Două dintre cele trei cărți din CV-ul premierului Grindeanu sunt de negăsit

În CV-ul noului prim-ministru al României, Sorin Grindeanu, se face referire la trei cărți cărora le este autor sau coautor. El susține că acestea au apărut în perioada 2000-2002, când era preparator și apoi asistent universitar la Facultatea de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara (UVT).

Potrivit CV-ului, primele două cărți, „Introducere în informatica socială” și „Tehnoredactarea computerizată”, ar fi apărut la editura Universitatea de Vest în 2000, respectiv în 2002.

A treia carte, intitulată „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”, ar fi fost publicată în 2002 la obscura editură Ionescu din Caransebeş (judeţul Caraş-Severin) – oraşul natal al lui Grindeanu.

Referințele bibliografice din CV-ul premierului sunt însă inexacte și fac aproape imposibilă identificarea acestor lucrări.

În primul rând, în CV-ul lui Grindeanu se face o confuzie între Editura Universității de Vest și Editura de Vest, care a fost înființată în 1972 cu numele de Facla, fiind subordonată Centralei Editoriale din București. În 1999, această editură a fost privatizată, iar doi ani mai târziu a devenit SRL.

Volumul „Introducere în informatica socială” a fost publicat la Editura de Vest. De altfel, Editura Universităţii de Vest a fost înființată în 2001, deci la un an după apariția volumului.

Potrivit site-ului Bibliotecii Naționale, această carte are, de fapt, trei autori: Cornel Giulvezan, actualmente conferențiar al Facultății de Economie și de Administrare a Afacerilor din cadrul UVT, Gabriela Zaporojan și Sorin Grindeanu.

„Cartea este… ceea ce se putea face atunci la informatică socială. Era o secție nouă, cu disciplină de informatică. Practic, e o introducere în informatică pentru studenții de la sociologie și psihologie. Mai mult un suport de curs.

Din 2000 sunt la Științe Economice, nu m-am mai uitat peste carte de 15 ani. Eu am fost coordonatorul, le-am spus ce să scrie, am scris și eu, dar nu mai știu ce-am făcut fiecare, că pe vremea aia nu se punea în discuție așa ceva…

Am colaborat toți trei, eram în aceeași catedră: eu eram lector, Gabriela [Zaporojan] era asistentă, iar Sorin [Grindeanu] era preparator. Eu eram titularul cursului, ei țineau seminariile.

Sorin, fiind preparator, avea mai puține ore. Lucram în colectiv, scriam, corectam, n-a fost ceva să zicem că e bătut în cuie – «ăsta l-am scris eu». Cred că în partea introductivă am spus cine a colaborat și la ce capitole”, a declarat, pentru PressOne, conferențiarul Cornel Giulvezan, autorul principal al cărții „Introducere în informatica socială”.

Principalul semn de întrebare privind acuratețea informațiilor din CV-ul premierului se referă la volumul intitulat „Tehnoredactarea computerizată”.

Reprezentantul Editurii Universității de Vest, Marilena Brânda, a declarat pentru PressOne că acest volum „nu se află în baza de date a Editurii Universității de Vest și nici în catalogul Bibliotecii Naționale”.

În fine, cel de-al treilea volum, „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”, ar fi semnat de doi autori: Sorin Grindeanu și tatăl său, Nicolae Grindeanu, fost inspector general al Inspectoratului Școlar Județean Caraș-Severin (de la conducerea căruia a demisionat în mai 2016).

În 2005, Nicolae Grindeanu, profesor de matematică și prolific autor de culegeri și manuale, și-a obținut doctoratul la Universitatea de Vest, sub coordonarea științifică a profesorului Dumitru Gașpar.

Titlul tezei, pe care Grindeanu senior nu a publicat-o nicăieri, este „Analiza armonică a câmpurilor distribuții stochastice”.

„Integrala Lebesgue–Stieltjes (Lebesgue–Radon) este o noțiune elementară și esențială în analiza stochastică”, a comentat pentru PressOne un matematician din București, care a dorit să rămână anonim.

Altfel spus, cartea „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”, care ar fi apărut în 2002, și teza de doctorat „Analiza armonică a câmpurilor distribuții stochastice”, susținută în 2005, tratează teme din aceeași zonă de cercetare matematică.

