De vorbă cu Vlad Stancu. La 19 ani va înota pentru România la Jocurile Olimpice de la Paris

„Mă văd ca pe un băiat normal, care are un vis și dorește să și-l îndeplinească”, spune Vlad Stancu, înotătorul de 18 ani care va reprezenta România la Jocurile Olimpice de la Paris în 2024. Adolescentul înoată de la vârsta de șapte ani, iar rezultatele obținute nu au venit fără sacrificii, deși spune că nu regretă nimic. 

Am stat de vorbă cu Vlad despre cum e să te trezești la 5 dimineața ca să apuci să faci două antrenamente pe zi, despre relația lui cu antrenoarea lui, Iulia Becheru și despre echilibrul care te ține la suprafață, la propriu și la figurat. 

David Popovici a deschis o ușă

Puține lucruri îi mai unesc pe români zilele astea așa cum îi unește sportul. Iar performanța lui David Popovici la înot pare să fi readus acest sport în atenția lor. Părinții au început să caute bazine unde să-și ducă copiii la antrenamente. Oamenii au început să urmărească competițiile de înot așa cum se uitau pe vremuri la fotbal sau la tenis. E un sentiment de unitate pe care îl simțim din ce în ce mai rar – și, odată deschisă ușa, privirile publicului au rămas ațintite în această direcție și alți sportivi au început să-și facă loc în atenția publicului. 

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Vlad Stancu este unul dintre ei, un adolescent talentat care a scris deja istorie pentru România, atunci când a devenit primul român care a înotat pe distanța de 1.500 de metri cu un timp de 15 minute și 5 secunde (în 2022) și a doborât recordul național de seniori, deținut până atunci de Dragoș Coman (15:06,33), stabilit la Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004. 

Ascensiunea tânărului a fost constantă, iar anul acesta, în iunie, a încheiat Cupa României la înot, găzduită de Complexul Sportiv de Nataţie din Otopeni, cu cinci victorii. Apoi, în cadrul Campionatului European de înot pentru Juniori de la Belgrad, în iulie, a luat medalia de argint în finala de la 800 metri liber, cu un timp (7:49.68 minute) care reprezintă realizarea baremului A pentru Jocurile Olimpice de la Paris, dar și un nou record național.

Vlad a reușit la Belgrad și realizarea baremului A pentru JO Paris și în proba de 1.500 metri.

„Nu mă gândeam că voi ajunge să am asemenea rezultate”

Vlad s-a născut în București și practică înotul de la vârsta de șapte ani, când s-a apucat la inițiativa unei cunoștințe de familie. „Voiam să învăț să înot, nimic foarte complex”, zice el. Tatăl său a făcut judo și ciclism în tinerețe, așa că spiritul competitiv face parte din ADN-ul său, deși nu s-a gândit vreodată că va ajunge să aibă astfel de performanțe. 

„Am avut un parcurs bun, dar de când m-am mutat la clubul antrenorului meu actual, Iulia Becheru, am trecut prin schimbări majore, de la pregătirea în apă, la pregătirea pe uscat”, explică sportivul. Asta se întâmpla în vara în care împlinea 12 ani. 

Iulia antrena și alți copii de vârsta lui, la acea vreme, așa că munca lor de echipă a început organic. „Colaborăm foarte bine, în armonie. Comunicăm deschis și des, deoarece este important ca antrenorul să cunoască detalii din viața privată a sportivului, pentru a ști cum să alcătuiască planul de pregătire”, susține Becheru.

A început încet-încet, fără un program foarte încărcat. Dar lucrurile s-au schimbat cu timpul. „Copilăria mea a fost mult mai diferită comparativ cu cea a unui copil normal, dar nu regret niciun moment, mai ales că încep să culeg roade la care nu mă puteam gândi vreodată. Sportul te maturizează și te disciplinează într-un mod extraordinar”, spune el. 

Tânărul vorbește despre cum este conștient de importanța pregătirii în evoluția lui și se gândește foarte mult la asta, chiar dacă drumul a devenit din ce în ce mai dificil și petrece zi de zi multe ore în apă.

Relația cu antrenoarea Iulia Becheru: „Am învățat foarte multe lecții de la ea”

Iulia Becheru (40 de ani) este de profesie economist, dar a început job-ul de antrenor când avea 23 de ani. Practica înotul și îi plăcea:

„La vârsta de 16 ani, antrenoarea mea de atunci mi-a propus să o ajut cu lecțiile de înot pentru copii, în perioada vacanțelor de vară, și am acceptat, mi se părea interesant. Când l-am cunoscut pe actualul meu soț, care la acel moment era antrenor de înot, după orele de la serviciu mergeam la bazin să-l ajut, iar ulterior am renunțat de tot la profesia de economist”, povestește ea.

În urmă cu șase ani, atunci când a început să-l antreneze pe Vlad, a mizat pe o relație de încredere între ei. E conștientă că fără încredere, lucrurile nu pot funcționa, iar antrenamentele nu au cum să meargă bine.

„Vlad este docil, se supune antrenamentelor fără să fie nevoie de prea multă muncă de lămurire. Este perseverent, focusat pe obiectivele propuse, comunicativ și conștient de resursele pe care le are și de lucrurile care pot fi îmbunătățite”, își descrie ea elevul. 

Vlad, la rândul lui, este conștient de impactul unui antrenor bun în viața unui sportiv și vorbește despre cum provocarea lui cea mai mare, în copilărie, era tocmai relația cu apa și dorința de a înota – sau, mai degrabă, de a se amuza.

„[Atunci] nu eram cel mai docil copil când era vorba de antrenament, chiar dacă mă bălăceam o oră. În clipa în care am schimbat antrenorul și colectivul, am început să îndrăgesc acest sport și să-l practic cu plăcere. La cât timp petrec împreună cu Iulia, a fost nevoie de o conexiune foarte bună, iar datorită ei am învățat multe lecții, cum ar fi să stau mereu calm și să-mi văd de treaba mea și să nu mă iau după alți oameni, pentru că așa e cel mai sigur, să nu fiu distras”, precizează el.

Becheru aduce în discuție și satisfacția pe care o simte atunci când rezultatele sunt conform așteptărilor, dar și despre cum îi place să-i ajute pe sportivi să-și depășească limitele și să-și atingă obiectivele. În munca alături de Vlad, scopul de calificare la JO Paris 2024 a fost deja atins, iar acum lucrează și la provocarea de a găsi un echilibru între timpul petrecut de Vlad cu familia și cel petrecut la antrenamente și deplasări. 

„Când îți dorești să iasă totul perfect și muncești pentru asta, în momentul în care-ți iese, te poți declara mulțumit. Parisul va fi o experiență importantă pentru Vlad și orice sportiv se antrenează pentru aur, în orice competiție, așa că și el va ținti către o medalie cât mai strălucitoare”, adaugă ea.

„Am învățat o grămadă de lucruri de la David Popovici”

Programul lui Vlad înseamnă două antrenamente pe zi, mai puțin sâmbătă, când are doar unul (iar duminică se odihnește). De trei ori pe săptămână are pregătire pe uscat. Pe lângă toate astea, el pune pe listă și liceul, yoga, criosauna sau masajul.

Și adaugă: „A, și să nu uit că mereu mă trezesc la 5:00 dimineața.” 

Munca pe care o depune și orele pe care le petrece în apă, explică el, sunt cele care îl motivează și-l fac să-și dorească să fie cel mai bun. Nu e mereu ușor. „În viața sportivă sunt momente în care nu vrei să faci anumite lucruri, dar n-am vrut niciodată să renunț.” 

Înaintea unei competiții, Vlad încearcă să fie cât mai calm și să nu se lase copleșit de gânduri. Deși acestea dispar oricum odată ce pornește cronometrul: „Când sunt în probă, toate emoțiile dispar, știu să lupt și să dau tot ce-i mai bun din mine în acel moment”, zice tânărul. 

Cum se vede lumea de pe podium? La fel cum se vede și din afara lui. „Nu vreau să par arogant sau să ies în evidență prin acțiuni care nu sunt foarte «fair-play». Și da, categoric știu să și pierd. Sunt de părere că, uneori, dintr-o înfrângere câștigi mai multe, deoarece ai ce învăța.”

O parte din lecții le-a învățat și de la David Popovici, despre care spune că sunt prieteni de ceva vreme: „Am învățat o grămadă de lucruri de la el, mai ales pentru probe, cum mă pot concentra mai bine, dar și cum pot sărbători.”

„Am și timp liber. Câteodată”

Vlad se descrie drept „un băiat normal, care are un vis și dorește să și-l îndeplinească.” E conștient de cât de mult timp și dedicare oferă înotului, motiv pentru care e extrem de mândru de calificarea la Jocurile Olimpice, „visul oricărui sportiv de performanță.”

Competiția lui preferată? „Nu am cum să dau la o parte medalia de aur de la Campionatul European de juniori de la Otopeni din 2022, când tribuna a fost în flăcări și m-a susținut toată cursa.” 

Acum se pregătește pentru Campionatul Mondial de juniori din Netanya, Israel, de unde vrea să plece cu cel puțin o medalie. 

Are și timp liber câteodată. Însă doar pentru scurt timp. „Îmi place să ies cu prietenii la cinema, să ascultăm muzică sau să mergem să mâncăm la un restaurant. Cu toate astea, mi-ar plăcea ca uneori să merg într-o vacanță, alături de ei sau de familie.”

Apropo de părinți, Vlad povestește că au o relație foarte bună, pentru că ei îl motivează mereu în tot ceea ce face. „Indiferent dacă sunt bun sau mai puțin bun, la oricare sport, ei se vor implica la fel de mult, și cu la fel de multă pasiune, iar pe această cale vreau să le mulțumesc.”

„Mi-ar plăcea ca lumea să se uite cu plăcere la înot”

Iulia Becheru spune că Vlad nu are sponsori momentan, dar au primit tot sprijinul din partea Federației și a Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Antrenoarea știe că înotul a intrat în atenția oamenilor, datorită promovării rezultatelor avute de sportivii noștri, și crede că toți copiii ar trebui să învețe să înoate, deoarece este o activitate vitală și recomandată de medici. 

Simte cum românii se bucură la rezultate frumoase și spune că cei care-l recunosc pe Vlad pe stradă îl salută, îi zâmbesc sau îl felicită. Dar, totodată, le amintește românilor că și sportivi sunt oameni și că sunt la fel de valoroși, indiferent dacă pierd sau câștigă:

„Trebuie să avem grijă de campionii noștri și când nu au momentele lor cele mai bune. Nu în orice zi a existenței tale poți fi campion mondial, cum nu toate zilele sunt cu soare, ci mai avem și zile ploioase.”

„Mi-ar plăcea ca lumea să se uite cu plăcere la înot”, încheie Vlad. „Să ne susțină, pentru că altfel, dacă nu există susținere, nu sunt nici rezultate.”