Din Negreni la Halong Bay

Voicu Bojan

Redactor

Alege ca, măcar uneori, să te afli pe drum. Atunci o să afli acel lucru curios pe care nu-l știai despre tine însuți.

1. Negreni. Târgul de la Negreni.

Cam la 80 de kilometri de Cluj, în drum spre Oradea, la poalele unor dealuri împădurite se întinde, pe partea stângă, un vast platou tăiat în două de Crișul Repede. Avem și o cale ferată care merge frumos în paralel cu râul. Localitatea de aici se cheamă Negreni iar, mai tot timpul anului, e o comună oarecare la șosea, în care bogații au porți impozante din metal, cu leușori de ghips cocoțați pe stâlpii de ciment, iar săracii își afișează acareturile și haosul din curți cu o demnitate vecină cu nepăsarea.

În săptămâna cu târgul însă, totul se metamorfozează: casele devin spații de cazare și parcare, trenul oprește în mijlocul târgului, deși nu are, oficial, stație, iar în peisaj apar, încă de miercuri, mașini de Germania, Austria și Ungaria pline cu pasionați de antichități sau de curioși în căutare de exotism.

Îndrăznesc să spun că Târgul de la Negreni e ultimul mare târg din Ardeal care nu s-a transformat cu totul într-un bâlci nefericit al deșertăciunilor made in China, ca mai toate târgurile așa-zis tradiționale. E un loc în care oamenii mai fac schimburi de obiecte cu adevărat interesante, își cumpără haine noi pentru Crăciun, își descoperă pasiuni comune și, drept urmare, își dau iar întâlnire la anul, în a doua săptămână din octombrie, începând de miercuri (profesioniștii) sau de vineri (amatorii).

În anii ’90, târgul păstra un aer patriarhal și naiv, cu tiribombe și jocuri ieftine, unde puteai câștiga ca premiu o sticlă de Florio. Veneau mulți țărani autentici, din aceia care-și protejau pălăriile noi, proaspăt târguite, purtându-le sub cele vechi. Pe atunci, locuitorii din Negreni nu se transformaseră cu toții în întreprinzători particulari. Mai erau oameni care, puțin impresionați de miile de mașini, nu-și dădeau curțile, grădinile și livezile ca locuri de parcare nici contra unei taxe frumușele.

Chiar și pe vremea aceea, târgul putea aduna zeci de mii de oameni, însă nimănui nu-i trecea prin cap să amenajeze, de pildă, o toaletă. Totul era o imensă improvizație. Și mai ales, toate împrejurimile deveniseră un vast wc public, inclusiv bietul râu. Cuprins de sfântă revoltă, am scris cândva un text cu titlul – „Negreni – un târg de rahat”. Iar netul, se știe, nu uită nimic, ba din contră, stă mai bine cu ținerea de minte decât ne-am dori.

Vreme de ani de zile, când tastai căutarea „târg negreni”, Sf. Google scotea din pălărie acest iepuraș de tristă amintire, spre disperarea primarului de atunci, care m-ar fi înghițit de viu, cu muștar, ca pe un cârnat-trandafir pe grătar – produs de succes al standurilor din târg.

De vreo 5-6 ani încoace, târgul a căpătat o asemenea anvergură, încât a ajuns aproape de nerecunoscut. Cred că acum adună peste 100.000 de oameni. Nu mai e amestecat și haotic ca pe vremuri, ci, cum se spune în marketing, s-a poziționat. Există delimitări precise, gastronomia s-a rafinat, iar printre obiectele tradiționale cu trecere găsești falsuri extrem de bine făcute, cum ar fi icoanele vechi pe sticlă. Există chiar și o toaletă publică, plus o seamă de wc-uri ecologice.

Secțiunea de obiecte vechi e mereu savuroasă, cea de haine noi e anostă, iar cea de second-hand, cu munți de haine și bocanci deja purtați trimite, ca pe vremuri, la Holocaust. În schimb, pentru cârnații-trandafir înfloriți la capete, pentru gulașul unguresc la ceaun sau tocana de oaie de la Sic, asezonată cu castraveți murați și pită de casă, merită să te învârți 4-5 ore aiurea prin târg, căscând ochii, așteptând să ți se facă foame.

2. Halong Bay, Vietnam.

Întocmai ca într-o veritabilă poveste orientală, i se mai spune „locul în care dragonul a coborât în apă”. Potrivit legendei, cele peste 1600 de insule calcaroase ce răsar din apele Golfului Tonkin, rotunjoare ca niște căciuli de oșan, nu sunt altceva decât vârfurile cozii marelui dragon scufundat. Locul e considerat una dintre minunile lumii, or, la asemenea ofertă, sufletul turistului vibrează precum o frunză de arțar, toamna.

Nu știu pe nimeni suficient de tare ca să rateze, cu bună știință, o „minune a lumii”. Așa că ne-am dus frumos cu clasa, organizați de o tanti amabilă din Hanoi, în al cărei birou fumegau, lângă ofrande, bețișoare parfumate așezate cu sistemă în altarul cu poza bunicului.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Toscana. Desant de primăvară în inima frumuseții.

Socoteala de acasă: Măreția Domului lui Brunelleschi din Florența, Galeria Uffizi cu toate ungherele și comorile ei nesfârșite, Michelangelo, Botticelli și Caravaggio, drumul pe jos până la Siena pe Via Romea del Chianti și vinurile aferente, potecile șerpuind printre semețe palazzo din piatră în vârfuri de deal, livezi de măslini și podgorii nesfârșite poleite în lumina de primăvară a Toscanei.

Eram într-o echipă de care mi-e dor: Ata, Sahel și Mr. State, un tânăr filozof impetuos, de stânga. Trebuie să vă mărturisesc: Ata și Sahel sunt eroii mei în materie de călătorii aparent fără scop. Filozofia lor de cutreierare a lumii, din aproape în aproape, e extrem de simplă: dacă-ți place într-un loc – stai, dacă nu – desfaci harta și găsești o nouă țintă. Chiar săptămâna trecută am primit o vedere de la ei. Se plimbau de câteva săptămâni prin Mongolia. Sunt sigur, în același stil.

La Halong Bay e cam greu să te aventurezi de capul tău, fără un tur organizat, fiindcă toate ambarcațiunile sunt private. Nu poți fenta sistemul, astfel că am plătit cel mai ieftin tur și am făcut, oarecum împotriva voinței noastre, tot ce ne-a promis tanti din biroul parfumat: ne-am uitat atent la insulițe bătuți de vânt pe puntea unei corăbioare scârțâitoare din lemn, am vizitat o locuință lacustră dintr-un mic sat de pescari, am pus boticul la fructe scumpe vândute direct dintr-o barcă, am mâncat niște moluște incerte care, din pricina legănatului ambarcațiunii, se cereau permanent afară și bonus, am vizitat o peșteră total kitsch, plină de becuri care își schimbau culoarea, cu scopul de a pune mai bine în lumină stalactitele.

Acum, privind înapoi peste Golful Tonkin, îmi dau seama că ar fi fost frumos să fi avut și eu o dronă colea, ca tot omul. Așa, nu ar fi trebuit să mă cațăr de nebun printr-un fel de junglă neprietenoasă, cu pietre alunecoase, pentru a obține un unghi cât de cât decent pentru o poză. Adevărata măreție a acestor insule răsărite din apă se dezvăluie doar odată cu această mică ajustare de perspectivă. Din barcă, de la nivelul apei, totul pare cam banal, mai ales dacă atmosfera e cenușie și bate un vânt recișor. Pe scurt, am supraviețuit, bifând minunea.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€