Editura Ionescu, la care ar fi fost publicată „Integrala…”, nu mai are activitate. La Biblioteca Națională figurează cu un Cod Unic de Identificare (CUI) din 1991, care corespunde unei firme din Caransebeș, SC City Trading SRL – între timp, radiată.

„Tatăl meu a avut editura. El a decedat în 2006 și noi nu ne-am mai ocupat de ea. Nu pot să vă spun toate titlurile care s-au publicat. Puteți apela la Biblioteca Națională, acolo există un formular CIP, există un ISBN, poate să meargă oricine să o ia.

Cum nu este? Trebuie să fie, noi trimiteam mereu 10 exemplare din fiecare carte. În ultimii ani am mai stat și eu pe lângă tata și știu. Vă spun sută la sută că așa trebuia”, ne-a declarat Adrian Ionescu, proprietarul editurii Ionescu.

El a spus că îl cunoaște pe Sorin Grindeanu „doar din auzite și din orașul Caransebeș, unde a locuit până în 2005”.

„Îl știu pe tatăl dânsului, pentru că, din câte îmi amintesc, tatăl a venit și a contactat editura, înțelegeți?”, a mai precizat Adrian Ionescu.

*

După cum ați observat, am folosit de mai multe ori modul condițional optativ – „ar fi semnat”, „ar fi apărut”, „ar fi fost publicată”.

Şi asta deoarece cartea „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă” pare de negăsit în formă fizică.

La Biblioteca Națională, care arhivează tot ce apare cu ISBN (International Standard Book Number), această carte este înregistrată doar în stadiul premergător publicării. Editura Ionescu și-a anunțat doar intenția de a o tipări, dar ulterior n-a trimis Bibliotecii niciun exemplar.

Teoretic, editurile trebuie să depună în Depozitul Legal al Bibliotecii Naționale șapte exemplare din fiecare volum pe care îl editează și căruia i-a fost atribuit un ISBN.

„În 2003, editura Ionescu a solicitat Bibliotecii Naționale, de trei ori consecutiv, seturi a câte 10 ISBN-uri, care sunt un fel de CNP-uri acordate cărților. Potrivit procedurilor în vigoare, odată ce o editură a solicitat de trei ori serii de 10 ISBN-uri, are dreptul să ceară alte 100, de asemenea în serii de câte 10.

De atunci, editura Ionescu a mai solicitat doar alte 10 ISBN-uri. Din totalul de 40 de ISBN-uri, editura a transmis Bibliotecii Naționale un singur formular CIP (Catalog Înaintea Publicării – n.r.).

Acest formular anunță intenția editurii de a publica o carte și oferă toate datele privind autorul, subiectul și tema, traducătorul, dacă e cazul, și anul apariției.

Singurul formular CIP al editurii Ionescu de la Biblioteca Națională este pentru cartea «Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă», a domnilor Grindeanu”, a declarat, pentru PressOne, Mihai Mitrică, director executiv al Asociației Editorilor din România (AER).

*

Să rezumăm.

Editura Ionescu din Caransebeș a notificat o singură dată Biblioteca Națională că intenționează să publice o carte, cea a lui Sorin Grindeanu și a tatălui său. ISBN-ul cărții este 973-8245-08-7, însă cartea e de negăsit în Depozitul Legal.

Ceea ce s-a anunțat a fost intenția publicării. Deocamdată nu există dovada existenței fizice a acestei cărți.

Potrivit lui Mihai Mitrică, director executiv al AER, în Depozitul Legal al Bibliotecii Naționale nu figurează nici o altă carte apărută la editura Ionescu.

Și președintele asociației Edu-Cer, profesorul Ștefan Vlaston, susţine că volumul „Integrala Lebesgue-Radon…” nu poate fi găsit în nicio bibliotecă publică.

„Activitatea universitară a d-lui Sorin Grindeanu nu explică elaborarea unei astfel de lucrări. Domnia sa a funcţionat trei ani la Universitatea de Vest din Timişoara, dar la Facultatea de Sociologie şi Psihologie, fără nicio legătură cu studii aprofundate de matematică”, scrie Vlaston într-un text publicat pe blogul său de pe site-ul Adevarul.ro.

Concluzie

Dintre cele trei cărți menționate de Sorin Grindeanu în CV-ul publicat pe site-ul care-i poartă numele: