Dovlatov: o zi mai lungă decât viața

Daniel Iftene

Redactor

Dovlatov (2018), biografic. Regia: Aleksei German Jr.; scenariul: Aleksei German, Yulia Tupikina; imaginea: Lukasz Zal; cu: Milan Maric, Danila Kozlovsky, Helena Sujecka.

*

„Prin somn, azi-noapte, mi-a trecut prin cap un gând: că mi-e silă să mă trezesc, că aș dormi cât mai mult. Nu oboseala, firește, mă aduce la asemenea gânduri… Ci ideea de a lua încă o zi de la capăt – o zi în care nu se întâmplă nimic, în care sunt frământat de gânduri, care se petrece asemenea celei dinainte…” (Alexandru Tatos, miercuri, 24 aprilie 1973)

*

O zi nesfârșită, repetată fractalic, prea lungă și prea dureroasă pentru viața unui singur om, cu toată inteligența, talentul, umorul și încăpățânarea pe care le poate adăposti între coaste.

Așa arată și labirintul sufocant în care regizorul rus Aleksei German Jr. îl proiectează pe Serghei Dovlatov, unul dintre cei mai apreciați scriitori ruși de la sfârșitul secolului XX, în filmul parțial biografic nominalizat pentru Ursul de Aur la Berlin și selectat în secțiunea Supernova a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).

Povestea de viață a prozatorului redescoperit postum de „cultura oficială” rusă e „subiect”, dacă ar fi să folosim jargonul jurnalistic.

Născut într-o familie intelectuală armeano-evreiască, pasionat de literatură și de scris încă din copilărie, Dovlatov abandonează studiile universitare, dar își menține vii contactele cu lumea cultural-artistică.

După retragerea din facultate, ajunge paznic în închisori de maximă securitate, pentru ca apoi să se dedice jurnalismului și scrisului de proză − niciodată publicată în Rusia în timpul vieții lui.

După ce câteva dintre scrierile sale, care circulă în samizdat, sunt publicate în Vest, Dovlatov e exclus din Uniunea Scriitorilor și ajunge țintă pentru KGB.

Presiunea politică și dezamăgirile repetate îl fac să emigreze în Statele Unite, unde ajunge să se bucure cu adevărat de recunoaștere publică.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în ultimul weekend înainte de Crăciun în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de Crăciun în București, târg de designeri în Cluj-Napoca, Seri de TraIARNĂ în Timișoara și concert de colinde în Iași. Tu ce faci în weekend?

Viața sa ar merita un serial întreg și este, deci, greu de cuprins într-o singură peliculă.

Din acest motiv, filmul lui Aleksei German Jr. este doar un decupaj care păstrează elemente biografice, împletite însă cu episoade ficționale, pentru a contura atmosfera asfixiantă și absurdă (nu întâmplător Dovlatov-personajul se prezintă, la un moment dat, drept Kafka) care înconjoară, ca un acvariu întors, lumea culturală rusă în anii brejnevismului.

Regizorul imprimă filmului o literaritate aparte, care unora li s-ar putea părea prețioasă și datată, dar care rezonează cu epoca și cu fluxul literar al lui Dovlatov.

Inserțiile de poezie și reflexivitatea personajului își găsesc contrapunctul în subtilele momente de umor și în replicile ironice, specifice prozei autorului.

*

„Stasik se hotărî să părăsească Ceboksarî. Voia să-și deschidă larg aripile. S-a mutat la Leningrad. S-a îndrăgostit de restaurantul Europa și de două top-modele. La Leningrad, compunerile lui au fost primite cu răceală. Platitudinile erau aici de un alt calibru. Pentru lipsa totală de talent nu se plăteau onorarii. La rândul său, talentul era privit cu suspiciune. Geniul producea groază. Cele mai rentabile erau «calitățile literare vădite». Potoțki nu avea calități vădite”. (Fragment din romanul „Rezervația Pușkin”, de Serghei Dovlatov)

Adevăratul Serghei Dovlatov (în stânga), față în față cu prietenul său Iosif Brodsky (dreapta), poet laureat al premiului Nobel pentru Literatură. Relația de prietenie dintre cei doi este recreată și în filmul lui Aleksei German Jr..

Cu siguranță, Dovlatov-ul lui German Jr. nu e o reconstituire milimetrică a vieții scriitorului, dar cele șase zile de la începutul lui noiembrie 1971 (plasate intenționat înainte de aniversarea Revoluției bolșevice) surprind spiritul unei ere angoasa(n)te, o stare constantă de hăituire care testează mecanismele de rezistență psihică și fizică.

