Viorica Dăncilă și Liviu Alexa la Cluj Foto: Raul Ștef / Inquam Photos

Doamna și vagabonzii

29 octombrie. Viorica Dăncilă ajunge odată cu vortexul polar la Cluj, în turneu electoral. Un autocar plin cu simpatizanți ai PSD parchează în fața cinematografului Florin Piersic. La intrare se formează o buluceală voioasă.

Oamenii discută cu însuflețire despre mărirea pensiilor și calitatea vieții. Sunt de acord că prim-ministrul demis trebuie să vegheze asupra noastră, a tuturor românilor, și de la Cotroceni.

Așteaptă ca membrii marcanți ai partidului să le vorbească despre candidatura doamnei.

Viorica intră în sală pe celebra melodie din Rocky, Eye of the tiger. Unii spun că o să cadă în prima rundă la prezidențiale, că stânga nu mai are alonja din ultima mare confruntare politică, atunci când Daddy The Moneymaker Dragnea și-a spulberat toți adversarii doar fluturând planul său de joc, programul de guvernare. Dar Dăncilă nu e dispusă să arunce prosopul.

Zâmbește de la brațul lui Liviu Alexa, ultimul venit în partid, numit recent șeful filialei clujene.

Presa e scoasă din foaierul cinematografului și trimisă la plimbare.

„Gataaa, tri’ poze și gataaa! E un eveniment privat, presa afară. Ș-așa ați fost cam bagabonți cu noi”, spune cineva. După evacuarea ziariștilor, sala e închisă cu cheia.

„Viorica doarme doar 3 ore pe noapte de 20 de luni”

Ocolesc cinematograful, ajung în spatele lui și mă postez în fața uneia dintre ieșirile de urgență. Înăuntru, un copil intonează imnul cu vocea sugrumată. Apoi se aude din nou Ochiul tigrului.

It’s the eye of the tiger, it’s the dream of the fight
Risin’ up to the challenge of our rival

Mi se alătură un cetățean curios. Stăm în fața unui zid și a unei uși care se deschide doar din interior.

Primul care se înscrie la cuvânt pare Liviu Alexa.

„Am intrat un pic mai emoționat decât credeam. Dar haideți să aplaudăm un pic mai tare pentru Vioricaaaa Dăncilăăăă!”. E chiar Liviu Alexa. Sala aplaudă. Noul șef al PSD Cluj invită apoi sala să se aplaude pe ea însăși „pentru că meritați”.

„Bine ai venit la Cluj, Viorica, cu adevărat la Cluj! Bine ai venit, Mihai Fifor, vicepremierul nostru și secretarul general al partidului pe care foarte multe doamne l-au pupat în seara asta. Bine ai venit, Petre Daea! Cel mai tare ministru al agriculturii, încă o dată, cel mai tare ministru al agriculturii”, urlă Alexa. Sala exultă.

Omul cu care împart „loja” din stradă pufăie neîncrezător. Alexa mărturisește că atunci când a fost sunat de Dăncilă și-a scăpat telefonul din mână și că i-a promis doamnei că va face din Cluj un „loc respirabil”.

„Eu sunt dovada vie că acest partid vrea să se reformeze, că e un partid modern în gândire”.

Alexa îl dă drept exemplu pe Radu Moldovan de la Bistrița, care intrase într-un „județ portocaliu” în urmă cu un deceniu și l-a transformat „într-o bijuterie, cu ajutorul PSD”. Ar exista un plan asemănător și pentru Cluj

– Nu vreți să facem și noi chestia asta la Cluj?

Sala răspunde, dar nu cu foarte multă convingere: Ba daaa!

– Nu vreți să-l dăm pe Tișe afară din fotoliul ăla unde doarme?

Oamenii aplaudă.

Nu vreți să-l scoatem după 16 ani, pe Emil Boc, de pe sceptru? Acest baron cu adevărat. Emil Boc are 16 ani. Mai vreți încă patru cu el?

Sala: Nuuuu!

Omul cu care împart trotuarul dă din cap dezaprobator.

Alexa oprește bătăliile locale și o caută cu privirea, în primul rând, pe Viorica. „Vreau un președinte care lucrează 24 din 24. De unde știu eu, personal, că Viorica Dăncilă lucrează 24 din 24?”, continuă Alexa.

Cel cu care fac trotuarul își dă ochii peste cap. Arată de parcă e aproape să bată cu pumnii în ușa și zidul care ne despart de spectacol: „Da’ de unde știi tu, mă?”.

Alexa pare că ne răspunde și nouă: „Mă uit pe WhatsApp. Și știu că doamna adoarme la 2 noaptea și se trezește la ora 5. Trei ore de somn pe noapte! Știți cât a făcut asta? 600 de zile în ultimele 20 de luni, încontinuu.

Asta ar trebuit să vă arate cât de mult s-a implicat în guvernare, cât de mult s-a implicat în România. La polul opus, avem un domn pe nume Klaus Iohannis, care stă-n concedii în hoteluri extraordinar de frumoase, își pune colane la gât – l-ați văzut acum în Japonia – care blochează România, care face din Constituție un preș”.

