
Dan Dinu. Foto: Arhiva personală
04/04/2025
De la electrotehnică și economie la "România Sălbatică". Povestea lui Dan Dinu, omul care a redefinit fotografia și filmul documentar despre natură în România (P)
Conferința-dezbatere Cronicari Digitali "De la diplomă la destin", la care veți avea ocazia să-l întâlniți pe Dan Dinu, va avea loc sâmbătă, 12 aprilie, București, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.
Dan Dinu. Două decenii de imagini prin care schimbă mentalități, prin care ne arată cea mai curată fațetă a lumii în care trăim.
În 2007, a fondat PhotoLife, una dintre cele mai vechi și mai mari școli de fotografie din țară, este membru fondator și președintele Forona (Organizația Fotografilor de Natură din România) și ne-a povestit despre copilăria și adolescența sa și despre cum au început „să dispară oamenii din poze”.
Se implică în numeroase proiecte ce vizează protecția mediului, alături de mari ONG-uri precum WWF, Propark sau Conservation Carpathia și ne-a povestit cum a salvat un râu din Făgăraș.
A fost publicat în reviste de mare prestigiu, printre care National Geographic, Photo Travel, National Geographic Traveler, Photo Magazine, Foto 4all, Foto-video sau WWF Panda Magazine. A vizitat și fotografiat până acum peste 30 de țări și ne-a mărturisit ce l-a impresionat cel mai mult în întreaga lume. Ne-a oferit și un top 3!
În 2010, a inițiat „România Sălbatică” și ne-a istorisit povestea celui mai mare proiect de fotografie de natură creat până acum în România. Ne-a vorbit și despre filmul „România Sălbatică”, cel mai complex și ambițios documentar despre natură din țara noastră. Ne-a făcut și o mărturisire, povestindu-ne despre sprijinul neștiut care l-a ajutat foarte mult în carieră, la un moment dat. Un sprijin pe care nu l-a conștientizat la momentul respectiv.
Dan Dinu ne va povesti cele mai interesante lucruri din cariera lui pe 12 aprilie, în cadrul conferinței „De la diplomă, la destin”, care va avea loc în Sala Frescelor, de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Evenimentul se adresează în special studenților, dar și profesioniștilor care se confruntă cu provocările tranziției de la studii la viața profesională, și își propune să ofere participanților perspective valoroase și inspirație prin intermediul poveștilor de succes ale invitaților. Locurile sunt limitate.
Pentru înscrieri, accesați următorul link: https://cronicaridigitali.ro/de-la-diploma-la-destin/.
Alte nume mari care vor vorbi în fața studenților și nu numai despre educație și carieră sunt Alexandru Stermin, lector la Facultatea de Biologie și Geologie - Universitatea „Babeș-Bolyai”, explorator modern și autor de carte, Mihai Mărgineanu, cântăreț, actor și compozitor de muzică folk și pop rock, Matei Gheboianu, decanul Facultății de Istorie - Universitatea București, Mirela Retegan, jurnalist, realizator/prezentator radio și fondator Gașca Zurli, precum și arhitecții Horia Moldovan, președintele Senatului Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Irina Iamandescu, director adjunct Monumente istorice - Institutul Național al Patrimoniului, Eliza Yokina, membru fondator SYAA, De-a Arhitectura și Cumulus, Teodor Frolu, cofondator The Ark și al Asociației „Ivan Patzaichin–Mila 23”, și Tudor Pavelescu, fondator Modul 28 – Atelier de arhitectură.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Fără ajutorul tău, nu putem continua să scriem astfel de articole. Cu doar 5 euro pe lună ne poți ajuta mai mult decât crezi și poți face diferența chiar acum!
Dan Dinu: de la electrotehnică la „România Sălbatică”
Dan Dinu s-a născut în Dobrogea, la Mangalia, a crescut într-un orășel de la poalele Bucegilor și s-a regăsit complet în orașul Brașov, unde totul a înflorit în carieră.
Marele lui noroc? Ne-a vorbit și despre asta. Deși ne-am așteptat să ne povestească despre talentul său de fotograf, altceva consideră că este norocul său. Din nou, inspirațional.
Nu doar cariera lui, despre care putem spune că a început în copilărie, cu o anumită carte pe care mulți dintre cititori poate că și-o amintesc, apoi cu un anumit aparat de fotografiat, ci și întreaga lui viață este o călătorie uneori surprinzătoare.
Cheia succesului? Ajungem și acolo.
Victor Ponta: "PSD are cea mai slabă și incompetentă guvernare din ultimii 28 de ani"
"Ştiţi, pentru pesediști, Guvernul Boc era cel mai rău guvern. Acum, pesediștii spun că Guvernul Dăncilă e mai rău. Și nu-i puțin lucru!"
În liceu, Dan Dinu a făcut electrotehnică și voia să devină inginer electronist. În facultate, a vrut să se îndrepte către geografie, dar a urmat cursurile unei facultăți cu profil economic, la Târgoviște. Mutat în Brașov, a lucrat mai puțin de un an în domeniul pentru care se pregătise atâția ani. După care viața lui a luat-o pe un alt făgaș.
Cum? De ce?
Regretă ceva din cariera lui? Care este cea mai importantă decizie pe care a luat-o? A avut vreun moment de cumpănă? Cum l-a ajutat, poate în mod paradoxal, eșecul colaborării cu o televiziune, dare dăduse faliment înainte de a transmite scurtmetrajele realizate de el și de colegul său Cosmin Dumitrache? Ce l-a uimit incredibil de mult în călătoriile sale?
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Câteva mici felii dintr-o mare poveste de succes
Dan Dinu ne-a povestit deja câteva lucruri despre viața lui, stârnindu-ne curiozitatea să aflăm mai multe detalii și să ne molipsim de entuziasmul său pe 12 aprilie.
Mai jos, câteva felii din povestea fascinantă a lui Dan Dinu, a cărui călătorie fotografică a început prin ’97.
„Nu am început-o fiind conștient de ceea ce vreau să fac, ci s-a întâmplat astfel: am primit un aparat de fotografiat, un model foarte simplu, pe film, de la tatăl meu și pur și simplu am început să documentez ceea ce făceam noi, eu și prietenii mei, ca adolescenți. Uitându-mă prin albumele vechi de fotografie de atunci, este interesant că pot vedea cum au început să dispară oamenii din poze și cum au început să rămână doar peisajele. Probabil că atunci a fost acest declic, în care m-am îndreptat către fotografia de natură și mai puțin către fotografia clasică”.
Este foarte posibil ca un anumit obiect din copilărie, pe care mulți dintre cititori l-au avut, cu siguranță, în bibliotecă, să-i fi schimbat viața, orientându-i existența către cariera de acum.
„Ceea ce m-a tras oarecum către natură a fost acel atlas zoologic vechi, cu coperțile groase. Când îl deschideai, intrai într-o lume complet nouă, iar asta s-a întâmplat chiar înainte de primul aparat foto. Și acolo am descoperit pasiunea pentru animale, pentru natură. Dat fiind că asta se întâmpla la începutul anilor ‘90, nu aveai multe alte surse de informare în afara câtorva cărți. Și pasiunea a trecut de la carte la a vedea animalele în natură. Fotografia mi-a oferit întâi mersul pe munte și în natură. După aceea, fotografia mi-a oferit șansa de a lua cu mine, acasă, niște amintiri”.
De la electrotehnică și economie la fotografie și apoi la film documentar despre natură.
„Din punctul de vedere al carierei mele, a fost tot timpul un fel de upgrade și un fel de schimbare. Un exemplu foarte bun este ce am început să fac în școală și ce am ajuns să fac în viața de adult, pentru că în liceu am făcut electrotehnică. Visam să fiu un inginer electronist. A fost o conjunctură, așa era situația atunci. După care, în facultate, am simțit un imbold de a merge către geografie, doar că nu s-au legat lucrurile așa cum mi-am dorit și am ajuns să fac o facultate de economie la Târgoviște. A fost un profil economic. După care am ajuns în Brașov, am lucrat un pic pe zona aia, mai puțin de un an, după care am început să lucrez pe cont propriu și să mă îndrept către fotografie, grafică, web design. Ulterior, am ajuns să fac fotografie full time, iar acum am ajuns să fac film documentar despre natură”.
Totul s-a întâmplat pas cu pas, în virtutea unor trenduri pe care nu știa că le urmează.
„Am făcut un shift complet, dar pas cu pas, adaptând și urmând niște trenduri pe care n-am știut că le urmez, de fapt. În fotografie, am avut norocul să fiu printre cei din prima generație de fotografi care au avut unelte digitale și care au început să fie mai cunoscuți, în special pentru faptul că fotografia era mult mai accesibilă, fiind fotografie digitală. Și am crescut cu trendul ăsta. Fotografia s-a democratizat, dacă pot să folosesc cuvântul ăsta, și oricine a putut avea acces la fotografia digitală mult mai ușor decât la fotografia pe film. Iar eu am fost acolo și am crescut cu acest val. Și acesta a fost, practic, sprijinul meu neștiut: faptul că am prins un astfel de val. După aceea, am început să fac lucruri din ce în ce mai îndrăznețe”.
Mutarea la Brașov a fost prima decizie cu adevărat importantă pentru Dan Dinu.
„M-am regăsit complet în orașul acesta, pe lângă faptul că sunt mult mai aproape de natură. Deși e ciudat, căci sunt născut la Mangalia, în Dobrogea. Nici măcar de zona Munteniei nu mă leagă foarte multe, decât copilăria în sine. Dar în Brașov m-am regăsit, pentru că oamenii au fost altfel. Calmul mai ardelenesc a fost altfel, până și eu m-am schimbat. Brașovul m-a temperat, m-a așezat, m-a făcut să gândesc un pic mai mult înainte să fac niște lucruri. În plus, aici am reușit să intru în lumea ONG-urilor, am început să merg pe munte cu grupuri de munte, să mă implic în diverse proiecte din zona de ecologie, de educație ecologică. Aspecte care m-au făcut să realizez că pot lucra foarte bine în echipă, că îmi place să lucrez în echipă, că îmi place să strâng oameni aproape. Proiectul „România sălbatică” s-a născut la Brașov. De aici a înflorit totul în cariera mea”.
Învață din momentele dificile, iar marele său noroc au fost oamenii cu care a colaborat.
„Nu îmi aduc aminte de niciun moment în care să fi fost în cumpănă, deși am avut hopuri și am avut proiecte care nu au decurs așa cum mi-am dorit. De obicei, sunt un om care învață foarte mult din greșeli sau care încearcă să învețe foarte mult și trec foarte repede peste greșeli, ducându-mă într-o direcție sau luând partea bună a lucrurilor și mergând mai departe, fără să regret. Și am avut și norocul, și aici pot să zic că sunt norocos, să am tot timpul oameni faini alături, cu care am colaborat. Chiar și atunci când a fost mai greu, am trecut repede împreună peste probleme. E un sprijin pe care, dacă îl ai, e binevenit ca să mergi mai departe, să nu renunți la lucrurile în care chiar crezi”.
Pasul în lumea filmului documentar a venit în 2012, când a regizat primele scurtmetraje despre natură.
„A fost o trecere firească de la proiectul „România sălbatică”, care începuse în 2010 ca proiect fotografic, și încă de la început am avut ideea de a face niște mici filmulețe prin care să povestesc cum este acest proiect, pentru că era un proiect neînceput de altcineva sau nu se gândise nimeni să-l dezvolte în modul în care voiam eu să-l dezvolt. Și am vrut să documentez acele lucruri, să văd dacă există potențialul de a face niște mici filmulețe. Iar când s-a alăturat colegul Cosmin Dumitrache, cu care am făcut ulterior proiectul „România sălbatică”, el a venit cu know how-ul pe partea de film. Și atunci a apărut ideea: „hai să încercăm să facem niște filmulețe scurte”. Și am avut aceste mici filmulețe prin care doream să arătăm o parte din România sălbatică. Chiar s-a numit „Descoperă România sălbatică”, au fost cinci episoade filmate în diverse zone. Și am mers mai departe cu ele, deși nu știam cui o să le dăm, unde să le publicăm”.
Iar acum, o mare surpriză.
„Asta a fost o experiență foarte faină, pentru că am fost stimulați oarecum de o televiziune din Brașov, care se gândea să facă ceva de genul ăsta. Am început să filmăm, am făcut un episod pilot, după care am mai filmat un episod în Delta Dunării, căci ne apucaserăm de treabă. Iar în momentul în care am întrebat „hai, ce facem, difuzăm?”, ne-au răspuns „ah, păi stați, că noi am dat faliment”. Și le-am postat online, până la urmă, și a fost foarte interesant, pentru că au avut un foarte mare succes. Trailerul acestei serii a avut vreo 500.000 de vizualizări la vremea respectivă, ceea ce chiar era ceva nemaivăzut pentru noi. Și asta ne-a stimulat foarte mult să mergem mai departe și am ajuns la ideea documentarului „România sălbatică”, un proiect sută la sută autohton, fără sprijin foarte mare și făcut în mare parte prin muncă voluntară”.
Întrebat despre un cadru anume de care este extraordinar de mândru, ne-a oferit un răspuns, din nou, surprinzător.
„N-ar trebui să ne raportăm neapărat la ceea ce am făcut, ci la ceea ce vrem să facem mai departe și asta este și o metodă de a încerca să evoluezi constant, de a nu rămâne în urmă, atașat de trecut, și de a încerca tot timpul să te reinventezi, să faci ceva și mai bun. Cred că asta mă menține tânăr, curios”.
Sunt, însă, foarte multe lucruri c-are l-au impresionat de-a lungul carierei sale.
„Mă gândesc la prima întâlnire cu o capră neagră, cu un pui în Piatra Craiului, care m-a acceptat și de care am fost foarte aproape. Mă gândesc la momentul în care am văzut prima oară o balenă albastră, ceea ce pentru mine a fost complet uimitor. Eram într-o barcă de trei ori mai mică decât balena, iar pentru mine balena albastră era un mit. Citeam despre ea în copilărie, cel mai mare animal care a trăit vreodată pe acest pământ, și mi se părea fabulos să vezi asta cu propriii ochi. M-a făcut să mă gândesc foarte mult la acel atlas zoologic din copilărie. Vedeam fotografiile în copilărie și ulterior am ajuns să văd foarte, foarte multe dintre animalele din atlas, ceea ce era un fel de bucket list pe îl mai atingeam din când în când și care-mi oferea sentimentul că, uite, trăiesc acel vis din copilărie”.
Dan Dinu a simțit de multe ori că munca lui contează.
„Un astfel de moment a fost când, alături de cei de la WWF și de National Geographic, am reușit să „salvăm” un râu în munții Făgăraș. Trebuiau să fie construite microhidrocentrale pe acest râu, un râu absolut fabulos, foarte sălbatic, foarte important, pentru că eu cunosc fauna din zonă. Și într-un proiect comun, am reușit să oprim construirea microhidrocentralelor. Și sunt mândru de acest proiect. Ulterior, ideea s-a extins către a crea un parc național în munții Făgăraș, ceea ce este un vis pentru mine și pentru cei de la Fundația Conservation Carpathia”.
A călătorit în peste 30 de țări și l-am rugat să ne facă un top al celor care l-au impresionat cel mai mult. A insistat că ordinea celor trei țări pe care le-a numit este aleatorie. Și înțelegem de ce. Nici noi n-am fi știut cum să le ordonăm, dar cu siguranță vrem să le vizităm pe toate. Așa pățim când stăm de vorbă cu oameni inspiraționali.
„Pentru peisaj, Noua Zeelandă mi s-a părut fabuloasă. Ea a fost o pentru mine o călătorie la capătul lumii și o experiență incredibilă. A fost uimitor să vezi cum pe o suprafață relativ mică există atât de multă diversitate. Dacă vorbim despre Europa, mi-a plăcut foarte mult Islanda, pentru că este o zonă complet primordială, acolo poți să înțelegi cum s-a creat planeta, să vezi zona vulcanică, să înțelegi cum s-au format anumite lucruri, cum funcționează plăcile tectonice, pentru că există o zonă în care efectiv vezi asta, o zonă unde se separă Placa tectonică Nord Americană de cea Euroasiatică. Iar dacă vorbim despre animale, categoric aleg orice țară din Africa Sub-Sahariană, bineînțeles. Însă aș rămâne la Kenya, unde am avut prima întâlnire cu Africa și unde mi-am dat seama că dacă ai suficient spațiu să lași animalele să se dezvolte, atunci ai parte de o biodiversitate fabuloasă”.
Ar schimba ceva în cariera lui? Dacă s-ar putea întoarce în timp, ar face ceva diferit?
„Nu. Nu aș schimba nimic, pentru că eu cred foarte mult în faptul că toate lucrurile prin care ai trecut, greșelile și lucrurile bune pe care le-ai făcut te aduc, de fapt, aici, unde ești astăzi, iar ceea ce faci astăzi este, de fapt, o sumă a experiențelor tale din trecut”.
Devenim mai buni dacă facem anumite lucruri mai repede? Oare, dacă ne-ar fi venit mai demult o anumită idee, am fi avut mai mult succes? Am tinde să răspundem că „da”, însă Dan Dinu este de altă părere.
„Nu cred că devenim mai buni dacă începem să facem niște lucruri mai repede. Poate aș fi tentat să zic că aș fi urmat o școală de profil, dar poate n-aș mai fi trecut prin toate etapele de economie care mi-au oferit puterea să devin antreprenor și să încerc niște lucruri pe cont propriu, pentru că aveam o mică bază economică asupra lucrurilor. Poate că, dacă aș fi mers la geografie, aș fi fost un bun profesor sau m-aș fi îndreptat către zona de cercetare, dar n-aș mai fi fost fotograf și n-aș fi făcut film documentar. Toate lucrurile sunt interconectate și cred că n-ar trebui să dorim să ne schimbăm trecutul, ci mai degrabă să ne schimbăm prezentul ca să fim mai buni în viitor”.
L-am întrebat pe Dan Dinu și ce i-ar sfătui pe tinerii și chiar și pe adulții care încă tatonează opțiunile de carieră, care încă nu știu cu certitudine încotro să se îndrepte. Ne-a răspuns și la această curiozitate, iar sfaturile pe care le-a oferit sunt cu adevărat inspiraționale.
Rămâne, însă, să-l cunoaștem față în față, alături de alte nume mari din diferite domenii de activitate, sâmbătă, 12 aprilie, în Sala Frescelor, de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, în cadrul conferinței „De la diplomă, la destin”.
Multe povești se vor rosti atunci.

Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this