De la avocatură la servicii de curățenie. Cât de ușor își găsesc de muncă în România refugiații ucraineni?

Luiza Popovici

Reporter

„Dacă fiica mea ar rămâne fără loc de muncă, nu știu ce am face. Probabil am fi nevoite să ne întoarcem în Ucraina. Cel mai probabil (asta am face n.r.), pentru că este imposibil să trăim în București cu un singur salariu, este imposibil.”

Sunt cuvintele Annei, o ucraineancă de 42 de ani care locuiește împreună cu fiica ei într-un apartament mic din capitală. De loc, sunt din orașul Herson, o regiune din sudul Ucrainei, care se află sub controlul Rusiei încă de la începutul invaziei. Anna este licențiată în economie și drept, iar în Ucraina ocupa funcțiile de consilier juridic și contabil șef. 

„Dacă fiica mea ar rămâne fără loc de muncă, nu știu ce am face. Probabil am fi nevoite să ne întoarcem în Ucraina”, spune Anna. Foto: Luiza Popovici

A ajuns în România în prima săptămână din octombrie 2022, iar într-un interval de aproximativ 5 săptămâni era deja angajată cu contract de muncă legal. La început curăța și întreținea camerele unui hotel din capitală. Își amintește că jobul implica foarte multă muncă fizică, iar după primele 6 luni în care lucra și câte 10-12 ore pe zi, și-a depus CV-ul pentru un alt loc de muncă. 

Acum este angajată într-un depozit cu produse farmaceutice. Îi place ceea ce face, date fiind circumstanțele, dar s-ar întoarce de mâine să practice dreptul într-o sală de judecată.

Însă Anna este doar unul dintre miile de ucraineni care, odată ce au fost nevoiți să-și părăsească țara, nu și-au pierdut doar casa, ci și profesiile. 

„Nu vă pot transmit emoțiile pe care le ai atunci când câștigi un caz în instanță”, povestește Anna. Foto: Ioana Epure/UNHCR

„Mi-e dor de numere și de legi”

Fiica Annei împărtășește pasiunea pentru drept a mamei, fiind și ea avocat într-o instituție publică, în departamentul de mediu, înainte de izbucnirea conflictului. 

În România viața lor arată diferit, spune Anna. Înainte trăiau din două salarii, din două joburi bine plătite, acum trăiesc cu minimul pe economie, angajate în cu totul alte domenii față de specializarea lor. 

EXCLUSIV. Mircea Geoană a plagiat din doi președinți americani: Bill Clinton și George W. Bush

PressOne vă prezintă, astăzi, probele care demonstrează că Mircea Geoană a plagiat prin traducere, fără vreun fel de atribuire și fără ghilimele, zeci de pagini din rapoartele anuale prezentate Congresului SUA de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

„Am avut o mare satisfacție din munca mea. A fost o muncă făcută nu pentru bani, nu pentru recunoaștere, ci de dragul de a ajuta oamenii. Nu vă pot transmit emoțiile pe care le ai atunci când câștigi un caz în instanță”, povestește Anna. 

Recent, s-a gândit să aplice pentru recunoașterea studiilor și calificărilor obținute în Ucraina, măcar pentru cea de contabil, dar o oprește bariera lingvistică. Spune că programul de muncă nu îi permite să participe în mod constant la cursuri de limbă, prin urmare, și-a cumpărat o carte din care încearcă să învețe singură. În plus și-a rugat colegii de muncă să îi vorbească numai în română. 

Știe că învățarea limbii române este un proces de lungă durată și i-ar plăcea să avanseze rapid, dar pe de altă parte, plata facturilor este o prioritate mai mare. 

„Am avut o mare satisfacție din munca mea. A fost o muncă făcută nu pentru bani, nu pentru recunoaștere, ci de dragul de a ajuta oamenii”, spune Anna. Foto: Luiza Popovici

„Îmi lipsește practica juridică și contabilitatea. În general mi-e dor de numere și de legi. Dacă aș cunoaște limba (română n.r.), cel puțin 50-60%, mi-aș fi trimis deja CV-ul la toate autoritățile, dar, din păcate, nu pot”, adaugă ea. 

Mihai Odoroagă, manager la ONG-ul Ateliere Fără Frontiere din București, organizație care integrează pe piața muncii din România persoanele din medii vulnerabile, printre care și refugiați ucraineni, vorbește despre obstacolele pe care le-a întâlnit în procesul de incluziune a ucrainenilor pe piața muncii. 

„La ei vulnerabilitatea intervine din faptul că nu cunosc nici limba română, nici limba engleză, majoritatea dintre ei. Un absolvent de studii superioare care a lucrat acolo, în Ucraina, pe un post de studii superioare, aici nu are cum să lucreze, din cauza necunoașterii acestor două limbi. Măcar a englezei”, explică el. 

Recunoașterea studiilor refugiaților ucraineni a venit abia după un an și jumătate de la începerea războiului

La începutul lunii octombrie a acestui an, România și Ucraina au semnat un acord de recunoaștere a studiilor și calificărilor cetățenilor din ambele state, la recomandarea Uniunii Europene. 

O parte din cetățenii ucraineni au început deja demersurile pentru obținerea echivalării de studii, iar termenul pentru finalizarea procesului ar fi în limita a 30 de zile, conform informațiilor publicate pe site-ul Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED).  

Cetățenii ucraineni, sub protecția temporară oferită de statul român, au posibilitatea de a-și echivala, în funcție de caz, orice formă de educație finalizată, indiferent de nivel. Instituția responsabilă este Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, o structură din cadrul Ministerului Educației. 

În februarie 2022, mulți locuitori ai Ucrainei au trebuit să își părăsească țara din cauza invaziei ruse. Mulți încă îți doresc să revină acasă. Foto: Ioana Epure

Procesul implică posibilitatea recunoașterii automate sau aplicarea unor examene de diferenţă, împreună cu alte măsuri compensatorii, în funcție de domeniul în care se dorește activarea. 

„Această procedură se aplică atât pentru continuarea studiilor în România, cât și pentru accesul la piața forței de muncă”, se arată pe site-ul instituției. 

Pentru a-și echivala studiile, refugiații ucraineni trebuie să construiască un dosar, care poate fi trimis și în format online. Acesta trebuie să cuprindă următoarele: 

„Am înțeles că acum suntem ajutați, dar că nu poate dura la nesfârșit”

Iryna are 44 de ani, este mamă a doi copii și lucrează de mai bine de un an în România, într-o structură call center, parte a ONG-ului Crucea Roșie. Este în funcția de supervizor și coordonează o echipă de 6 femei, tot ucrainence. 

Femeia este absolventă a unei Universități de inginerie din Kiev, dar nu a profesat în domeniu. S-a angajat într-un amanet imediat după absolvire, iar ulterior jobul ei full time a devenit îngrijirea copiilor. Un băiat și o fată. 

Iryna în parcul ei preferat, în Drumul Taberei. Foto: Luiza Popovici

Începutul invaziei ruse a prins-o însă angajată într-un call center național. Spune însă că munca acolo nu îi aducea satisfacția pe care i-o aduce astăzi același job, dar într-un context cu totul diferit.

„Când lucram la Kiev, la call center, eram una dintre multele persoane din acel call center. Și făceam doar ceea ce îmi spunea șeful meu. Acum mi-am schimbat poziția, sunt supervizor și e responsabilitatea mea să ajut celelalte fete să-și îmbunătățească abilitățile de lucru.” 

Din martie 2022, când a ajuns în România, a schimbat cinci locuințe și nu crede că cea în care locuiește acum va fi ultima. Încă din luna aprilie a anului trecut, a început să învețe limba română. Nu știa cât timp se va afla pe teritoriul României, dar voia, pe cât posibil, să facă acomodarea mai ușoară pentru copii ei, iar cunoașterea limbii ar fi fost primul pas. 

Iryna, în parcul ei preferat, în Drumul Taberei. Foto: Luiza Popovici

A căutat pe rețelele de socializare ONG-uri, hub-uri și activități în care să se implice. „Am găsit canale de Telegram (care susțin cauza refugiaților ucraineni n.r.). Și încercam să găsesc să fac ceva, orice, pentru că am înțeles că, desigur, acum suntem ajutați, dar nu poate dura la nesfârșit. Trebuia să fac ceva”, adaugă ea. 

Iryna este vorbitoare de limbă engleză și rusă. Astfel, a putut ajuta mai mulți oameni din comunitatea ucraineană stabilită în România în procesul de integrare pe piața muncii, dar și în școlile din România. Și-a făcut prieteni și nu mai consideră șederea în România un aspect temporar. 

„Trebuie să ne trăim viața aici în deplinătatea ei, nu cu jumătăți de măsură”, spune Iryna. 

În parcul Drumul Taberei, locul ei preferat din București, spune că venea zilnic aici împreună cu copilul ei, până a fost nevoită să se mute în sectorul 2, la distanță de o oră. Acum vine mai rar, dar minimum odată pe lună. Și-a cumpărat un hamac și îi plăcea să petreacă câteva ore, observând familiile de români care se adunau în parc.

A remarcat o diferență culturală pe care și-ar fi dorit să o experimenteze în viața ei, spune ea. În Ucraina, doar femeile se ocupă de creșterea copiilor, prin urmare, parcurile sunt pline de această imagine a femeii care îngrijește un copil. Aici a găsit cupluri care se joacă împreună cu copii lor și se încarcă pozitiv cu această imagine. 

„Îmi doresc pentru copiii mei acest stil de viață. O viață normală.” 

Plăți întârziate cu 5 luni 

Sprijinul financiar oferit din partea guvernului întârzie de câteva luni, ceea ce produce efecte în viața refugiaților. De exemplu, Iryna a fost nevoită să se mute din nou, pentru a patra oară, căutând un apartament mai ieftin, într-un alt sector din București, pe care își permite să îl plătească. 

Mutați la capătul opus al orașului, fiul ei a trebuit să se retragă de la cursurile de zi dintr-o școală românească în care era înscris. Nu exista posibilitatea folosirii unui singur mijloc de transport, iar mama se temea să își pună băiatul de 8 ani pe drum, în fiecare zi. Așa că renunțat să mai meargă, deși timp de două luni, când s-a dus zilnic, Iryna a observat un progres semnificativ al copilului în învățarea limbii române. 

La scurt timp, l-a înscris la cursurile de română și engleză organizate de Organizația Internațională pentru Migrație. 

„Orele de română sunt doar în limba română, iar cele de engleză sunt doar în limba engleză, fără traducere. Cred că acesta este cel mai bun mod de a învăța o limbă, mai ales pentru copii. Și datorită acestui lucru, acum (fiul meu n.r.) înțelege foarte bine limba română”, e de părere Iryna. 

„Trebuie să ne trăim viața aici în deplinătatea ei, nu cu jumătăți de măsură”, spune Iryna. Foto: Luiza Popovici

Condiții de acces la sprijinul guvernamental 

Din luna aprilie a acestui an, Guvernul României a dat o nouă Ordonanță de Urgență, care privește prelungirea protecției temporare a cetățenilor ucraineni până la finalul anului 2023, dar și noile condiții prin care va fi acordat ajutorul umanitar. 

Începând cu luna mai, s-au schimbat atât cuantumul sprijinului financiar, cât și modalitățile de acordare. Dacă înainte refugiații ucraineni se bazau pe „Programul 50/20” de lei per persoană, începând cu această vară sumele au scăzut.  

„Suma forfetară prevăzută la art. 1 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2022, cu modificările și completările ulterioare, se compune dintr-o sumă pentru acoperirea cheltuielilor de cazare în cuantum diferențiat, respectiv de 750 lei/lună pentru persoana singură și 2.000 lei/lună pentru o familie”, se arată în ordonanță. 

Refugiații ucraineni pot beneficia teoretic de suportul financiar pe o perioadă de maximum 4 luni consecutive, dar până în prezent plățile nu au ajuns la aplicanți.

Ești refugiat ucrainean: cum accesezi suportul financiar? 

Solicitantul depune o cerere la primăria locală din apropierea domiciliului declarat, însoțită de copia permisului pentru ședere eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări. În termen de trei zile lucrătoare, primăria verifică calitatea de refugiat a solicitantului, iar în primele 5 zile ale fiecărei luni persoanele refugiate pot trimite documentele de identificare. Suportul financiar este condiționat însă de următoarele condiții: 

Nu tuturor categoriilor de persoane refugiate le sunt impuse aceste condiții. Sub clauza excepțiilor intră:

În 5 octombrie 2023, Guvernul României a anunțat printr-un comunicat de presă prelungirea perioadei de acordare a sprijinului umanitar până la finalul lunii martie a anului 2024. Condițiile de accesare a sumelor de bani și cuantumul acestora rămân neschimbate. 

Nu sunt bani încă. „Sperăm” la mai bine

Pe hârtie, inițiativele par clare, însă pe teren oamenii nu au mai primit sprijinul financiar de 5 luni, deși îndeplinesc toate condițiile necesare. Nu se știe încă până când rămâne sistat sprijinul financiar, dar calitatea vieții refugiaților ucraineni depinde în mare măsură de acest aspect. 

„În fiecare lună mergem la primărie cu documentele, dar încă suntem în așteptare, pentru că guvernul nu plătește așa cum ar trebui. Am primit banii doar pentru aprilie, iar acești bani i-am primit abia în octombrie. Aveam nevoie de bani ca să plătim chiria, bineînțeles. Dar noi așteptăm, sperăm”, spune Iryna. 

Iryna. Foto: Luiza Popovici

Ultima tranșă de bani primită de România din fonduri europene pentru acordarea sprijinului umanitar restant refugiaților ucraineni sau patronilor gazdă este de 400 milioane de euro. Suma era necesară pentru acoperirea și decontarea cheltuielilor făcute de statul român, în efortul de a sprijini cetăţenii ucraineni refugiaţi în România. În septembrie 2023, Guvernul a aprobat 110 milioane lei pentru decontarea cheltuielilor din lunile mai şi iunie, privind cazarea şi hrana refugiatilor ucraineni; cu toate acestea, plățile nu au început. 

Limba română, cel mai mare obstacol de incluziune

Condiția de a integra copiii ucraineni în structuri de învățământ pentru acordarea sprijinului guvernamental a generat un sistem în care cei mici frecventează ambele sisteme. Și cel românesc și cel ucrainean. Dimineața sunt audienți la orele susținute în limba română, iar după-amiaza participă la cursurile online în limbă ucraineană sau cu prezență fizică în hub-uri din România.

Și accesul cetățenilor ucraineni în școlile românești înregistrează progrese. Cifra oficială a crescut la 29.000 de elevi integrați, dintre care 9.000 de elevi sunt înscriși cu frecvență completă. Totuși, prima barieră de integrare a rămas inaccesibilitatea limbii. Reprezentantul UNHCR, Pablo Zapata, vorbește despre minusurile pe care le-a observat în ceea ce privește coordonarea cursurilor de limbă română.

„Elementul cel mai important pentru incluziune, nu numai pe piața muncii, ci și în general, este dobândirea limbii. Aceasta s-a dovedit a fi o nucă greu de spart”, spune el. 

Un motiv ar fi reprezentat de conținutul acestor cursuri, care este gândit ca o introducere în limba română, încurajând conversații simple pentru viața de zi cu zi. Limbajul în școli și la locurile de muncă este unul de specialitate, iar „acest lucru a fost și rămâne, pentru refugiați, una dintre principalele probleme pe care le identifică ca fiind obstacole în calea incluziunii”, adaugă acesta. 

Pablo Zapata, reprezentant UNHCR în România. Foto © LCVA | Dreamstime.com

Accesul pe piața muncii în România 

19.000 de persoane strămutate din Ucraina sunt înscrise în efidența ANOFM, conform datelor obțiunute de UNHCR. 

Domeniile în care cetățenii ucraineni activează sunt de obicei cele pentru care nu este necesară o calificare. Cu toate acestea, deși multe persoane trec printr-o reconversie profesională, se adaptează repede. 

La momentul actual, reprezentarea teritorială a ucrainenilor este de aproximativ 30.000 de familii, spune Pablo Zapata, reprezentant UNHCR. Implicarea ucrainenilor în piața muncii reprezintă o treime, respectiv 10.000 de familii. 

Astfel, „ceea ce trebuie să facem este să ajungem la alte 20.000 de familii care ar putea avea încă o sursă de venit”, adaugă el. 

PressOne a vorbit cu Eva Didencu, consilier de inserție a persoanelor vulnerabile în cadrul Ateliere Fără Frontiere (AFF), în vederea accesului ucrainenilor pe piața muncii. Didencu evaluează abilitățile și nevoile persoanelor refugiate interesate de un job, face recomandări, găsește soluții și intermediază personal angajarea dintre ucraineni și angajatori.  

Există un trend descendent în ultimul timp, în ceea ce privește atât accesul refugiaților ucraineni pe piața muncii, cât și deschiderea angajatorilor spre a oferi ajutor, spun ea, pe fondul inaccesibilității limbii române. 

„La început a fost și empatia foarte mare a angajatorilor, dar din cauza barierelor lingvistice, nu mai e, empatia asta s-a micșorat mult”, spune Didencu. 

Soluția ar fi acompanierea lor, într-un sistem circular și sistematic, în care unii vin și alții pleacă, de către asociații și ONG-uri, pentru a îndeplini cu succes procesul de angajare pe piața muncii și a consolida încredere atât în ochii beneficiarului, cât și a angajatorului. 

„Deschiderea a mai încetat față de anul trecut (și ar avea obstacole de angajare n.r.) dacă ar merge singuri. Părerea mea, acum știu, am văzut, am remarcat că se mai strânge ajutorul ăsta. Ce ține de integrarea pe piața muncii, au nevoie foarte mult de ajutor din partea ONG-uri.” 

Poți trăi în altă țară, dar „acasă” e doar acasă

Anna s-ar întoarce mâine în țara ei, alături de familie și prieteni, dacă războiul ar înceta. A lăsat în urmă o casă cu doi câini și 5 pisici și amintirile unei vieți întregi. 

Anna a venit din Ucraina cu două genți: una pentru ea, una pentru fiica ei. Foto: Ioana Epure / UNHCR

”Când am ajuns în România, aveam doar două genți. O geantă eu și una fiica mea. Atât. În rest, toată viața ne-a rămas în Ucraina.” Important pentru ea este că își are fiica alături, spune Anna. 

Aceeași motivație o are și Iryna. Pentru copiii ei trebuie să fie un exemplu, să încerce să se implice în viața socială a Bucureștiului, e de părere ea. Misiunea ei este să facă din fiecare ocazie o oportunitate de a-și încuraja copiii. 

Iryna încă se plimbă odată pe lună în parcul Drumul Taberei, deși s-a mutat în celălalt capăt al orașului. Nu voia să se mute, dar a trebuit să accepte o nouă schimbare. „Dacă te legi de lucruri, nu poți să mergi mai departe.” Foto: Luiza Popovici

„Am înțeles cu adevărat că cel mai de preț pentru mine sunt copiii mei și am blocat toate amintirile care țin de casa mea, de apartamentul meu din Ucraina. Dacă aș sta să mă gândesc că îmi lipsește ceva din viața mea anterioară, plângând, nu aș avea puterea de a trăi aici, pentru a-mi întreține copiii. Pur și simplu am blocat totul. Dacă te legi de lucruri, nu poți să mergi mai departe. Și tocmai de asta am blocat tot.”

Au trecut 21 de luni de la izbucnirea războiului dintre Rusia și Ucraina. 5,8 milioane de refugiați și-au părăsit țara, iar 3,7 milioane au traversat România, în căutarea unui nou „acasă”. Pe teritoriul românesc au rămas aproximativ 85 de mii de ucraineni, cu 10 mii mai puțin față de acum 6 luni. 

Statul român, ONG-uri, companii și voluntari s-au mobilizat pentru a susține incluziunea cetățenilor ucraineni în piața muncii, în economie și în societatea de aici, dar pe măsură ce războiul se prelungește, interesul de implicare scade, la fel și resursele.

Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Înțelege ca să ajuți. Perspectiva refugiaților ucraineni în media” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova.