El Lunes

Valentin Șchiopu

Redactor

Dintr-un garaj de cartier din Câmpia Turzii, un tânăr de 26 de ani susține că visurile împlinite sunt un aliaj din consecvență și determinare.

Dorin Racz – Bebe, cum îi spun prietenii – a construit aici una dintre cele mai frumoase motociclete din lume. A botezat-o El Lunes, pornind de la o neînțelegere, și a participat cu ea la Campionatul Mondial AMD al constructorilor de motociclete custom, desfășurat la începutul lunii octombrie în Germania, la Köln.

A câștigat locul 6, la prima prezență a României în această competiție, aflată la ediția cu numărul 12.

Motocicleta El Lunes s-a remarcat dintre 82 de bijuterii motorizate, aduse la expoziția din Germania de 67 de competitori din 23 de țări.

Pe Dorin l-am întâlnit în atelierul său improvizat din Câmpia Turzii, pe care l-a denumit Anarchy Custom.

Asculta Goodbye to Gravity – trupa care concerta în seara tragediei din clubul Colectiv – și spunea, mai mult pentru sine, că „uităm totul prea repede, în doar câteva luni, chiar mai repede decât apucă rănile să se vindece”. De altfel, el vrea să conceapă o motocicletă specială care să amintească de tragedia din 30 octombrie 2015.

Dorin Racz s-a considerat mereu un rebel. Când, în adolescență, viața i-a pus în față alternativa unui traseu previzibil, în care el să stea liniștit în ataș, a refuzat. Iar răzvrătirile l-au ajutat să nu rămână într-un loc atunci când înțelegea că, mai devreme sau mai târziu, acesta va deveni o fundătură.

De mic, și-a urmărit tatăl în atelierul de tinichigerie auto. Mai târziu, s-a înscris la o școală profesională de mecanici. Dar n-a aflat nimic din ceea ce nu știa deja, nimic interesant. A renunțat imediat.

A bifat un curs de tinichigiu auto, să învețe cum se modelează tabla. Practic, înlocuia, o aripă de mașină cu alta. Adio!

Au urmat cursuri de sudură și vopsitorie.

„Trebuia să mă descurc singur. E și așa destul de greu să înveți după niște povești. Eventual, mergi și stai lângă un meseriaș și-ți mai zice el ce greșești. Sau îți dai tu singur seama ce ai greșit, într-o sudură, la o vopsea.

Am și lucrat într-o vopsitorie. Vopseam mașini, eram fascinat de efectul acela: ai un lichid, îl pui pe o suprafață plană, verticală sau orizontală, cum o fi, și el stă acolo. Eram absolut fascinat de treaba asta.

După ce m-am perfecționat, am demisionat. Sudura am învățat-o de la niște prieteni. Mă uitam la ei cum se întâmplă totul și am ajuns să înțeleg”, povestește Bebe.

În 2010, a plecat în Spania, să lucreze cu un prieten într-un atelier generos ca spațiu și ca resurse. Perspectiva nu era deloc rea, iar câștigurile erau semnificative. După câteva luni, și-a pus din nou cea mai importantă întrebare în legătură cu viitorul său: asta voia să facă?

„Făceam mai mult mecanică, la motociclete și mașini, adică nu tocmai ceea ce îmi doream. Erau bani, da, dar numai despre bani e vorba? Nu, sigur că nu. Așa că m-am întors la garajul meu din Câmpia.”

Tot ce a rămas după aventura iberică a fost o adresă de mail cu setările în limba spaniolă.

*

Teatru-ziar, ambasadori antibullying și un colț de ascultare. De la problemele din școală la soluții concrete: cum au învățat mai mulți elevi din România să-și schimbe comunitatea în bine

Elevii din Sascut aveau nevoie să vorbească, dar nu știau mereu cui. De aici a pornit ideea de a amenaja în școală un „Colț de ascultare”: un loc în care oricine poate veni atunci când simte nevoia să vorbească.

O româncă a studiat muzicoterapia în Belgia și Germania. Acum vrea să o aducă în spitalele din țară

Cum ar fi dacă muzica nu doar ne-ar bucura, ci ar fi folosită și pentru a ne îmbunătăți atât sănătatea fizică și psihică, cât și pe cea emoțională și cognitivă? Cristina Chiosea și-a construit cariera pornind de la întrebarea asta.

