De ce scade încrederea românilor în UE: dublul standard și dublul discurs

Până acum doi ani, cu greu am fi putut vorbi despre „euroscepticism românesc”.

Primul semnal că mesajele anti-UE ale coaliției de guvernare schimbă într-adevăr percepții și atitudini l-am văzut în octombrie 2018, când un sondaj Eurostat consemna o scădere semnificativă şi bruscă a încrederii românilor în UE.

Mai exact, doar 49% dintre români considerau că apartenența la UE e un lucru bun, mai puțin cu 10 puncte faţă de sondajul anterior, cel din aprilie 2018.

De la începutul anului trecut, falia dintre București și Bruxelles a crescut cu fiecare lege și ordonanță pe teme de justiție, cu fiecare sfat ori avertisment ignorat de PSD-ALDE și cu fiecare discurs în care liderii coaliţiei atacau Uniunea Europeană și instituțiile ei.

Ba, spre sfârșitul anului trecut a început să fie pronunțat chiar termenul „ROEXIT”.

Comisarul european Corina Crețu, de exemplu, a dat în toamnă mai multe declarații în care, combătând această posibilitate, o legitima implicit.

„România nu-și poate permite luxul de a se gândi la ideea de a ieși din Uniunea Europeană”, spunea Crețu în octombrie.

„Cred că un eventual ROEXIT ar fi o catastrofă națională și am fi cu toții responsabili pentru generațiile care vor urma”, declara tot ea în decembrie, acuzând totodată Guvernul Dăncilă de o „atitudine complotistă”, cu atacuri la adresa UE.

Mai știm că, alegerile la europarlamentarele din luna mai, PSD defilează cu sloganul „Patrioți în Europa / România merită mai mult”.

Şi că, săptămâna trecută, acelaşi partid le-a trimis pensionarilor un pliant electoral în care le induce ideea că UE practică un „dublu standard” în raport cu România.

Acesta este contextul în care, aflându-mă la Strasbourg, i-am întrebat pe reprezentanţii noştri din Parlamentul European cum văd tendinţa eurosceptică din România.

1. Sunt aceste alegeri europarlamentare mai importante decât cele de până acum?

Răspunsul eurodeputaților cu care am discutat este un „Da” fără echivoc.

„Pentru că e o perioadă în care populismul și naționalismul au început să ia amploare, și atunci e foarte important ca viitorul Parlament european să aibă o compoziție care să susțină în continuare mersul UE”, explică liberalul Marian Jean Marinescu.

Și pentru că, în ultimii 10 ani, Europa a trecut prin două mari crize − una economică și una a migrației.

„În timp ce noi ne ocupam de căutarea unor soluții, au venit politicieni populiști, anti-europeni în marea lor majoritate, şi le-au spus oamenilor povești care sunau interesant, dar care nu rezolvau problemele”, a punctat și eurodeputatul PNL Siegfried Mureșan.

„Peste tot pe unde oamenii au dat crezare populiștilor, consecințele au fost rele. Un prim exemplu e Brexit-ul.

Populiștii le-au spus oamenilor din Marea Britanie că va curge lapte și miere după Brexit și vedem acum că aceste lucruri au fost false, că lira sterlină pierde în raport cu euro, că investitorii fug dinspre Marea Britanie spre Europa, nu dinspre Europa spre Marea Britanie.

Vedem că economia din UK încetinește, că șomajul crește, că încasările la buget scad, iar cheltuielile guvernului de la Londra pentru a susține economia cresc. Deci nu se întâmplă toate acele lucruri bune pe care euroscepticii le-au propovăduit”, a continuat Mureșan.

2. Cum se explică însă creșterea euroscepticismului în România?

„În România, discursul a fost capturat de PSD şi nu i-aș spune eurosceptic, l-aș numi eurocinic”, spune europarlamentarul PNL Cristian Bușoi.

„Partidul aflat la guvernare ar vrea toate avantajele UE − să vină bani europeni, românii să poată pleca și să trimită bani acasă −, dar, în același timp, să nu dea socoteală nimănui, să schimbe legi și instituții când doresc și să facă ceea ce vor cu banii de la UE”.

Marian Jean Marinescu consideră că discursul eurosceptic din România are legătură cu incompetența celor aflați la guvernare.

El avertizează că astfel de discursuri pot afecta România pe termen lung, pentru că „avem un individ la est pe care îl cheamă Putin, și care poate să facă foarte mult rău”.

În schimb, Renate Weber (ALDE) spune că notele de euroscepticism ţin mai degrabă de „o critică a felului în care Uniunea s-a raportat la România în ultimii ani”.

Printre exemplele negative, ea amintește restricția Schengen, dar și menținerea Mecanismului de Cooperare și Verificare:

„Am avut rapoarte MCV mult mai bune decât Bulgaria − și nicio consecință. Adică nici măcar atunci nu am fost primiți în spațiul Schengen și, dacă ne uităm la ce țări s-au opus, e clar că e vorba despre niște interese economice”.

Renate Weber a ținut să amintească și „frustrarea” pe care o produc „dublul standard” impus de UE, precum și „practica unei Europe cu două viteze”.   

„Când vorbesc despre dublu standard, nu vorbesc despre chestiuni privind corupția, ci despre când mie, în România, mi se reproșează ceva, iar eu văd că, aici, voturile sunt cu totul altele.

Am avut zilele acestea, de exemplu, o rezoluție care însoțea un amendament privind interdicţia ca eurodeputații să mai aibă și un alt job. Mie mi se pare de bun simț ca, dacă ești ales într-o asemenea demnitate, să îți dedici tot timpul acelei activități.

În România e interzis de mult, dar aici a trecut la limită. Nu vi se pare, deci, că e un discurs ipocrit? Pe de-o parte, ceri niște standarde unora, dar tu, aici, nu vrei să le respecți. Ei, ăsta e doar un exemplu”.

Aceleași argumente le aduce și Maria Grapini, proaspăt trecută de la Partidul Puterii Umaniste la PSD. Ea explică discursul eurosceptic din ţară în aceeași notă: Schengen, MCV, dar și investițiile reduse.

„Am aderat, dar nu suntem total integrați”, consideră ea.  

„Noi întrunim tehnic toate condițiile Schengen încă din 2011, dar se încalcă Tratatul. Toate echipamentele tehnice le-am cumpărat din Vest, deci am făcut investiția, și nu putem să o fructificăm.

Ar trebui ca, la schimb, să circulăm liberi. Eu mă întâlnesc des cu transportatorii români, care reclamă că sunt discriminați. Stau ore în șir la un control diferit şi evident că îi costă.

Și noi ne trezim în situația în care nu mai avem ce să le explicăm cetățenilor: de ce nu suntem în Schengen?”, spune Maria Grapini.

Ea susţine că România a fost dezavantajată şi în ceea ce priveşte accesarea banilor din Fondul Strategic de Investiții, înființat de UE în special pentru IMM-uri și pentru companii care nu pot lua credite bancare.

Grapini afirmă că principalul criteriu de acordare a acestor bani a fost „primul venit, primul servit”:

„Vorbim despre 600 de miliarde de euro. Păi dacă scopul fondurilor e să ajuți, atunci trebuie să pui niște criterii care să ajute.

Eu am intervenit și în scris, și în plenară, și am spus că pentru mine e uluitor. Pentru că am constatat că s-au cheltuit banii doar în trei-patru state.

Nu a crescut coeziunea, așa cum era scopul Fondului, ci s-au mărit diferențele. Eu nu îi bănuiesc de neștiință, ci de rea-credință. Pentru că s-au înscris doar statele care au avut capacitate administrativă mai mare”.

În ciuda acestor dezacorduri, atât Maria Grapini, cât şi Renate Weber consideră inacceptabilă ideea unei Românii în afara UE.

3. Ce am câștigat prin integrarea în UE?

În primul rând, bani.

„De la 1 ianuarie 2007, noi am contribuit cu 17 miliarde de euro la bugetul UE și am primit fonduri europene în valoare de 51 de miliarde de euro. Deci am primit cu 34 de miliarde mai mult decât am plătit”, explică Siegfried Mureșan, primul eurodeputat român desemnat să se ocupe de negocierea întregului buget al UE.

Unde s-au dus banii?

Potrivit lui Siegfried Mureșan, cu precădere în dezvoltarea satelor:

„Românii trebuie să știe cât de important e impactul fondurilor europene în viața noastră de zi cu zi. Fiecare fermier din România, fiecare țăran primește o subvenție la hectar din fondurile UE.

Datorită acestor bani, există mai multe sate în care avem instalații de gaz, electricitate, iluminat public, sate în care drumurile sunt asfaltate față de cum erau în urmă cu 10 ani. Deci, banii se văd peste tot, de la reabilitare de drumuri la anvelopare de blocuri și altele”.

Faptul că suntem parte din UE a făcut ca valoarea investițiilor în România să crească, spune eurodeputatul Cristian Buşoi.

„Beneficiem de produse europene fără taxe, deci la un preț mai bun pentru consumatori, iar, pe de altă parte, principalii noștri exportatori − Dacia, de exemplu − au putut deveni mai competitivi pe o piață extinsă”, a completat Buşoi.

Pe lista de câștiguri incontestabile se adaugă stabilitatea și securitatea.

„Eu nu vorbesc întâi despre bani, ci vorbesc în primul rând despre o familie care ne asigură că putem avea un viitor mai bun și mai sigur”, afirmă Marian Jean Marinescu.

Maria Grapini adaugă preluarea experienţei europene şi a unor principii deja probate:

„Nu suntem noi în Schengen, dar nu se compară cu situaţia de dinainte. E onorant să fii la masa unei platforme cum e UE.

Iată că așteaptă Serbia, Macedonia, iar asta înseamnă că e de bine. Să ne bucurăm că suntem aici”.

*

Între timp:

„Rămân cu gustul amar − declara Crețu la 30 martie − că Guvernul a ignorat aproape total șansele oferite de banii europeni pentru proiectele majore de infrastructură”, preferând finanțări prin parteneriat public-privat.

E și aceasta o formă de „dublu discurs”: să refuzi bani europeni nerambursabili, iar apoi să scrii în pliante electorale că „românii merită mai multe fonduri europene”.