a construit El Lunes, un client din Târgu Mureș, s-a putut bucura de motocicletă.

În general, motoarele înscrise în competiții sunt simple exponate. Trăiesc doar pentru a străluci câte o săptămână la târgurile de profil. La Cupa Mondială, fiecare constructor a trebuit să probeze, cu un filmuleț de 60 de secunde, că produsul lor funcționează. În cazul lui El Lunes a fost destul de simplu.

„A fost ca o zi de luni întregul proiect. O grămadă de piedici, de bătăi de cap. N-a ieșit nimic ușor, din prima. În vară, proprietarul a vrut s-o vândă. Avea cumpărător, un tip care venise din Anglia s-o vadă. L-am rugat să mai aibă răbdare până-n octombrie, ca să putem merge cu ea la AMD World Championship of Custom Bike Building. Acum putem spune că și-a făcut treaba.

Sunt fericit că omul s-a putut bucura de El Lunes. Până la urmă, care e utilitatea unei motociclete? Înțeleg să le expui ca pe niște bibelouri, dar ar fi ideal să și poți merge cu ele.

Lui El Lunes i-am schimbat de două ori plăcuțele de frână. Proprietarul putea merge la serviciu cu motocicleta, ceea ce pentru mine era o satisfacție uriașă”, a spus Bebe.

„Acest concurs a fost o experiență fantastică pentru mine. Am cunoscut oameni pasionați de ce fac și eu. Deși avem stiluri diferite, ne-a luat doar câteva minute să intrăm în zona prieteniei. După foarte puțin timp, ne comportam ca și cum ne cunoșteam de-o viață.” (Bebe Racz)

Pentru el, succesul din Germania a venit cu o confirmare importantă. Abonat la premiile din țară, lui Bebe nu-i împărtășea aproape nimeni entuziasmul atunci când s-a înscris la Cupa Mondială destinată celor mai creativi oameni din industrie.

„Sunt alte standarde acolo. Stai liniștit, nu mai ești în România”, i s-a spus. Lumea încerca să-l obișnuiască a priori cu eșecul, dar, cu o săptămână înainte de concurs, el încă făcea modificări ca să puncteze și mai bine la concursul de la Köln.

Pe 9 octombrie, când s-au anunțat primii 10 clasați la categoria free-style, regina competiției, Dorin Racz încerca să se resemneze înainte să fie anunțat locul al șaselea. Și, dintr-odată, maestrul de ceremonii i-a rostit numele – cu următoarea completare:

„Trebuie să-mi mărturisesc ignoranța în privința scenei custom din această țară, dar acest tip a deschis ochii tuturor către noile posibilități și cred că acesta e primul pas într-o călătorie grozavă despre construcția de motociclete. Un debut românesc, prima motocicletă care ia premiu la acest concurs”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€