Educație și Cultură: cum s-au prezentat miniștrii Liviu Pop și Lucian Romașcanu la audierile din Parlament

Senatorii PSD Liviu Pop și Lucian Romașcanu, doi dintre cei mai contestați miniștri propuși în guvernul condus de Mihai Tudose, au fost avizați pozitiv joi, 29 iunie, în comisiile de specialitate din Parlament.

Liviu Pop a obținut avizul pentru funcția de ministru al Educației cu 19 voturi pentru și 11 împotrivă, iar Lucian Romașcanu a primit, pentru funcția de ministru al Culturii, 17 voturi favorabile, 3 abțineri și 3 voturi contra.

Liviu Pop a fost audiat la exact 5 ani de când, ca ministru interimar al Educației, a dat buzna în ședința Consiliului General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) și a oprit votul privind plagiatul premierului de la acel moment, Victor Ponta. Tot atunci a schimbat componența Consiliului și a retras instituției dreptul de a retrage titlul de doctor.

La audierea sa în Comisia de cultură, Lucian Romașcanu a încercat să pareze criticile referitoare la experiența sa de manager la publicațiile Cancan și Libertatea, precum și de director executiv la postul Kanal D. În ciuda eforturilor sale, dezbaterea, în cele din urmă, s-a tabloidizat.

*

Joi, 29 iunie, ora 11. Liviu Pop intră cu punctualitate în sala de audieri. Dă mâna cu toți colegii deputați și senatori, cărora le promite că va încerca să recupereze în vacanța parlamentară restanțele din programul de guvernare lăsate de fostul ministru Pavel Năstase, în mandatul căruia Liviu Pop a fost secretar de stat.

„Mă aflu aici pentru a implementa programul de guvernare pe domeniul Educației. Mărturisesc că propunerea m-a onorat, dar m-a și responsabilizat. E pentru prima dată în sistemul de învățământ din România când ministerul poate fi condus de un cadru didactic din preuniversitar.” 

Discursul său se precipită în urma tirului de întrebări adresate de către parlamentarii din opoziție, care îi scot scheletele din dulap.

Plagiatele, piatra de moară a lui Liviu Pop

Parlamentarii fac referire, evident, la interimatul din 2012, în urma căruia Liviu Pop a rămas în istoria luptei antiplagiat drept ministrul care a desființat două instituții, CNATDCU și Consiliul Național de Etică (CNE).

„Din nefericire, emblema dumneavoastră ca fost ministru al Educației, domnule ministru Pop, este periclitarea eticii și integrității academice doar pentru a vă salva superiorii ierarhici. Este o emblemă pe care o purtați și pentru care va trebui să găsiți, la un anumit moment, răspunsuri care să vă ridice deasupra ei”, spune deputata PNL Raluca Turcan.

La rândul său, Mihai Goțiu, senator USR, întreabă:

„Ce veți face în cazul în care CNATDCU va da verdict de plagiat pe titlul de doctorat al domnului Mihai Tudose? Veți semna sau nu retragerea titlului de doctor?”.

Urmează deputata USR Lavinia Abu Amra:

„Profilul dumneavoastră, conturat până în momentul de față, sună în felul următor: sunteți unul dintre cei mai duri adversari ai reformei în educație, l-ați apărat pe domnul Victor Ponta în 2012, în scandalul plagiatului.

Nu considerați că nu aveți legitimitatea morală de a vă afla azi aici și care este lecția zilei pentru copiii noștri? Ce-i învățăm? Că e în regulă să furați, având în vedere faptul că dumneavoastră susțineți acest tip de furt, cu acte în regulă?”.

Deputata PNL Mara Mareș are o poziție similară:

„Domnule ministru propus, vă rog foarte mult să ne spuneți în ce măsură veți păstra acea linie de toleranță vizavi de plagiat, în special plagiatul în tezele de doctorat, așa cum ați făcut-o în mandatul dumneavoastră trecut?”.

Vădit deranjat de întrebări, Liviu Pop oferă doar un răspuns parțial, în ciuda insistențelor parlamentarilor:

„Ca să răspund la prima întrebare, decizia Curții Constituționale (CCR) pe zona cui retrage titlul de doctor trebuie pusă în dezbatere parlamentară, așa că vă rog, domnule senator, alături de colegii noștri, să veniți cu propuneri pe excepția de neconstituționalitate care trebuie votată de Parlamentul României.

