Din Grădinița la Pleasanton

Voicu Bojan

Redactor

Alege ca, măcar uneori, să te afli pe drum. Atunci o să afli acel lucru curios pe care nu-l știai despre tine însuți.

*

1. Halta Grădinița – Atenție la cărămida din cărare!

România este încă plină de surprize bine împachetate, așteptând cuminți să le desfacă cineva. Peisajul din Poiana Sasului, de exemplu, ne-a apărut ca o astfel de surpriză.

Sunt un căutător asiduu al locurilor absolut obscure din această țară. Mă oglindesc în ele, fiindcă îmi reamintesc mereu cine sunt și de unde provin. Am observat că nu poți da peste asemenea locuri uitate decât umblând pe jos, nu coborând din mijloace de transport.

Aceste spații ascunse formează fibra aceea intimă capabilă să construiască identitatea spațiului geografic, delimitat de granițe, pe care îl numim uneori, cu prostească mândrie, patrie.

Tocmai acest cuvânt iubit, renegat și incomod e cel care ne încurajează pe mulți dintre noi să ședem locului, să nu ne trădăm spațiul vital, să nu-l părăsim pentru patria mai bună a altora, unde iarba pare mai verde, cârnații mai lungi și politicienii mai puțin corupți.

Din Poiana Sasului traversezi o pădure mare, exploatată aberant pe alocuri, și dai într-un pas numit Grădinița. Poți întreba mult și bine oracolul Google despre acest loc. Tot ce vei afla se leagă fie de grădinițele cu orar prelungit din județul Suceava, fie de mersul trenurilor.

Dar ceva cu adevărat util, interesant, uman, nu vei găsi. Pentru asta trebuie mers acolo, pe jos. Și să nu te grăbești, ci să faci ochii roată. Aceste spații sunt timide, nu se deschid dacă nu dovedești nițică răbdare.

Casele din Halta Grădinița sunt puține, mai toate înșirate de-a lungul căii ferate cu o singură linie care unește Lunca Ilvei din județul Bistrița-Năsăud de Coșna din județul Suceava. Se spune că această linie de tren leagă Transilvania de Bucovina, dar eu prefer Nordul Moldovei în locul acestui nume de proveniență slavă însemnând Țara Fagilor.

Povestea cu fagii seculari o fi fost valabilă cândva, pe vremea Imperiului Habsburgic, fiindcă acum fagii, iată, stau întinși frumos la orizontală lângă frații lor, molizii, beliți de scoarță și clădiți în munți întregi lângă calea ferată, așteptând să fie încărcați în șirul nesfârșit de vagoane de marfă.

Utilaje gălbejite și macarale mustesc în noroiul negru, care miroase a rășină de brad în putrefacție. E o căldură sufocantă și umedă, rău prevestitoare. De fiecare dată când văd păduri tăiate îmi vine să mă dezic de această patrie, chitită să taie tot – până și coada de lemn de care-i atârnă drapelul.

Halta e proaspăt renovată, are termopane. Impiegatul are o cămașă alb-transpirată, un chipiu roșu pe cap și un steag verde decolorat în mână.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Ce faci în weekendul 18-20 aprilie 2025 în București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara

Deși în mini-vacanța de Paște majoritatea vor fi în familie sau în natură, sunt câteva evenimente care promit să-i atragă pe toți cei care vor totuși să iasă în oraș chiar și în acest weekend. Concert Zaibăr în București, party Berlin Nights în Cluj-Napoca, târg de Paște în Iași sau concert Alternosfera în Timișoara, ai de unde alege!

„Ați venit pentru tinov, așa-i? Sigur că puteți lăsa rucsacii aici. Luați-o pe cărarea din spatele haltei. Aveți grijă că acolo e o cărămidă mare acoperită de iarbă, să nu vă împiedicați. Mergeți așa, cam un kilometru, și dați de tinov. Da, sigur, avem un magazin micuț mai în jos, lângă barieră. Deschide la 6 punct.”

Tinoavele sunt tipice zonei vulcanice din Munții Bârgăului. Sunt niște ecosisteme aparte, formate ba pe niște cratere, ba pe funduri de lac, unde s-au depus straturi de turbă, unele de până la 20 de metri grosime.

Un tinov e un loc straniu, plin de anomalii. Copacii, deși bătrâni, par subdezvoltați. Un botanist atent ar putea descoperi specii de plante otrăvitoare, halucinogene și carnivore, tipice acestor zone de combustibil fosil. Mie mi-au atras atenția conservele de macrou, dozele de bere și vetrele de foc ilicite risipite prin tinov de către culegătorii de ciuperci și de afine. Deși e doar prima jumătate a lui iulie, afinele sunt coapte și suspect de grase.

Și da, deși nici unul dintre noi nu credea, la ora 6 fix, cu o precizie elvețiană, călcând cu pas mărunt pe traverse, o femeie tăcută, cu năframă albastră, a deschis lacătul micului magazin din Halta Grădinița: „Avem și bere și pufuleți, cum să nu”.

*

2. Pleasanton, California – Ceva plăcut, deosebit chiar.

Raportat la vastitatea spațiilor americane, Pleasanton e un loc aproape la fel de obscur precum Halta Grădinița. Numai că, spre deosebire de halta noastră, a fost votat cel mai bogat orășel mijlociu și se află și în top 5, din punctul de vedere al calității vieții, de pe tot întinsul Statelor Unite.

Clima joacă și ea un rol important în economia acestui top – te afli în California, nu departe de zona golfului San Francisco, și te scalzi în soare într-un loc magnetic, de unde toate reumatismele au fost alungate spre țările reci.

Pleasanton, la fel ca etimologia lui, e un locșor plăcut: bubuie de verdeață și tace pe terenuri de golf dedicate unor domni în alb, care se deplasează de colo-colo cu niște mașinuțe ridicole, nu cumva să transpire. În fundal, mexicani întunecați pigulesc tufe de bucsus și fire de iarbă, astfel ca totul să fie perfect.

Evenimentul de top din Pleasanton, pregătit cu luni bune înainte, este târgul de antichități din ultima săptămână a lunii iunie.

Doamne fără vârstă, îmbrăcate în crinoline și având pe cap pălării de epocă, vând tablouri cu peisaje strigător de banale. Domni îmbrăcați la patru ace vând bibelouri, comode și vitrine de mahon cu oglinzi de cristal.

Iar un tip sofisticat, vag efeminat, cu eșarfă și pălărie panama, e specializat în bijuterii, el înșuși având inele de aur pe mai toate degetele.

Totul e de o civilizație și o cumințenie exasperante. Și de o plictiseală pe măsură. Nu te învăluie nici un fum de mititei, nu te agresează nici o manea, nu te înghiontește nici un bețiv pus pe șotii.

Poți înfuleca un sendvici cu cârnați, muștar și ketchup, dar numai șezând frumos, pe scăunel. Poți bea chiar și o bere mititică la 4 dolari. Altfel, gâlgâitul simplu, pe bordură, e inacceptabil. Adică poți, dar numai dacă sticla e învelită într-o pungă de hârtie și dovedești că ai peste 21 de ani.

La târgul acesta de bogați, unde orice obiect mai răsărit începe de la câteva sute de dolari, există o problemă – puțină înghesuială. Așadar, oamenii se mișcă după un algoritm doar de ei știut, cu o politețe exagerată.

Se invită reciproc să treacă prin labirintul de obiecte, respectându-și cu sfințenie așa numitul personal space, care presupune cel puțin 60 de centimetri distanță față de alt om. Acest spațiu personal vine imediat după intimate space, cel rezervat strict rudelor de gradul întâi și animalelor de casă.

Pare glumă, dar nu e. Există chiar studii pe tema asta.

Se cuvine așadar să te miști cu măsură, ca domnii de la golf, însă și de frică să nu dărâmi ceva. Trebuie să întorci mereu zâmbete acestor americani politicoși din categoria upper middle class – unii îmbrăcați elegant, alții doar în tricouri și nădragi scurți. Se cuvine să porți mici conversații amuzate, adaptate evenimentului, dar, mai ales, e bine să fii atent cum și cât spațiu creezi în jurul tău.

Iar, când te afli pe punctul de a te sufoca de-a binelea de atâta corectitudine politică, te poți căra discret către o lume ceva mai normală, cum ar fi San Francisco Pier 39, unde viața adevărată dă pe afară: lume, gălăgie, nebuni de tot soiul, muzicieni stradali, fum de grătare, bere la liber pe bordură, plus benoclare gratuită la focile și leii de mare care se zbenguie în ocean.

Înainte de a părăsi ușurat Pleasanton, ai putea, totuși, să-ți cumperi ceva deosebit, un souvenir pentru acasă, cum ar fi un armăsar negru, în mărime naturală.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€