Întrupată natural de actorul sârb Milan Maric, defensiva lui Dovlatov, prin refuzul constant al compromisului, prin actele de sfidare a comandamentelor politice, prin critica socială acidă, devine astfel un model de rezistență.

Curajul e nuanțat, totuși, de o fragilitate și de un continuu sentiment al înfrângerii, pe care atât Maric, cât și scenariul le pun atent în joc.

Imaginea semnată de Lukasz Zal, cunoscut pentru colaborarea cu polonezul Paweł Pawlikowski la mult-premiatul Ida (2013), amplifică starea de confuzie și apăsare. Deseori, culorile șterse devin mai mult decât urma unei fotografii învechite, transformându-se într-un fundal dur, solid, amenințător.

Planurile-secvență oferă fluiditate acestui spațiu dezolant, lăsând timp să scoată la iveală figurile puternice care îl populează.

Într-o secvență memorabilă, camera alunecă peste peisajul unei fabrici în care a avut loc un accident devastator, oprindu-se preț de secunde bune asupra unei femei care, ca în transă, rememorează un eveniment traumatic.

Astfel de momente dau filmului o încărcătură emoțională hipnotizantă, contrapunând boemei artistice concretul cotidian.

Toate acestea compensează cele câteva scăderi ale filmului, care țin de teama regizorului de a estompa limitele dintre realitate și delicioasele vise cu Brejnev, Fidel și piña colada. E o teamă care poate veni și din faptul că pelicula sa anterioară, Under Electric Clouds (2014), a fost catalogată drept confuză și pretențioasă.

*

Probabil că v-ați întrebat ce are de-a face marele regizor român Alexandru Tatos, citat la începutul textului, cu Dovlatov și cu filmul lui German Jr..

Legătura e cea care trece povestea scriitorului rus și a filmului dincolo de limitele simplei biografii, transformând-o într-o reflecție universală asupra consecințelor devastatoare pe care le-a avut sistemul comunist asupra vieții și a creației artistice.

Urmărirea mișcărilor acestei roți de moară, reprodusă – cu nuanțe locale, evident – dincoace de Cortina de Fier, face ca filmul lui German Jr. să capete o gravitate copleșitoare.

Amestecul de mizerie, poezie și jazz revin ca leitmotive în „Dovlatov”-ul lui Aleksei German.

*

Offscreen

→ Fără îndoială, evenimentul de mic ecran al acestei perioade va fi aproape-one-man-show-ul lui Benedict Cumberbatch în mini-seria Patrick Melrose. Producția este adaptarea în cinci episoade a romanului parțial autobiografic al scriitorului britanic Edward St. Aubyn, care urmărește lupta cu dependența de droguri și fantomele trecutului.

Dincolo de subiect, atât „martorii lui Cumberbatch”, cât și cei care nu se închină acestui fabulos actor vor avea parte de o demonstrație de forță din partea unui artist cu o mobilitate și expresivitate fenomenale. Garantat, nu vă veți putea lua ochii de la ecran.

→ Pentru fanii francizei Războiul stelelor, a sunat ceasul potrivit la ora premierei lui Solo. Primele reacții sunt destul de rezervate, filmul fiind considerat un pic cam cuminte pentru a-i face dreptate iconicului pilot al navei Millenium Falcon.

Unele titluri par de-a dreptul răutăcioase: „Forța e pe jumătate trezită” (Wall Street Journal), „Plays it way too safe” (Rolling Stones), „Un film decent de categorie B” (Boston Globe).

Totuși, povestea originii lui Han Solo, a prieteniei cu Chewie și a întâlnirii cu Lando Calrissian va fi cu siguranță de neratat pentru prizonierii universului Star Wars.

→ Netflix lansează un serial cu format neobișnuit, de numai 20 de minute, care mizează pe culturalizarea cu dumicatul (bitesize). Se numește Explained și va cuprinde informații necesare pentru a înțelege lucruri specifice din lumea care ne înconjoară.

Primele trei episoade abordează: 1) cauzele rasiale ale disparităților economice; 2) designul de ADN; și 3) monogamia.

Episoadele vor fi lansate în fiecare miercuri, așa că, dacă folosiți metroul sau autobuzul, puteți „rezolva” măcar un drum pe săptămână.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€