Demoni personali și distracția horrorului

Honey Boy (r. Alma Har’el, 2019) 

După ce asistăm la execuția unei cascadorii pe un platou de filmare a unui blockbuster, Honey Boy continuă cu o serie de cadre scurte care ne înfățișează abuzul de droguri și alcool al tânărului actor Otis (Lucas Hedges).

Atitudinea lui de scandalagiu excesiv de zgomotos îl conduce spre dezintoxicare, unde ego-maniacul (după cum singur se consideră) este diagnosticat cu stres post-traumatic. „De la ce?” – întreabă el psihiatrul, răstit și vădit iritat.

Răspunsul la această întrebare începe cu viața lui de preadolescent (rol interpretat, de data asta, de Noah Jupe), apoi de copil-actor de succes, aflat în grija tatălui său doar parțial responsabil, James (Shia LaBeouf). În acest fel, filmul prezintă (prin aceste două aspecte ale vieții sale, distribuite în mod egal) începutul și continuarea vieții neliniștite a actorului-Otis. 

Scenariul filmului este scris de Shia LaBeouf și e o autobiografie mai mult sau mai puțin ficțională. Scopul acestei autobiografii pare să fie unul strict terapeutic.

Colericul actor încearcă să facă pace cu trecutul, să identifice sursa tuturor problemelor care i-au adus atâtea neplăceri – atât în viața personală, cât și în cea profesională. În teorie, acest proiect al lui LaBeouf poate trece ca o indubidabilă dovadă de narcisism. Altfel spus, actorul și-a așternut viața pe hârtii și a găsit o regizoare care să-i facă acest film-moft.

Nu e deloc așa. Scenariul lui LaBeouf e tandru, grațios, acumulează momente emoționante și amuzante deopotrivă (de pildă, ideea lui de a se distribui în rolul propriului tată se concretizează într-o interpretare deosebit de generoasă). 

Pe de altă parte, e foarte posibil ca acest film să se fi prăbușit total sub propria lui greutate. Ar fi putut deveni cu ușurință un capriciu care n-ar fi interesat pe nimeni – chiar și susținut de un scenariu atât de darnic.

Dar regizoarea Alma Har’el înțelege foarte bine felul în care trebuie să se apropie de aceste confesiuni.

Regia ei capătă forme diferite, în funcție de aspectele care alcătuiesc viața lui Otis. Filmările sunt frenetice, neliniștite, atunci când Otis se luptă cu el însuși în centrul de dezintoxicare, și calme, relaxante, atunci când și mai tânărul Otis se află în compania prietenei sale, în spatele tatălui, care-l duce (și-l ia) cu motocicleta de pe platourile de filmare sau când se scaldă în piscina motelului în care-și duc traiul.

Acestor serii de filmări diferite li se adaugă o atenție specială atunci când tatăl-James întoarce totul pe dos în viața copilului, prin excesele lui dezaprobatoare.

Relația dintre cei doi e cu suișuri și coborâșuri, se îndreaptă spre un punct al existenței lor pe care nici unul dintre ei nu și-l doresc. Iar Har’el știe foarte bine să parcurgă acest traseu.  

Honey Boy e un triumf al muncii depuse împreună de cei doi. Traumele lui LaBeouf și înțelegerea regizorală perfectă a lui Har’el se întâlnesc într-una dintre cele mai bune drame ale anului trecut.   

Ready or Not (r. Matt Bettinelli-Olpin, Tyler Gilett, 2019) 

O proaspătă mireasă (Samara Weaving) e pe cale să întâlnească un coșmar literalmente mortal.

Soțul ei face parte dintr-o familie bogată și excentrică. Averea lor are niște origini dubioase, după cum e pe cale de a afla. E supusă unui joc de-a v-ați ascunselea prin uriașul conac, în urma extragerii unei cărți cu ghinion dintr-un pachet venerat de generații întregi.

Inițial, tinerei mirese i se pare amuzant să facă parte dintr-un joc care nu mai este pentru adulți (e singura care râde, printre fețele rigide și îngrijorate ale viitoarei familii).

Dar îndată ce milionarii, de toate vârstele și înfățisările, pun mâna pe tot soiul de arme plasate prin diferite încăperi ale uriașei case, mireasa va constitui subiectul unei vânatori de largi proporții.

Împreună cu noi, începe să realizeze exact despre ce e vorba, ascultând ce se vorbește în sânul familiei înarmate, ba de sub pat, ba dintr-un dulap, ba din spatele unei uși întredeschise.  

În aceste condiții, considerând și situația socială a miresei (despre care aflăm chiar în debutul filmului), am putea vorbi despre acceptare, despre felul în care cineva dintr-o clasă socială inferioară profită de șansa de a se integra într-o familie cu sânge albastru. Dar ar fi absurd.

Ready or Not e o comedie horror care dă niște semne foarte clare înspre direcțiile în care se îndreaptă. Acestea s-ar manifesta prin abilitățile dobândite imediat ale arhetipului unei final girl, succesul ei în confruntările cu membrii familiei demente, printr-o succesiune de momente în care situațiile de criză își găsesc rezolvarea în încadraturi amuzante și poante fizice.

Ar fi inutil să mergem și-n direcția de interpretare critica a satirei la adresa aristocrației. E prea ușor, prea strident, prea la îndemână. În mod evident, cei doi regizori – nefiind la prima întâlnire cu cinemaul horror – nu de asta sunt interesați.

Își declară însă interesul pentru entertaining pur și brut.

Acesta conține scene gore de toată frumusețea (de exemplu, explozii organice întârziate), o serie de conflicte rezolvate cu umor și o serie de momente în care Samara Waeving – întoarsă pe-o parte și pe alta prin toate gunoaiele din parcul conacului, prin pivnița cu cadavre putrefacte, împroșcată de sânge și măruntaie, în așa fel încât rochia ei albă de mireasă capătă o culoare neagră al cărei miros nu poți decât să-l bănuiești – tot drăguță rămâne. 

Ambele filme sunt disponibile pe platforma de streaming HBO GO.