Întors acasă, Dorin s-a dedicat pasiunii sale de a construi motociclete unicat. A importat piese din SUA, Anglia și Germania, le-a modificat și adaptat pentru proiectele sale, a bătut târgurile de vechituri, iar din garajul său au început să iasă adevărate bijuterii. Încet-încet, i s-a dus și vestea.

În toamna lui 2014, un client l-a căutat să-i spună că e interesat de o motocicletă specială. Omul voia ca formele vehiculului să fie cât mai cursive, mai ondulate, fără nimic drept.

Racz i-a răspuns pe mail, într-o zi de luni, iar la finalul mesajului apărea El Lunes și data în care fusese trimis.

Comunicarea între constructor și client a continuat sub forma unor reply-uri la primul mesaj. El Lunes apărea în toate. Iar într-o bună zi a devenit și numele motocicletei, după o discuție lămuritoare între Dorin Racz și clientul său.

– Bă, da’ chiar fain nume ai ales pentru motocicletă!

– Ce nume? Nu i-am pus nici un nume…

– Păi El Lunes, nu?

– Ce El Lunes?

– El Lunes, scrie la mail acolo.

– Ah, păi e ziua de luni, El Lunes, știi?

În jurul unui motor de Harley Davidson Sportster 883, Racz a construit o minunăție. O jucărie ca asta nu e ieftină. Doar motorul costă în jur de 5.000 de euro. A fost o provocare pentru el să lucreze la ceva cu totul diferit față de creațiile cu care își obișnuise publicul din țară.

Și-a abandonat stilul și a produs ceva surprinzător și pentru el însuși. Furca-față e un concept unic – nu mai există una la fel în lume, iar culoarea e Marrakesh Brown de la BMW.

Satisfacția cea mai mare a lui Dorin Racz este că omul pentru care a construit El Lunes, un client din Târgu Mureș, s-a putut bucura de motocicletă.

În general, motoarele înscrise în competiții sunt simple exponate. Trăiesc doar pentru a străluci câte o săptămână la târgurile de profil. La Cupa Mondială, fiecare constructor a trebuit să probeze, cu un filmuleț de 60 de secunde, că produsul lor funcționează. În cazul lui El Lunes a fost destul de simplu.

„A fost ca o zi de luni întregul proiect. O grămadă de piedici, de bătăi de cap. N-a ieșit nimic ușor, din prima. În vară, proprietarul a vrut s-o vândă. Avea cumpărător, un tip care venise din Anglia s-o vadă. L-am rugat să mai aibă răbdare până-n octombrie, ca să putem merge cu ea la AMD World Championship of Custom Bike Building. Acum putem spune că și-a făcut treaba.

Sunt fericit că omul s-a putut bucura de El Lunes. Până la urmă, care e utilitatea unei motociclete? Înțeleg să le expui ca pe niște bibelouri, dar ar fi ideal să și poți merge cu ele.

Lui El Lunes i-am schimbat de două ori plăcuțele de frână. Proprietarul putea merge la serviciu cu motocicleta, ceea ce pentru mine era o satisfacție uriașă”, a spus Bebe.

„Acest concurs a fost o experiență fantastică pentru mine. Am cunoscut oameni pasionați de ce fac și eu. Deși avem stiluri diferite, ne-a luat doar câteva minute să intrăm în zona prieteniei. După foarte puțin timp, ne comportam ca și cum ne cunoșteam de-o viață.” (Bebe Racz)

Pentru el, succesul din Germania a venit cu o confirmare importantă. Abonat la premiile din țară, lui Bebe nu-i împărtășea aproape nimeni entuziasmul atunci când s-a înscris la Cupa Mondială destinată celor mai creativi oameni din industrie.

„Sunt alte standarde acolo. Stai liniștit, nu mai ești în România”, i s-a spus. Lumea încerca să-l obișnuiască a priori cu eșecul, dar, cu o săptămână înainte de concurs, el încă făcea modificări ca să puncteze și mai bine la concursul de la Köln.

Pe 9 octombrie, când s-au anunțat primii 10 clasați la categoria free-style, regina competiției, Dorin Racz încerca să se resemneze înainte să fie anunțat locul al șaselea. Și, dintr-odată, maestrul de ceremonii i-a rostit numele – cu următoarea completare:

„Trebuie să-mi mărturisesc ignoranța în privința scenei custom din această țară, dar acest tip a deschis ochii tuturor către noile posibilități și cred că acesta e primul pas într-o călătorie grozavă despre construcția de motociclete. Un debut românesc, prima motocicletă care ia premiu la acest concurs”.