– Îl mai vreți pe Iohannis?

Sala: Nu, nu!

– Un pic mai tare dacă se poateee.

Sala, mai tare: Nuuuu, nuuuu!

– Pentru că acest Iohannis cu discursul lui nazist vrea să muriți. Vrea să dispară PSD. Voi vreți să muriți?

Sala: Nuuu!

– Vreți să vă ucidă cineva?

Sala: Nuuu!

Alexa încheie triumfător. O declară câștigătoare prin K.O. pe Dăncilă: ea ar fi salvat un pensionar căruia i se făcuse rău la un miting electoral, în timp ce Iohannis și-a continuat „impasibil” discursul deși „i s-a făcut rău unui soldat american chiar lângă el”.

Cele mai proaste trei meserii din lume

Urmează în scurt timp Daea. Se aude ca și cum sala s-ar fi încălzit. Afară e frig. Un individ ne dă târcoale. Îi atârnă un fir, dintr-o cască, se poate distinge chiar și prin semi-întuneric. Pare un fel de James Bond, dar cu șireturile dezlegate. Nu spune nimic, ne aruncă doar priviri bănuitoare. Mai târziu, își va trimite totuși aghiotantul să ne ia la întrebări. Acesta din urmă ne ia tare. Un civil, ca și noi.

„Ce căutați aici? N-aveți voie să stați aici!”, pare destul de sigur pe el.

Cerem explicații. Încerc să-i spun că m-au dat deja afară de dinăuntru și că ar fi trist să fiu dat afară și de afară.

„Obstrucționați o cale de evacuare, nu puteți sta aici!”. Cetățeanul curios devine furios. „Da’ cine sunteți, domle’?”. „De la poliție”, i se răspunde. „O legitimație, ceva?

Presupusul polițist își deschide rapid portofelul, scoate ceva ce pare a fi o legitimație și, cu o rapiditate pe care am mai văzut-o doar la alba-neagra, o bagă la loc.

„Bis!”, are pretenția tovarășul meu. Aceeași mișcare rapidă din partea polițistului și o reacție din partea celui de-al doilea „obstrucționist” care se repede să i-o smulgă din mână. Ca-n jocurile copilăriei, polițistul își retrage legitimația la timp și-l pocnește peste mână pe cetățeanul curios. „Ce faci, bă?”, strigă.

Ca să detensionez situația, mă mut trei pătrățele, ca la șotron, din fața căii de evacuare. Mă așez lângă polițist. Stăm așa, unul lângă altul, reprezentanții unora dintre cele mai proaste meserii din lume.

Înăuntru vorbește Petre Daea. Nu e politicos cu circul ăsta de afară.

„O însoțesc de doi ani de zile într-un demers al nației, spre un scop anume, acela de a servi țara în respect pentru fiecare și în dorința de a fi bine pentru poporul român.

Este Viorica Dăncilă, un om ales, o persoană dragă țării, un suflet cald, o privire spre oameni, o liniște în suflet, un echilibru în comportament și cu o dorință nestrămutată pentru ființa națională”.

Polițistul pleacă. Mai stăm cinci minute și hotărâm că social-democrația își poate purta și singură de grijă. Fac câțiva pași și dau de polițistul în civil, însoțit de un jandarm. „El e!”, mă arată cu degetul. „Obstrucționa o cale de evacuare”.

Jandarmul mă măsoară din cap până-n picioare: „Locuiți aici?”. Stăm așa și negociem o bucățică din spațiul public cu legitimitatea pe care ne-o conferă meseriile noastre.

Trei de data asta, avantaj pentru ziarist și polițist, care cedează, la mare luptă, poziția de lider în clasamentul celor mai proaste meserii din lume.

Le spun că sunt ziarist și că ei îmi obstrucționează munca și că mi se pare amuzant că purtăm această discuție. Polițistul mi-o taie scurt: „Nu, dumneavoastră sunteți amuzant. Aici sunt niște norme, niște reguli. Voi scrieți urât despre noi și vă tot plângeți că instituțiile statului nu-și fac datoria. Dar când își fac datoria, tot vouă nu vă convine”. De acord, îi felicit pe oameni pentru că își fac datoria.

Dăm să ne despărțim. Polițistul și jandarmul pleacă după cetățeanul curios și furios. O femeie se apropie în fugă. „Bine că v-am găsit, că mă urmărește unu’ dubaș pe aici”. Polițistul și jandarmul trec pe lângă ea, ca și cum n-ar fi auzit nimic.

Femeia insistă: „Domnilor, vă rog, mă urmărește cineva. E dubaș rău, vă spun, cu o geacă gri”. Oamenii legii reacționează, într-un târziu: „Dar unde e doamnă, haideți să ni-l arătați!”.

O oră mai târziu, la ieșirea de la acțiunea PSD, simpatizanții partidului s-au încăierat puțin cu câțiva „haștagiști”. Doamna Viorica a părăsit sala pe ușa din dos.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter perntru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...
Loading interface...