Până atunci, ministrul sau rectorul nu poate să facă nimic, pentru că decizia trebuie pusă în practică, și vă asigur de tot sprijinul din punctul acesta de vedere”.

Decizia Curții Constituționale la care se referă Pop datează din 2016 și spune că retragerea titlurilor de doctor, în caz de plagiat, nu poate fi făcută de aceeași instituție care a acordat titlul, așa cum a propus Parlamentul.

De asemenea, CCR a criticat opțiunea retragerii voluntare a titlului, pe motiv că ar presupune sustragerea de la sancțiunile legale. Acesta este și cazul premierului Mihai Tudose, care a solicitat retragerea titlului de doctor obținut la Academia Națională de Informații.

Senatorul Mihai Goțiu nu este însă mulțumit de răspuns:

„Întrebarea era alta: dacă veți avea în viitor pe masa dumneavoastră această decizie, o veți semna sau nu?”.

„Vă asigur că tot ce am făcut și tot ce voi face este în spiritul legii”, îi replică Liviu Pop.

Goțiu insistă: „Este simplă întrebarea”.

„Domnule senator, vă asigur că asta voi face, asta am făcut și în 2012. În 2012 nu am fost audiat în comisii, am venit ministru interimar la Educație 45 de zile.

Printre primele probleme pe care le-am avut în discuția cu Consiliul Național al Rectorilor (CNR) a fost și cea legată de finanțarea universităților și cea legată de acte normative emise de ministrul Funeriu fără consultarea CNR, adică acest vestit CNATDCU.

Atunci am deschis, alături de CNR, posibilitatea ca toate universitățile să-și facă selecția proprie și să nominalizeze persoane în consiliu, că nu era treaba ministrului să știe că pune pe X sau pe Y, cum a fost pus de domnul Funeriu un șofer al unui parlamentar să analizeze tezele de doctorat.

Mă bucur că acel demers, pe care l-am făcut în mai 2012, de a deschide activitatea CNATDCU, a fost de succes, acum avem o nouă echipă, un nou președinte, funcționează, nu văd ce mai poate face un ministru pe zona CNATDCU, decât de a da universităților posibilitatea să crească valoarea”, încheie Liviu Pop.

Liviu Pop a amputat CNATDCU și CNE

În 2012, după ce fostul ministru Ioan Mang demisionase din cauza acuzațiilor de plagiat, Liviu Pop a reluat interimatul la Educație și, în 45 de zile, a amputat două instituții-cheie în lupta antiplagiat: CNATDCU și CNE.

Pe 29 iunie 2012, el a dat buzna în ședința Consiliul General al CNATDCU care vota verdictul de plagiat al lui Victor Ponta și a anunțat dizolvarea componenței Consiliului, printr-un Ordin de Ministru publicat în Monitorul Oficial chiar în acea dimineață.

Astfel, numărul de membri din Consiliu a crescut de la 20 la 45, iar CNATDCU a pierdut competența de retragere a titlului de doctor.

La fel procedase cu două săptămâni mai devreme, când schimbase componența CNE, instituție care analiza în acel moment plagiatul lui Ioan Mang.

Abia în 2016, un nou verdict al CNATDCU a stabilit că Victor Ponta a plagiat.

„Domnu’ Romașcanu, sper să nu fie un boicot”

Joi, 29 iunie, ora 10.50. În sala Comisiei pentru cultură din Camera Deputaților, președintele forului și fostul ministru Gigel Știrbu îi așteaptă pe candidatul pentru postul de ministru al Culturii și, deopotrivă, pe colegii care întârzie – iar cei din urmă nu sunt puțini.

În așteptarea lor, Știrbu își lasă sacoul negru pe scaun și soarbe la răstimpuri câte o înghițitură de apă plată. În celălalt capăt al mesei, Romașcanu își răsfoiește notițele și se scarpină în barbă gânditor.

„Domnu’ Romașcanu, sper să nu fie un boicot al colegilor dumneavoastră de comisie”, zice Știrbu la 11 fix – ora la care ședința este programată să înceapă.

Remarca fostului ministru vizează absența mai multor parlamentari PSD din comisiile pentru cultură, dar și faptul că Romașcanu este chiar omologul lui Știrbu în Senat – adică președintele Comisiei pentru cultură. Pe linie parlamentară, practic, aproape jumătate dintre cei care îl vor audia pe Romașcanu îi sunt subordonați în comisia din Senat.

Cam în același timp în care Știrbu vorbește despre boicot, în sală intră doi parlamentari. La un minut distanță, apar șase în același timp, fapt care îl face pe Știrbu să constate, cu un aer de portar căruia angajații îi arată legitimația de serviciu:

„Gata, e în regulă. Bun”.

Apoi, Știrbu anunță că Romașcanu are la dispoziție 5 minute să se prezinte, după care vor fi puse întrebările. Ministrul propus la Cultură își începe discursul referindu-se chiar la timpul scurt alocat:

„Cinci… șapte (minute – n.r.). Depinde de bunăvoința dumneavoastră. E pentru prima dată când stau în partea astalaltă a mesei, e un pic ciudat și emoțiile sunt acolo, recunosc.

Aș vrea să vă spun două vorbe despre personajul care este propus să ocupe funcția de ministru al Culturii (se referă la el însuși – n.r.). Au fost tot felul de dezbateri în media legate de trecutul meu. În spatele deciziei a stat alegerea uneia dintre cele două posibilități: să meargă pe alegerea unui om cu profil de management sau a unuia cu profil cultural pursânge”.

Apoi, Romașcanu explică de ce a fost ales și care îi sunt prioritățile:

„Am condus instituții de presă, deși, din păcate, nu am fost jurnalist. Am lucrat la Cancan din poziția de Acting General Manager, am fost consultant…. Cancan era al treilea ziar din România la acea vreme. Mi-am făcut treaba cât am putut de bine, repet, nefiind implicat în deciziile editoriale.

Am fost și consilierul președintelui TVR o perioadă. Experiența mea este pe management, cred că am un profil care se potrivește. La asta se adaugă și poziția de președinte al Comisiei de Cultură din Senat.

Legat de Programul de Guvernare, care a fost menționat și de predecesorul meu Ionuț Vulpescu, este extrem de ambițios. Cele mai importante puncte se referă la organizarea Centenarului – îl văd ca pe o sărbătoare majoră a poporului român și care trebuie să creeze evenimente care să ne reunească.

Mizez pe consens în ceea ce vom face în acest an. Am avut o propunere de Lege a Centenarului, a fost contestată la Curtea Constituțională și înțeleg că s-a amânat pe 7 iulie. Am înființat ieri, în Comisia pentru Cultură, și Comisia Specială pentru Centenar și sper să lucreze cu maximă eficiență.

Încă din poziția de președinte al comisiei am avut contacte cu organizații din zona culturală, sunt peste 30 de legi care guvernează domeniul, ca să nu mai vorbim despre regulamente, hotărâri, ordine care trebuie analizate și îmbunătățite astfel încât să asigure dezvoltarea zonei culturale.

Mai avem și revizuirea activității  administrative a Fondului cultural, modernizarea sistemului de achiziții… Le știți, le spun în momentul în care primesc întrebări.

Alte priorități ar fi Legea cinematografiei, care a fost respinsă de Cameră, dar având largi consultări cu actorii din domeniu este evident că trebuie revizuită legea care este acum în vigoare”.  

În final, Lucian Romașcanu admite că au fost unele întârzieri legate de buget, dar susține că „nu a apucat” să discute prea mult cu precedecesorul său, Ionuț Vulpescu. „Nici el nu știa că pleacă, nici eu nu știam că vin…”, s-a scuzat el.

Gabriela Crețu (PSD): „Ministerul Culturii nu este o sinecură pentru scriitori ieșiți la pensie!”

Primul parlamentar care îi adresează întrebări lui Romașcanu este deputatul USR Iulian Bulai.

„Întrebarea mea e: ce măsuri concrete aveți în vedere pentru Arhiva Națională de Film, care, în acest moment, este depozitată în condiții improprii, în cutii metalice ruginite, care ar fi putut lua foc oricând pentru că singurul termometru de acolo este fără baterie?”

Romașcanu răspunde mai întâi printr-un comentariu: „La audierea anterioară a fost mai ușor pentru mine”.

Gigel Știrbu îl ironizează: „Ați mai fost audiat pentru postul de ministru?”.

„Nu, nu, când l-am audiat pe domnul Ionuț Vulpescu”, spune senatorul Romașcanu. În ce privește Arhiva Națională de Film, el răspunde:

„Ea va rămâne probabil la Centrul Național de Cinematografie și, legat de modul de depozitare, cu certitudine se vor face rapid modificări, și știu asta pentru că am primit memorii la Comisia de Cultură. Se vor face evaluări și se vor aloca fonduri pentru repararea sau găsirea unui nou sediu.

În Programul de Guvernare avem și digitalizarea capodoperelor românești. Legat de Legea cinematografiei, am un set elaborat de documente care pot fi o bază reală pentru o lege mai puțin contestată – nu cred că necontestată”.

Ia cuvântul senatorul USR Vlad Alexandrescu, fost ministru al Culturii în Guvernul Cioloș:

„Cât ați fost președintele comisiei, am avut plăcerea să lucrăm împreună într-un mod destul de consensual. Știți că preluați portofoliul unuia dintre cele mai sărace ministere atât ca buget, cât și ca administrație, deconcentrate etc. Vă așteaptă o perioadă grea din viața dumneavoastră. Cu siguranță nu realizați care este anvergura rolului.

Știți că sunt două proiecte de lege importante: Codul Patrimoniului Construit, pe care l-am inițiat la Comisia UNESCO, și o lege pentru Statutul Artistului, care a fost de asemenea asumată la Comisia UNESCO…”

Romașcanu răspunde:

„Aveți garanția mea că toate legile care vor ajuta domeniul vor fi sprijinite. Vreau să vă spun că partea de UNESCO, o relație cu UNESCO, este extrem de importantă pentru că avem o grămadă de programe care țin de UNESCO. Vreau să facem să se termine aprobarea proiectului Roșia Montană, avem și altele”.

La rândul ei, colega lui din PSD Gabriela Crețu îl întreabă ce soluție vede în cazul sculpturii Cumințenia pământului.

„Trebuie să încep cu o declarație: eu regret că trebuie să mărim numărul deja fără număr de oameni care au păstorit Cultura, dar mă bucur că Lucian Romașcanu se alătură acestei echipe de oameni. Numai în această ședință sunt câțiva foști miniștri, nu-i mai număr.

Eu apreciez ceea ce ceilalți critică la Lucian Romașcanu calitățile manageriale și o anume viziune de dezvoltare sistemică. Ministerul Culturii nu este o sinecură pentru scriitorii ieșiți la pensie! Cred că are calitățile necesare.

În calitate de colegă și amică, aș vrea să îi atrag atenția să transforme marile probleme în cazuri. Un asemenea caz este Cumințenia pământului. Ce soluție gândiți pentru a închide cazul așa cum este?”

Romașcanu vine cu soluția:

„Am vorbit cu Ionuț Vulpescu azi-dimineață, am apucat doar 10 minute să vorbim. Înțeleg că există o discuție pentru a găsi mecanismele de rambursare. Nu sunt doar mici donatori, au existat donații de la firme… Comisioanele de rambursare vor fi destul de mari. Există obligația de a fi rambursați acești bani până la 31 decembrie 2017.

Intenția a fost foarte bună, execuția nu a fost pe măsură și se puteau strânge acei bani. Chiar și așa, cu subscripție publică, se putea face. Eu am strâns pentru un caz, o prietenă foarte bună care avea probleme de sănătate, am strâns într-o seară 47.000 de euro prin SMS-uri.

Eu cred că împreună cu dumneavoastră putem gândi oportunitatea reluării demersului, la prețul evaluat, dacă proprietarii vor dori”.

Bacalbașa: „O copită dată comunismului”

Spre finalul ședinței, senatoarea PNL Iulia Scîntei ia cuvântul și, înainte de a adresa întrebarea așteptată, îl acuză pe Romașcanu că ar fi „ascuns” o serie de documente ale Comisiei pentru Cultură din Senat.

„Vă felicit pentru nominalizare! Ați început prezentarea calificându-vă ca personaj, apoi v-ați definit ca manager. Legat de ultima definiție, am reținut din scurta prezentare că aveți propunerea de a muta Departamentul Centenar din subordinea premierului în subordinea ministrului Culturii. 

Având în vedere că acest departament include toate celelalte ministere, cum vedeți din punct de vedere managerial această propunere și cum o susțineți?

Aș puncta un singur aspect din perioada derulată împreună, fiind și eu membru în aceeași comisie, referitor la Institutele culturale române din străinătate. Știți bine că, încă de la nivelul anului (parlamentar – n.r.) 2015-2016, au existat solicitări transmise de vechea conducere a ICR, cu avize în variantele conducerilor anterioare, pentru finalizarea procedurii de numire a directorilor și a directorilor adjuncți la Institutele culturale române din străinătate. În calitate de președinte, ați ținut la sertar aceste propuneri. 

Cum explicați blocarea, vreme de șase luni, a propunerii de nominalizări de directori la ICR-urile din străinătate? Ați invocat că vreți să vedeți viziunea noului director al ICR, dar nici cel numit deja în funcție nu avea în spate experiența necesară. Ați tolerat, la nivel de comisie, vreme de 6 luni, această situație – e prima «reușită», între ghilimele, a mandatului dumneavoastră de președinte al Comisiei.  

Apoi, ați promovat două legi – o inițiativă de modificare a Legii nr. 31 privitoare la SRR și la SRTv și un proiect privitor la Centenar, în condițiile în care acestea au fost criticate pentru neconstituționalitate, dar le-ați dorit într-o versiune care să se plieze pe interesul de grup sau de coaliție.”

La aceste reproșuri, Romașcanu răspunde ironic:

„Vă mulțumesc pentru cuvintele de apreciere. Nu vreau să intru în polemică, deși aș avea argumente suficiente. Legat de institute, vă spun că de la nominalizarea noului președinte ICR au trecut mai puțin de 6 luni.

Este firesc ca omul care răspunde de politica și implementarea ei la ICR să aibă dreptul și obligația să evalueze propunerile și să le confirme sau infirme. Am garanția că, până la finalul lunii septembrie, vom avea toate pozițiile ocupate cu oameni competenți. Puteați fi mai prezentă la comisii, și atunci ați fi avut o părere mai rotundă despre competența mea”.

În ce privește Legea TVR, Romașcanu a mai spus că așteaptă decizia CCR.

A fost rândul deputatului PSD Nicolae Bacalbașa să își adreseze întrebarea.

„Aleksandr Soljenițîn spunea că principala caracteristică a comunismului e că nimeni nu stă pe locul lui, e o totală inversare a valorilor.

Cu nominalizarea domnului Romașcanu, comunismul primește o copită serioasă!

Cred că activitatea ICR a fost o batjocură la adresa poporului român și sunt perfect conștient de ce spun și gata să mă angajez la modul concret. Eu, ca român care am avut doi bunici omorâți de comuniști, m-am considerat nedreptățit și vă spun: tăiați și eliminați total puroiul!” (n.r. – Bacalbașa a recitat inițial ultima propoziție în limba latină). 

„Mulțumesc, sper să fi dat copita aia în mai multe domenii. Ca să fac o glumă: ați salvat oameni ca doctor, dar ați salvat câțiva și după ce ați renunțat la meserie”, zice Romașcanu. 

În final, înainte ca ministrul propus să fie avizat, Gigel Știrbu îi ține o mică prelegere despre importanța funcției.

„Felicitări pentru desemnare! Vă angajați la o muncă grea, sper să stați mai mult de 6 luni – nu pentru dumneavoastră, ci pentru instituție, dar la cum funcționează mecanismele partidului din care faceți parte, nu cred că stați mai mult de 6 luni. Cine e lăudat în momentul de față se pare că trebuie să fie aruncat. (…)

Vă rog să nu mai vorbiți niciodată – și sper ca niciun ministru să nu mai vorbească – despre faptul că se va implica în construirea unei săli polivalente de spectacole și mai știu eu ce evenimente. I-am spus și domnului Alexandrescu același lucru, pentru că Ministerul Culturii nu e Ministerul Dezvoltării. Vă garantez că în mandatul dumneavoastră nu veți apuca nici măcar să faceți studiul de fezabilitate pentru acest obiectiv.”

Romașcanu îi răspunde lui Știrbu garantând că se va prezenta la comisii, pentru că „știe să își managerieze timpul”. Apoi, tratează pe scurt subiectul vilei Florica – fostul conac al Brătienilor pe care Știrbu l-a menționat într-o întrebare –, spunând că ministerul va achiziționa obiectivul dacă are bani.

În final, îi promite că va sta „pe lângă” Sevil Shhaideh, ministrul Dezvoltării, ca să fie sigur că poate obține alocarea de fonduri pentru proiectele de la minister. 

În finalul ședinței, deputata PSD Diana Tușa comentează: „Să sperăm că PSD nu va face ce a făcut PNL în privința vilei”.

Știrbu răspunde rapid, aluzie la faptul că, anterior, Tușa a fost membră a PNL: „La mine, în zona Olteniei, e o vorbă: Dacă tăceai, filosof rămâneai”. 

Cu această concluzie, dar și cu un aviz pozitiv, audierea lui Lucian Romașcanu ia sfârșit.